Monsieur Karenin de Vesna Goldsworthy, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

10

Monsieur Karenin

(Monsieur Ka – 2018)

Vesna Goldsworthy

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Luana Schidu

Nr. de pagini: 272

An apariție: 2018

Vesna Goldsworthy este o poetă și prozatoare de origine sârbă stabilită la Londra. Este autoarea a trei cărți, dintre care prima, Inventing Ruritania (2005), cuprinde amintirile copilăriei sale trăite în Iugoslavia. Chernobyl Strawberries a fost publicată în același an și a avut imediat un succes de public răsunător. Volumul său de poezii, The Angel of Salonika (2011), care l-a făcut pe J.M. Coetzee s-o numească „o binevenită nouă voce în poezia britanică“, i-a adus premiul Crashaw și a fost nominalizată printre cele mai bune cărți de poezie ale anului în The Times. Primul ei roman, Gorsky, publicat in 2015, este bestseller internațional.
Ne aflăm în iarna anului 1947, în Londra devastată de război. Tânăra Albertine Whitelaw, o franțuzoaică sosită de curând aici cu soțul ei englez, răspunde unui anunț văzut întâmplător și se angajează să-i țină companie câteva zile pe săptămână unui bătrân misterios, un nobil imigrant rus dintr-o familie care a inspirat unul dintre cele mai cunoscute romane. Și, în timp ce el își deapănă încet povestea, viața Albertinei e răscolită adânc.
„Vesna Goldsworthy dovedește un talent remarcabil de a crea atmosferă. […] O bună parte din plăcerea lecturii acestui roman este dată de pasiunea pe care o dedică forței poveștilor.“ – The Guardian
„Goldsworthy are o scriitură elegantă și e o maestră în crearea atmosferei. Procedeul ei ficțiune-în-interiorul-ficțiunii este inteligent și captivant.“ – The Times
„Tulburător și puternic.” – Sunday Times

Romanul Anna Karenina este unul dintre romanele mele clasice preferate, pe care l-am plasat, de altfel, pe primul loc în Top 10 cărți clasice memorabile.
Povestea tragică a Annei Karenina este arhicunoscută, inspirând mulți alți scriitori, scenariști și regizori celebri.
Fermecătoarea Anna Karenina, măritată de tânără cu un bărbat rigid și rațional, a descoperit iubirea carnală, pătimașă alături de chipeșul Aleksei Vronski. Sufocată între granițele unei căsnicii lipsite de căldură, neputând rezista tentației de gusta pasiunea – care promitea momente de fericire intensă, chiar dacă efemere -, Anna a acceptat în cele din urmă să-și părăsească soțul și copilul, renunțând la siguranță și un statut social stabil.
Odată pasul făcut, Anna Karenina a fost exclusă din viața respectabilă pe care a dus-o înainte în înalta societate. Trăindu-și intens iubirea totală pentru Vronski, Anna a pleacat împreună cu el, mai întâi în străinătate, apoi la moșia lui de la țară. Cu timpul însă, izolată și respinsă de aproape toată lumea, lipsită de preocupări autentice și, mai ales, conștientă că dragostea lui Vronski pentru ea slăbește, Anna a fost tot mai mistuită de gelozie și de neputință, alegând în final o cale extremă de eliberare, aruncându-se sub roțile trenului.
Încă de când am citit pentru prima dată Anna Karenina, o carte care m-a marcat profund, m-am întrebat ce s-a întâmplat oare cu fiul acesteia, Serghei, rămas orfan la vârsta de doar nouă ani, cu umbra scandalului în care au fost implicați părinții săi plutind asupra lui.
Astfel, am fost entuziasmată aflând că a apărut cartea „Monsieur Karenin” scrisă de Vesna Goldsworthy și am fost foarte curioasă să descopăr viziunea autoarei despre destinul lui Serghei.
Am fost încântată de stilul autoarei, de atenția la detalii, de modul magistral în care aceasta reușește să creeze atmosferă, precum și de îmbinarea ingenioasă a datelor fictive și non-fictive. Caracterele personajelor sunt bine conturate, iar peisajele sunt foarte bine descrise, efectiv te simți transportat într-un ținut încremenit și rece, în care până și speranța pare să fi înghețat într-o stare de așteptare.
Cartea, scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Albertine – o tânără franțuzoaică de origine evreică, proaspăt căsătorită cu un ofițer englez -, a reușit să mă captiveze încă de la primele rânduri.
”De ce iau sfârșit căsniciile?
O întrebare mai bună ar fi, poate: De ce încep vreodată?
”Un triumf al speranței asupra experienței”, ar fi spus Albie. Așa vorbea el, ținând emoțiile la distanță cu cleștii și pensetele clișeelor, ca un expert în dezamorsarea bombelor.”
Autoarea reușește să redea foarte bine sentimentele de singurătate și dezolare prin care trece Albertine, care nu își găsește locul într-o Londră înghețată, în care nu cunoaște pe nimeni în afară de soțul ei, dar care pleca perioade lungi de timp în misiuni învăluite în mister, despre care nu-i putea spune nimic.
Pe când Albertine avea douăzeci de ani, părinții și sora ei au fost uciși într-un accident, iar ea a ajuns pentru o scurtă perioadă în grija unei mătuși, după care a plecat pe un post de profesoară de franceză la București. Venirea războiului a determinat-o să se refugieze în Egipt, la Alexandria. Ceva mai târziu avea să afle că restul rudelor sale au pierit în lagărele naziste.
Pe Albert, soțul ei, l-a cunoscut în timpul războiului, pe când ea ocupa un post administrativ la spital, iar el ajunsese acolo pentru a căpăta îngrijiri în urma unei răni.
Povestea lor de dragoste păruse să aibă ceva magic la început. Albert îi povestea, cu multe înflorituri, faptele lui de vitejie de pe front, făcând ca războiul să pară ca o competiție sportivă de la o școală englezească.
După terminarea războiului și revenirea în Anglia, Albert se transformase însă radical. Misiunile lui secrete păreau să îl consume tot mai tare, iar Albertine se simțea tot mai stingheră. Încercând să-și găsească o preocupare care să-i alunge starea de plictiseală, Albertine a răspuns la un anunț din ziar, acceptând o slujbă mai puțin obișnuită, aceea de companioană a lui mister Carr, un nobil rus aflat de ani îndelungați în exil.
Mister Carr, aflat la vârsta de optzeci de ani, suferea de singurătate după ce rămăsese văduv în timpul războiului, iar Alex Carr, fiul acestuia, se gândise că i-ar prinde bine compania cuiva cu care să poarte conversații în limba franceză. Spre uluiala lui Albertine, mister Carr s-a dovedit a fi Monsieur Karenin, însuși fiul Annei Karenina, personajul principal din celebrul roman al lui Tolstoi.
Autoarea reușește să ne introducă cu succes în atmosfera care-l învăluia pe bătrânul conte, făcându-ne să vedem parcă aievea casa în care locuia Monsieur Karenin, descriind cu lux de amănunte decorurile de acolo.
”Interiorul – confortabil, dar departe de a fi unul luxos – era punctat de obiecte rusești: icoane, un samovar pe o măsuță, câteva figurine de porțelan cu patinatori și balerine pe rafturi. La toate acestea, într-un fel, mă așteptasem. Nu mă așteptasem în schimb să văd acuarele cu zecile, acoperind orice suprafață. Câteva înfățișau interioarele prin care treceam, creând efectul optic al regresiei infinite, o mise en abyme.”
De o mare forță simbolistică era mai ales un tablou care-i înfățișa pe părinții acestuia, redați foarte fidel, surprinzându-le personalitatea așa cum le-am sesizat-o, de altfel, și din faimosul roman.
”Înfățișa un bărbat sever, chel, cu urechi de o formă ciudată. Sprâncenele ridicate îl făceau să pară că se pregătește să pună o întrebare privitorului. Lângă el, dar fără să-l atingă – distanța fiind scoasă și mai tare în evidență de cuta nefericită – era o femeie mai tânără, ale cărei bucle strălucitoare se pierdeau în fundalul întunecat de vreme. Zâmbea într-o parte, spre ceva sau cineva de dincolo de pânză. O mână palidă, elegantă, cu mai multe bijuterii pe degetul inelar era ușor ridicată și îndreptată spre partea opusă bărbatului, ca și cum ar fi fost surprinsă în timp ce se întindea să ia ceva. Ca procedeu de a evidenția talentul pictorului, poza nu putea fi criticată, dar sugera ceva reținut în firea ei. În toată casa aceea – cel puțin în toate încăperile prin care trecusem -, femeia din tablou era singura care părea să emane o energie încă nesupusă, un élan vital.”
Albertine a fost impresionată de personalitatea lui Monsieur Karenin încă de la prima întâlnire. Ceea ce începe cu lectura lui Madame Bovary și conversații banale în limba engleză se transformă într-o relatare fascinantă a vieții contelui, începând din copilărie, de la vârsta de nouă ani, după sinuciderea mamei lui, și până în prezent.
Vedem acum drama Annei Karenina dintr-un alt unghi, simțind toată durerea copilului care a suferit cumplit că mama lui l-a ales pe amant nu în detrimentul soțului, ci al propriului ei copil.
”M-am simțit atât de singur în copilărie, dragă Albertine, atât de neînțeles în acea casă a umbrelor. Era un mausoleu în care ne rugam pentru sufletul ei păcătos de patru, cinci ori pe zi, cu o procesiune de preoți și călugări care se roteau în jurul tatei ca niște vulturi în jurul unui cadavru suculent. A transformat camera de toaletă a mamei într-o capelă, a pus să fie sfințită. Tata era fundamental ortodox, dar avea și această latură protestantă lipsită de bucurie, o reminiscență a descendenței noastre germane, fără îndoială. Era interesat de bine și de rău, de domnia legii; fără muzică, fără mister și fără mântuire, dacă cifrele nu o puteau confirma. Abia așteptam să cresc, să fug de el și de lumea lui lipsită de bucurie și cred că și el a sfârșit prin a simți același lucru în legătură cu mine. Voia să plec, să mă știe departe. Fizic, poate că semăn la fel de mult cu el ca și cu ea, nu sunt sigur, dar, în cele din urmă, privindu-mă, îl vedea și pe celălalt Alexei, Vronski, care era tot ceea ce el nu era.”
Cu timpul, Serghei a ajuns să vadă povestea mamei și din altă perspectivă, începând să-i înțeleagă mai bine motivațiile și deciziile luate.
”Timpul, pe neobservate, vindecase ruptura dintre noi. Nu mai eram supărat pe ea. Când ajungi la treizeci de ani, îți dai seama că părinții tăi sunt, ca și tine, oameni supuși greșelii, dar nu sunt responsabili pentru greșelile tale.”
Anna Karenina ocupă un loc central în roman nu doar prin istorisirile fiului său, ci și prin faptul că urma să se realizeze, la Londra, o ecranizare a celebrei cărți, având în rolurile principale pe faimoșii Vivien Leigh și Laurence Olivier, rolul lui Serghei urmând să fie interpretat chiar de nepotul acestuia, Gigi – fiul lui Alex. Bineînțeles că bătrânul conte nu putea să nu fie invitat pe platourile de filmare, în rolul de consultant, iar Albertine a vut privilegiul să-l însoțească.
Din ce în ce mai fascinată de istora familiei acestuia, Albertine începe să aștearnă pe hârtie povestea depănată de Monsieur Karenin, pe post de scriitor din umbră – ”fantomă”, vrând să-i facă o surpriză bătrânului pe care l-a îndrăgit. Nu avea cum să știe în acel moment că, prin forța destinului,  va deveni ea însăși personaj în acel roman.
Pe măsură ce povestea se deapănă și aflăm noi și noi amănunte din viața lui Serghei, asistăm totodată la căderea unei întregi clase sociale și ridicarea alteia noi, pe fundalul dramaticelor frământări istorice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Vechea aristocrație rusă este adusă la sapă de lemn, mulți dintre membrii ei fiind arestați sau siliți să ia calea exilului și să încerce să capete noi rădăcini în condiții vitrege, într-o nouă societate, condusă de reguli pe care nu le cunoșteau. Este șocant să descoperi că, pentru a reuși să-și câștige existența, duci și conți au ajuns să fie șoferi de taxi, recepționeri de hotel sau chiar portari la bordel.
Inclusiv viața lui Serghei a căpătat accente tot mai dramatice, a fost arestat, iar mai apoi a luat calea exilului, ajungând întâi în Turcia și mai apoi în Anglia, la Londra.
Au existat câteva momente deosebit de critice de-a lungul existenței lui Serghei, pe care acesta le-a depășit doar datorită tăriei soției sale, Tonia.
”Știm prea multe despre războaiele bărbaților, dar războaiele femeilor, dragă Albertine, războaiele femeilor sunt cele care ne condamnă pe toți la iad. Nu vrem să știm cum suferă femeile, deoarece ne dăm seama că nu ne putem îndeplini datoria de a le ocroti.”
Autoarea surprinde foarte bine sentimentul de fatalitate în fața unui destin nemilos, dar și tăria spiritului omenesc, capabil să renască din propria cenușă.
Am avut surpriza să descopăr în a doua jumătate a cărții o neașteptată poveste de dragoste, prinsă într-un triunghi amoros. Există oarece similitudini cu celebrul roman, însă mesajul și motivațiile sunt complet diferite. Vă las să le descoperiți singuri în această carte profundă, pe care o recomand!

Cartea Monsieur Karenin de Vesna Goldsworthy poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

 

About Author

10 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Wow ! Superb!
    Auzisem că este o carte excelentă dar acum m-am convins :).
    Mulțumesc pentru recomandare!

      • Eram foarte curioasa în privința acestei cărți, având în vedere că Anna Karenina a fost și a rămas una din cărțile mele preferate, de referință. Superbă recenzie, ai surprins foarte bine atmosfera și specificul timpurilor respective, felicitări și mulțumesc pentru recomandare, e irezistibilă. Foarte originală poveste!

  2. Waw!!! Atât pot spune! Superbă recenzia! ❤️❤️❤️ Aparte de povestea in sine, impresiile tale sunt cele care atrag! Se observa cât ți-a plăcut Anna Karenina dar si cât te-a impresionat cartea de fata. Felicitări!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: