Delicatese Literare
Recenzii

Moștenitoarea sedusă de Julia Quinn, Editura Miron – recenzie

Moștenitoarea sedusă

(To Catch an Heiress – 1998

Julia Quinn

Editura Miron

367 pagini

An apariție: 2018

  1. Moștenitoarea sedusă (To Catch an Heiress – 1998)
  2. Cum să te căsătorești cu un marchiz (How to Marry a Marquis – 1999)

Când Caroline Trent este răpită de către Blake Ravenscroft, ea nici măcar nu încearcă să se elibereze din mâinile acestui fermecător și periculos agent al Coroanei. Sincer vorbind, a tot fugit de propuneri de căsătorie nedorite.

Agentul Blake crede că ea este o spioană periculoasă, numită Carlotta De Leon.

Mai sunt doar șase săptămîni până cînd ea va împlini douăzeci și unu de ani și va căpăta control complet asupra averii sale. Dar acum, i se pare romantică aventura cu răpirea ei, de către acest agent.

Misiunea lui Blake Ravenscroft este să o aducă în fața justiției pe „Carlotta“ nu să se îndrăgostească de ea. Inima lui este împietrită după ani întregi de acțiuni dure. Dar această micuță ademenitoare se dovedește a fi absolut dezarmantă și extrem de atrăgătoare, ba mai mult, ea cerea să fie sărutată. Brusc toate lucrurile care pînă atunci i se păreau de neimaginat au devenit posibile.

Acest cuplu atît de nepotrivit, ar putea fi destinat iubirii.

Moștenitoarea sedusă de Julia Quinn este o carte caldă, romantică și deosebit de amuzantă. Replicile spumoase, pline de umor, în ciuda situațiilor tensionate în care se găsesc protagoniștii, te fac adesea să pufnești în râs.

Caroline Trent, eroina cărții, este un personaj atipic în contextul acelei vremi. Curajoasă, voluntară, cu un spirit vivace și o limbă deosebit de ascuțită, era decisă să-și ia soarta în propriile mâini, fără să-și piardă cumpătul nici în cele mai periculoase situații.

Soarta nu fusese deloc blândă cu ea până la vârsta de douăzeci și unu de ani. După ce și-a pierdut ambii părinți, ce o iubiseră nespus, de la vârsta de zece ani a fost nevoită să treacă pe la o cohortă de tutori, care mai de care mai crud și dificil. Departe de a-i fi înfrânt spiritul, tristele experiențe prin care a fost nevoită să treacă au călit-o pe Caroline, care a învățat să se apere în orice situație critică.

”Archibald era un libidinos pervers, care a considerat-o pe Caroline extrem de atrăgătoare și nu i-a dat pace. În vremea aceea ea a căpătat obiceiul de a avea mereu asupra ei o armă. Cum Archibald avea inima firavă, Caroline a locuit cu el doar șase luni, după care a asistat la înmormântarea lui și a fost trimisă-pachet să locuiască cu Albert, fratele mai mic al lui Archibald.

Albert bea prea mult și făcea mereu uz de pumni, fapt care i-a înlesnit Carolinei dobândirea performanței de a alerga rapid și de a se ascunde bine. Dacă Archibald a încercat de multe ori să o înghesuie prin colțuri, Albert devenea rău când se îmbăta, iar loviturile lui dureau tare. Tot atunci și-a perfectat talentul de a adulmeca alcoolul din camera de alături. Albert nu ridica niciodată mâna asupra ei când era treaz.”

Însă ultimul ei tutore, Oliver, s-a dovedit a fi cel mai rău dintre toți. Deosebit de parșiv, și-a ascuns adevărata fire lacomă și rapace sub o aparență cumsecade. Însă Caroline și-a dat seama repede că Oliver intenționa să pună mâna pe întreaga ei avere, obligând-o să se căsătorească cu Percy, fiul lui lipsit de voință și personalitate. Cum Caroline s-a încăpățânat să refuze, Oliver a trecut la măsuri radicale, dând liber la toți servitorii și poruncindu-i lui Percy să o violeze pentru a-i înfrânge voința. Însă Caroline, călită de tristele ei experiențe precedente, era mereu în gardă și a reușit să-l anihilize pe Percy, împușcându-l în umăr. Totuși, realizând că Oliver nu se va opri aici cu uneltirile lui, cu atât mai mult cu cât mai erau doar patruzeci și două de zile până când Caroline devenea majoră, putând decide singură în numele ei, Caroline a decis să fugă. Însuși Percy s-a oferit să o ajute pentru a-și duce la îndeplinire planul, împrumutând-o cu o sumă de bani pe care o șterpelise de la tatăl lui, întrucât nicio avere nu i se părea de ajuns pentru a justifica o viață întreagă petrecută alături de scorpia ce îl împușcase.

Însă destinului îi place să se amuze uneori iar Caroline nu a apucat să se îndepărteze prea mult de casa lui Oliver, că a și fost capturată de Blake Ravenscroft, agent al Coroanei, care a confundat-o cu o spioană extrem de periculoasă, Carlotta de Leon, și a dus-o în captivitate la casa lui aflată în apropiere.

Caroline s-a lămurit repede de confuzia pe care o făcea Blake, aflând cu stupoare, dar fără să fie prea surprinsă, că tutorele ei era de fapt un trădător, ce făcea contrabandă și trafic cu informații diplomatice. Însă, deoarece captivitatea îi servea de minune planurilor sale, putând sta la adăpost până când împlinea douăzeci și unu de ani, Caroline nu s-a grăbit să clarifice lucrurile.  Pentru a nu fi nevoită să răspundă la întrebări, Caroline și-a provocat o răgușeală, tușind de zor până a rămas fără voce.

Adevărul a ieșit curând la iveală în momentul în care marchizul James Riverdale, prieten cu Blake și de asemenea agent al Coroanei, a venit în vizită. James o cunoștea pe Carlotta, astfel că, de la prima privire aruncată spre Caroline, și-a dat seama că nu ea este aceea.

Aflând adevărata identitate a lui Caroline și motivul pentru care fugise, Blake nu putea să nu o ajute să se ascundă în continuare. Deși atracția pe care o simțise față de ea încă de pe când credea că era o spioană periculoasă ajunsese aproape de nestăvilit în momentul în care realizase că ea era o tânără inocentă,Blake se încăpățâna să lupte cu propriile sentimente, credincios memoriei logodnicii sale, care murise în timpul unei misiuni pe care o realiza pentru Ministerul de Război.

În continuare ne delectăm cu tachinările permanente atât dintre James și Blake, cât mai ales dintre Blake și Caroline, aceasta reușind să-l înnebunească total cu insistența ei de a se implica în acțiunile lor de spionaj din casa unchiului ei, neținând cont de pericolele extreme la care se expunea.

”- Dacă vrei să faci parte din această operațiune, va trebui să execuți ordinele, fără să pui întrebări.

– Mă bucur că ai decis să mă lași să particip.

Dacă Blake ar fi putut să-i smulgă limba în clipa aceea, ar fi făcut-o. Sau măcar ar fi încercat.

– Urmează-mă, porunci el.

Caroline îl salută, apoi imită mersul în marș pe vârfuri, urmându-l spre ușă. Blake era convins că merita o medalie pentru că nu o lua de guler și nu o azvârlea afară, pe fereastră. Măcar pentru asta și tot va trebui să solicite o primă de la Ministerul de Război. Dacă nu-i vor putea oferi bani, atunci se va mulțumi cu vreo proprietate neînsemnată, confiscată de la vreun criminal, pe undeva.”

În ciuda faptului că îl scotea din minți, Blake simțea că se îndrăgostește din ce în ce mai tare de Caroline, a cărei prezență luminoasă trezea în el sentimente de mult uitate.

”Se aplecă ușor și o sărută delicat, de-abia atingând-o. Simțea nevoia să o sărute. Așa cum avea nevoie de aer, de apă și de soarele amiezei pe față. Era un sărut aproape spiritual; trupul îi tremura doar la simpla atingere a buzelor ei.”

Totul se transformă într-o adevărată comedie a erorilor când sora lui Blake apare pe neașteptate într-o vizită, iar Blake, Caroline și James pun la cale adevărate scene de teatru pentru a justifica prezența lui Caroline în casa lui Blake, dându-i și o identitate falsă.

Exasperat de veșnicile înțepături dintre Blake și Caroline, James se hotărăște să tranșeze lucrurile, prefăcându-se că era interesat de o căsătorie cu Caroline, înnebunindu-l de gelozie pe Blake, care acționează în consecință.

Ultima parte a cărții este plină de suspans, viețile lui Blake și Caroline atârnând de mai multe ori de un fir de păr.

Epilogul cărții este deosebit de romantic, demonstrându-ne pe deplin tăria sentimentelor dintre Blake și Caroline și ajutându-ne să descoperim mai multe evenimente fericite petrecute în viața lor.

”Poate că sunt o femeie sentimentală și naivă, dar câteodată mă opresc și privesc împrejurul meu la tot ce este de valoare pentru mine – Blake, David, Trent, Cassandra – și sunt atât de copleșită de fericire, încât trebuie să arborez acel zâmbet binecuvântat, care îmi rămâne pe chip zile întregi. Viața, cred – știu! – este atât de frumoasă, foarte frumoasă!”

O carte deosebit de luminoasă și relaxantă, tocmai bună de citit într-o zi caldă de vară!

Cartea Moștenitoarea sedusă de Julia Quinn poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Julia Quinn

14 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *