Delicatese Literare
Recenzii

Muzica inimii de Jane Lovering, Editura Lira – recenzie

Muzica inimii

(Please don’t stop the music – 2011)

Jane Lovering

Editura: Lira

Traducere: Daniela Trutia

An aparitie:2013

Nr. pagini: 284

Muzica inimii este câştigătoarea premiului pentru „Cea mai bună carte romantică a anului 2012“.

Jemima Hutton este decisă să-și clădească o viață nouă și de succes, păstrând însă secretul întunecat al unui trecut traumatizant, care a făcut-o să își piardă încrederea în oameni și a împiedicat-o să lase pe cineva să îi pătrundă în suflet. Mica afacere pe care o pornește pare a fi sortită eșecului, până când enigmaticul Ben Davies se oferă să-i țină în magazinul său bijuteriile confecționate de mână. Lucrurile par să se îndrepte pe toate planurile, mai ales când Jemima începe să se simtă atrasă în mod inexplicabil de tânărul izolat și inabordabil. 

Dar și Ben are propriile secrete. Când descoperă că el a fost cândva liderul trupei de rock Willow Down, care se bucurase de un enorm succes, Jemima vrea să afle mai multe. De ce a părăsit Ben trupa în timpul turneului din Statele Unite? De ce acum a devenit aproape un pustnic? 

Iar curiozitatea este reciprocă - ceea ce înseamnă că nici secretul ei nu mai este în siguranță. 

„Cu o puternică încărcătură emoţională, cu personaje complexe şi credibile, captivant şi plin de umor, Muzica inimii reprezintă debutul artistic de excepţie al unei scriitoare de viitor.” – News of the World

Muzica inimii” de Jane Lovering este o carte de care am auzit recent fiind recomandată călduros de prietena mea Carmen Simionescu , motiv pentru care am trecut-o pe lista de dorințe literare . Draga mea, mulțumesc pentru minunata recomandare!

Cum pe targulcartii.ro putem găsi romane frumoase, publicate cu ani în urmă, povești ce au încântat inimile iubitorilor de lectură de-alungul timpului, mi-am încercat norocul și, astfel, am putut să îmi răsfăț sufletul cu această poveste deosebită .

Dintotdeauna, mi-au plăcut poveștile de dragoste. Deși îmi place să citesc cărți și de altă factură literară, romance rămâne, totuși, genul meu literar preferat. Poate pentru că sunt o romantică, îmi place să respir iubire, să ofer și să primesc iubire și nu mă sfiesc să o spun sau să o arăt.

 “Muzica inimii”  mi-a încântat sufletul dar, în același timp, a avut grijă să mi-l tulbure. Ceea ce a pornit ca o poveste simplă, cu o acțiune previzibilă, treptat, lectura s-a transformat în altceva. În ce? Sincer nici acum nu știu ce să spun sau mai bine zis nu îmi găsesc cuvintele. Jane Lovering a reușit să creeze o poveste atât de reală – cine crede că nu putem vorbi de realism în această poveste, se înșală amarnic din punctul meu de vedere -, să creioneze personaje atât de perfecte prin imperfecțiunea lor și să te amăgească, din când în când, cu momente de respiro. Iar ca totul să fie complet, titlul și coperta dau un plus de farmec cărții !!!

Narată la persoana I din perspectiva celor doi eroi principali – Jemima și Ben -, povestea este încărcată de profunzime, durere, dar și duioșie, hilaritate. Personajele, atât principale cât și secundare, sunt bine conturate, pline de forță în ciuda defectelor sau a greșelilor comise. Deși în prim plan îi avem pe Jemima și Ben, cred că autoarea, intenționat, a întrepătruns drumurile celor doi cu cele ale lui Rosie, micuțul Harry, Jason și Saskia – personajele secundare – atât pentru a da expresivitate poveștii, cât și pentru a ne reaminti că suntem oameni supuși greșelii, plini de contraste, dar cu șansa de a o lua de la capăt. Trebuie doar să riști, să ai curaj și, mai presus de toate, să ai încredere în tine. Astfel, povestea din “Muzica inimii” ne vorbește despre iubire, greșeli, regrete, tărie sufletească, iar personajele sale duc o luptă cu trecutul, dar mai ales cu ei și înșiși.

„Mi-a venit în minte o amintire vagă. O cămăruță asemănătoare. O dâră de parfum, o mână catifelată prinzându-mă de bărbie, o conversație în șoapte despre… ceva. Greutatea încărcată de așteptare a unui ciorap de Crăciun presând o pătură cu ponei peste picioarele mele și o veioză cu lumină trandafirie trimițând umbre fascinante pe tapetul din cameră. O amintire dureroasă, cu toată frumusețea ei. Exista mult mai mult dincolo de acea dimineață de Crăciun, dar mă temeam să privesc prea adânc în trecut și suferința era garanția că nici nu voi încerca vreodată.”

Frumoase sau triste, amintirile reprezintă trecutul, iar Jemima de acesta fuge. De ce? Atât Rosie cât și Jason se întreabă, iar mai târziu însuși Ben, dar Jemima păstrează tăcerea. Este prea dureros pentru ea. Nu are curaj să se atașeze de oameni și de locuri de aceea, în ultimii ani, mereu a fost pe fugă. A preferat o viață searbădă, plină de singurătate. Doar că acum ceva s-a schimbat. Să fie destinul?!

Creatoare de bijuterii handmade, Jemima luptă să își clădească o mică afacere, acesta fiind și singurul ei țel in viață. Lipsa banilor o determină, însă, să facă mici compromisuri. Locuiește cu Roșie, creatoare de felicitări handmade și mămica lui Harry, un bebeluș adorabil, și împarte spațiul unui depozit cu Jason, un artist apreciat care confecționează obiecte din piese de locomotivă.

Deși are un real talent iar bijuteriile ei sunt apreciate, Jemima nu reușește să vândă pe cât și-ar dori. Cea mai bună clientă, Saskia, renunță la creațiile sale în detrimentul celor ieftine, de proastă calitate, motiv pentru care este nevoită să caute alte spații unde să le comercializeze. Astfel, drumurile Jemimei se intersectează cu cele ale lui Ben, un bărbat enigmatic, tăcut, „înalt și ciolănos….cu păr negru și încâlcit”, posesorul unui mic magazin de chitare. Prima lor întâlnire este hilară, cu atât mai mult cu cât Jemima îi purta de grijă lui Harry, bebelușul lui Rosie.

„Nu-mi puteam lua ochii de la catarama care împodobea centura lui. În cele din urmă, tipul a tușit, ca să-mi capteze atenția.

– De regulă îmi place foarte mult să se holbeze femeile la sexul meu, dar tu…. insiști cam mult, așa că încep să mă îngrijorez.

– Ah, îmi cer scuze.

– Nu-i cazul. Dacă știam, mi-aș fi îndesat in pantaloni o pereche de șosete, să ai la ce să te uiți. Și acum, nu vrei să intrăm? Parcă ar trebui să ne uităm nițel la flăcăul ăsta.”

De la început și până la sfârșit, ironia și sarcasmul sunt nelipsite în disputele lor verbale. Doar așa cei doi reușesc să facă față avalanșei de emoții ce pun stăpânire pe ei, încetul cu încetul. Se ajută reciproc –  Ben îi vinde bijuteriile în magazinul său, iar Jemima stă, uneori, în locul său la vânzare – , se tachinează, se ceartă, se resping, dar, totodată, se atrag.

De aici, povestea ar fi putut decurge mult mai simplu, doar că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum par. Autoarea doar ne-a menajat. Complexitatea și profunzimea întregii povești de acum în colo se simte.

„Doamne, cât doare. Doare să văd website-ul, fotografiile, să văd cum eram noi odată. Dar ceea ce m-a surprins în primul rând a fost că m-a durut mai mult să văd toate astea prin ochii ei, care comparau ce eram atunci cu ce sunt acum…. Ca și cum…. Ca și cum cât timp ea nu se uită la mine, sunt tot Baz Davies, regele chitarei, ziua cu fetele, noaptea la concerte și apoi compunând cântece…”

Durere, deznădejde, tristețe! De toate acestea are parte Ben. Asemeni Jemimei, acesta fuge de trecut, se închide în el. Cândva, un celebru chitarist, acum o palidă copie a ceea ce a fost odată. Un trecut ce pare atât de îndepărtat, un prezent ce nu-l lasă să trăiască.

„Ai avut dreptate când ai spus că am nevoie într-adevăr de adaptare. Iartă-mă că te-am alungat și nu, n-o țineam de mână, era vorba doar de contactul cu altă ființă. În clipa aceea simțeam nevoia să ating ceva străin de toată mizeria mea. Mă priveai de sus și în străfundurile mele am înțeles că aveai dreptate, însă n-am putut… nu pot să fac pasul. Nu pot înceta să mă prefac.

Mi-e atât de teamă.”

Sfâșietoare gânduri! Ce lucruri teribile i s-au întâmplat lui Ben de și-a pierdut speranța? De ce a renunțat la muzică?

Două suflete chinuite, torturate de amintirile unui trecut cumplit, se întâlnesc pentru a se regăsi pe ei înșiși, pentru a învăța lecția asumării, a curajului și a speranței. Două inimi ce bat la unison în ritmul muzicii .

Vă recomand din suflet această minunată poveste. Deși începutul este calm, fără senzație, vă asigur că, pe parcurs, vă veți simți prinși într-un carusel al emoțiilor. Nu încercați să deslușiți misterul trecutului eroilor noștri. Nimic nu este ceea ce pare.

„Muzica inimii” este o carte a reflecțiilor. Nu este o simplă poveste de dragoste. Este mult mai mult; este despre veșnica luptă cu demonii trecutului, despre regăsire, iertare curaj. Din punctul meu de vedere, cartea transmite un mesaj, și anume: oriunde a-i ajunge în călătoria ta, la capătul ei este cineva care te așteaptă.

Ben și Jemima călătoresc într-o lume a tristeții pentru a găsi, într-un final, frumusețea, iubirea. Alături le sunt prietenii, oameni simpli, ei înșiși cu o poveste de viață. Împreună vor învăța ce înseamnă prietenia adevărată, ce înseamnă să riști, să-ți asumi greșelile, să te simți pierdut dar niciodată înfrânt.

În viață ai de ales: ori te faci mic și te ascunzi, ori îndrăznești și faci față provocării. Vor avea curaj Ben și Jemima să-și înfrunte trecutul? Să își dea o șansă la fericire? Viața le scoate în cale această provocare dar dacă o duc sau nu până la capăt vă las pe voi să descoperiți citind cartea .

Muzica inimii” de Jane Lovering poate fi achiziționată pe targulcartii.ro

18 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *