Nebuni și muritori de Bernard Cornwell, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie

Un roman uimitor! Am citit cu plăcere această carte care mi-a făcut cunoștință cu stilul de scriere al autorului. O lectură intensă și captivantă, ce ne-a purtat în Anglia elisabetană și ne-a oferit o privire aparte asupra unui trecut binecunoscut.

“Am murit după ce ornicul de pe coridor a bătut de ora nouă.

Sunt unii care pretind că Maiestatea Sa, Elisabeta, prin grația lui Dumnezeu regină a Angliei, Franței și Irlandei, nu permite ca ceasurile să anunțe orele în palatele ei. Timpul nu trebuie să se scurgă pentru ea. A biruit timpul. Dar ceasul a bătut. Îmi aduc aminte foarte bine.

Am numărat bătăile. Nouă. Apoi ucigașul meu a lovit.

Și eu am murit.”

Pătrundem în lumea teatrului epocii elisabetane, o lume aparte, cu atât mai mult cu cât maestrul Shakespeare era deja în vogă. Iar romanul de față este cu atât mai inedit cu cât avem de-a face cu invidia între frați, nu doar între actori sau scriitori.

O poveste incitantă, uimitoare atât prin opulență cât și prin intrigile de culise, între teatre sau între autorii pieselor jucate.

Ba mai mult, avem parte de o incursiune din care aflăm cum mergeau lucrurile pe atunci, despre costumele folosite, lupta de a fi cunoscut și apreciat de public.

Un fapt interesant de știut este că, în acea perioadă, în piesele de teatru jucau doar bărbații, indiferent dacă rolul era masculin sau feminin.

“Simon Willoughby a intrat pe ușa care dădea spre marea încăpere. El o interpreta pe femeia tânără, rivala mea. Rânjea.”

Povestea este narată din punctul de vedere al lui Richard Shakespeare, personajul nostru principal, mereu în căutarea renumelui, a adulației publicului, pe care pare să nu le dobândească oricât ar jindui după ele.

Autorul Bernard Cornwell a recreat o imagine a unui trecut plin de năzuințe, de libertate și libertinaj, dar și o lume a sărăciei, unde ca actor fie mureai de foame sau trăiai de azi pe mâine, fie aveai un protector.

Cu un stil simplu, direct, autorul reușește să ne mențină la granița dintre închipuire și șoc.

“Din neatenție, am alunecat și am intrat cu piciorul drept în apa verzuie.

— Îți faci intrarea cu grația obișnuită, mi-a spus o voce batjocoritoare.

M-am uitat în sus și l-am văzut pe fratele meu, care alesese același drum ca să nu meargă pe strada plină de animale speriate. John Heminges, un alt actor din companie, îl însoțea.

— Neața, frate, am zis ridicându-mă.

Nu mi-a luat în seamă salutul și nici nu m-a ajutat în strădaniile mele de a urca pe malul alunecos. M-am apucat cu mâna dreaptă de niște urzici, ceea ce l-a făcut să zâmbească. John Heminges s-a îndreptat spre mine și mi-a întins mâna ca să mă ajute. I-am mulțumit, uitându-mă cu indignare la fratele meu.

— Ai fi putut să mă ajuți, i-am spus.

— Aș fi putut, într-adevăr, mi-a replicat el cu răceală.”

O relație fraternă rece, poate datorită lipsei renumelui unuia comparativ cu celălalt, fie datorită diferenței de vârstă…

Putem observa prin intermediul romanului “Nebuni și muritori” ce poate face invidia între frați, gelozia, răceala dintre ei.

O luptă perpetuă pentru roluri, locații și protectori. De asemenea, este perioada în care erau căutați și arestați papistașii, opresiuni de diferite feluri.

Un roman care îmbină lumea teatrului cu iluzii și măști și realitatea istorică cu comploturile și răsturnările ei de putere. Autorul Bernard Cornwell oferă cititorului un roman aparte, incitant și care ne ține cu răsuflarea tăiată, o pătrundere captivantă în lumea teatrului, cu neajunsurile și luptele nesfârșite ale actorilor pentru roluri și bani.

Prin intermediul lui Richard putem observa cum au luat naștere operele maestrului Shakespeare, cum piesele erau scrise la ordinele protectorilor, cum semnificația acestora era diferită de ceea ce fiecare dintre noi a învățat la școală.

Am avut parte de o lectură neașteptată, asta-i clar! O lectură care mi-a plăcut încă de la început și m-a intrigat pe măsură ce acțiunea se desfășura.

“Nimeni nu s-a legat de mine și nimeni nu m-a amenințat, căci, după șapte ani, devenisem londonez. Ca orice londonez, îmi dădeam seama că cineva era nou-venit dacă își ținea strâns punguța de bani și se uita nervos în jur. Se ferea de cerșetori, dintre care mulți erau răniți în războaiele din Irlanda sau din Țările de Jos și aproape toți erau muritori de foame.”

Tocmai aceste fărâme de realități ale acelor vremuri au fost cele care m-au incitat, m-au convins că acest roman nu este doar o adaptare a lumii teatrului. Deși aceasta este tema cărții de față.

Odată nu nemulțumirile lui Richard la adresa fratelui său, paharul plin se revarsă, ca să spunem așa. Astfel, tânărul ajunge să dea o probă la un teatru rival…

“— Norocul începătorului, da? a mormăit deValle băgându-și sabia în teacă. Nu cred. Eu cred că ești viclean, domnule Shakespeare. Cred că ești ca o nevăstuică. Cred că ești șiret. Dar ai făcut primul o rană sângerândă.”

Iar momentul de cotitură în ce-l privește pe Richard este următorul:

“— Ce-i, băiete? Ți-e frică?

— Nu știu dacă pot fura un exemplar, domnule. Hârtiile sunt bine păzite.

— Fratele tău a scris-o?

— Da, domnule.

— Atunci cine o poate fura dacă nu tu?”

Dacă până acum am crezut că acest roman este o biografie a marelui Shakespeare, după acest moment am realizat că tot ce am crezut despre “Nebuni și muritori” a fost complet eronat. Este o carte despre cunoaștere, maturizare și evoluție; despre viața care merge înainte și despre sângele care apă nu se face.

Cu un stil simplu, uneori brutal și lipsit de înflorituri, autorul reușește să-și prindă cititorul în mreje și să-i stârnească curiozitatea suficient cât să nu mai poată lăsa cartea din mână.

O poveste fascinantă, care ne încântă! Mai ales că, după diverse piedici, totul se termină cu bine.