Nicio picătură de băut de Mindy McGinnis, Editura Leda Edge – recenzie

Nicio picătură de băut

(Not a Drop to Drink – 2013)

Mindy McGinnis

Editura Leda Edge

An apariție: 2019

Nr. pagini: 272

Traducere de Ionel Ghiragosian

Genul: Young Adult, distopie, SF

Not a Drop to Drink Series:

1. Nicio picătură de băut – Not a Drop to Drink – 2013
2. In a Handful of Dust – 2014

Mindy McGinnis este bibliotecară în departamentul de cărți pentru tineri, trăiește în Ohio și își conservă sârguincios mâncare la borcan. Este absolventă magna cum laude a Otterbein University, fiind licențiată în literatura engleză și în religie. Mindy are un heleșteu în curtea din spatele casei, însă nu a împușcat niciodată pe nimeni.

Regretul este doar pentru cei care nu au nimic de apărat, pentru aceia care nu au APĂ. Lynn cunoaște toate amenințările posibile asupra heleșteului ei: seceta, o iarnă lipsită de zăpadă, coioții și, mai ales, oamenii care sunt în căutarea apei de băut. Tânăra face tot ce îi stă în putință ca oricine se apropie de heleșteu să plece însetat sau să nu mai plece deloc.

Încrezătoare în forțele proprii, Lynn nu are nevoie de lumea care se întinde dincolo de câmpuri și de pădure. Pentru ea, viața înseamnă doar lupta pentru supraviețuire și grija continuă de a avea lemne și apă. Odată cu șansa de a avea heleșteul ei, vine și necesitatea de a-l apăra cu mult curaj, ceea ce a învățat bine de la mama ei în toate orele pe care le-au petrecut cățărate pe acoperișul casei, cu puștile în mână.

Însă fuioarele de fum ițite la orizont nu pot însemna decât un lucru: străini. Urmele misterioase din jurul heleșteului, amenințările din toiul nopții și gloanțele care răsună dovedesc că străinii nu se vor opri până nu obțin ceea ce își doresc.

Cu un limbaj sugestiv și bogat, abundând de dramatism incredibil, de pericol și de romantism, romanul de debut al lui Mindy McGinnis descrie aventura unei fete într-o lume aridă, nu foarte diferită de a noastră.

”Nicio picătură de băut este o poveste robust construită, plină de dramatism, de pericol și de forță. Scriitoarea aceasta este cu adevărat talentată.” – Michael Grant, autorul seriei Disparuti

”Țesut pe fundalul macabru al unui viitor amenințător de probabil, romanul foarte bine scris al lui McGinnis prezinta drumul spre maturitate al eroinei, presărat cu lecții dure de viață, dar și cu reușite. Povestea lui Lynn ar fi putut să fie scrisă de Laura Ingalls Wilder dacă ar fi călătorit la frontierele imaginate de Cormac McCarthy.” – Ilsa J. Bick, autoarea seriei Ashes si a romanului The Sin-Eater’s Confession

”Scris cu multa iscusință, romanul Nicio picătură de băut al lui Mindy McGinnis reda perspectiva înfricoșătoare a unui viitor în care omenirea este lipsită de apă potabilă, ceea ce m-a făcut să mă simt ridicol de recunoscătoare pentru robinetul meu functional cu apă. Aceasta poveste postapocaliptică despre supraviețuire reprezintă totuși mai mult de atât. Am adorat romanul!” – Jodi Meadows, autoarea trilogiei Incarnate

„Mindy McGinnis înfățișează complexitatea ținutului sterp din Nicio picătură de băut cu multă grijă pentru detaliu, uneori într-un stil la fel de dur precum sunt și personajele care populează această lume. Nu pot exprima cât de bine este scris romanul și cât de puternic sunt construite personajele! Daca vă doreați o poveste curajoasă și realistă, dar spusă cu suflet, ați găsit-o!” – Kendare Blake, autoarea seriilor Trei coroane întunecate și Anna în veșmânt de sânge

Mi-am dorit să citesc cartea Nicio picătură de băut de cum a apărut la Leda Edge, atrasă fiind de sinopsis, copertă și titlu, iar faptul că am aflat că e cartea de debut a autoarei m-a făcut cu atât mai curioasă.
Stilul de scriere, atenția la detalii, construcția personajelor, și, bineînțeles, subiectul foarte interesant sunt remarcabile.

E o distopie captivantă, o poveste dură și impresionantă, iar lumea descrisă în carte e atât de bine redată încât te simți acolo, impresionat de povestea personajelor și bulversat de o variantă postapocaliptică a viitorului în care apa de băut e atât de rară încât omenirea a devenit un câmp de luptă, care pe care în încercarea disperată de a avea acces la o sursă permanentă de apă potabilă. Înfricoșătoare perspectivă…

”Apă, apă peste tot, dar nicio picătură de băut” – vers din Balada bătrânului marinar de Samuel Taylor Coleridge

E o lume mult împuținată ca populație, se moare la propriu de sete, dar și de boli ca holera, din cauza consumului de apă nepurificată.

Acțiunea se petrece într-o zonă rurală, depopulată, ca aproape toate zonele rurale (vom afla că nici în orașe situația nu era mai bună, numărul oamenilor fiind strict controlat, fiecărei familii nefiindu-i permis decât un copil; dacă o tânără rămânea și a doua oară însărcinată și dorea să păstreze copilul, ea și familia ei erau alungate din oraș, să plece unde-o vedea cu ochii).

Sursele de apă potabilă proprii erau apărate cu ferocitate, nu era respectat dreptul de proprietate, peste tot acționând legea junglei.

În centrul acțiunii se află o adolescentă, Lynn, care trăia împreună cu mama ei, viața lor rezumându-se la a-și apăra cu pușca în mână heleșteul din curtea casei. Făceau de pază pe acoperiș și trăgeau în oricine se apropia. Pentru Lynn nu era greu, întrucât, în afară de mama ei, nu văzuse vreun om de aproape, nici nu vorbise cu vreunul, fiind învățată de mică să-i considere pe toți dușmani. Singura excepție era vecinul lor cel mai apropiat, domnul Stebbs. Cu acesta se evitau cu desăvârșire, doar se tolerau reciproc.

„Cu ani în urmă, mama îi arătase fotografii ale morților însetați. Pielea le atârna pe oase ca tapetul coșcovit de pe pereții unui hol nefolosit de la etaj, oamenii împingându-și limbile umflate peste buzele crăpate și sângerânde. Ochii erau atât de adânciți în orbite, încât conturul craniilor era evident.

– Așa vrei să mori? era întrebarea pe care i-o tot adresase mama în fiecare noapte, chiar și astăzi.

– Nu, răspundea întotdeauna Lynn.

Replica mamei devenise deja rugăciunea lor de seară.

– Atunci, va trebui să ucizi.”

Zi după zi trecea într-o îndobitocitoare rutină, ca și când erau niște naufragiați pe o insulă: paza pe acoperiș, scosul câtorva găleți de apă din heleșteu, purificarea acestora printr-o metodă citită cândva de mamă în National Geografic, tăiatul lemnelor și căutatul hranei (câteva legume prăpădite din grădină și ceva vânat din pădurea din apropriere).

Totul se schimbă dramatic atunci când, în pragul iernii, Lynn rămâne singură, mama fiind omorâtă de coioți pe când tranșa o căprioară.

Fata se străduie din răsputeri să facă față de una singură, când a primit o neașteptată ofertă de ajutor de la domnul Stebbs. Trebuiau să se apere împotriva unui dușman comun: văzuseră oameni la râul din apropiere, iar asta însemna pericol. Râul era o sursă nepermanentă de apă, care seca vara și îngheța iarna, dar străinii însetați poposeau adesea pe-acolo, periculos de aproape de casele lor.

Sub influența lui Stebbs și a noilor circumstanțe, Lynn începe să evolueze ca persoană, descoperind o noțiune până atunci neștiută: conștiința. Știa să scrie și să citească, chiar să citeze din poeți cunoscuți, dar afectiv era complet nedezvoltată.

Într-una din zile, într-o incursiune la râu – după ce zile în șir nu mai văzuse fuioare de fum dinspre tabăra riveranilor, cum îi denumise Lynn pe cei care se aciuiseră acolo -, face cunoștință cu primii oameni văzuți de aproape, în afara vecinului ei: un adolescent ca și ea, Eli, și o fetiță subnutrită de cinci anișori, Lucy. În adăpostul înjghebat în apropiere zăcea mama fetiței, bolnavă.
Lynn nu se aștepta ca tânărul să o implore să ia fetița la ea, pentru a o scăpa de o moarte sigură, și s-a surprins singură acceptând, dar conștiința nou descoperită nu a lăsat-o să întoarcă spatele fetiței atât de prăpădite, așa că a plecat de acolo cu copilul după ea.

”Încrederea în sine fusese mantra mamei. Nimic nu era mai important decât ele și bunurile lor. Permițându-i lui Lucy să intre în casa lor, încălcase toate învățăturile ei, dar să lase fetița să moară lângă râu era contrar unui principiu pe care îl știa fără șă fi fost învățată. Să ai conștiință era o trăire nouă… ”

”În trecut îi fusese ușor să își dea seama cine sunt inamicii – oricine în afară de mama.”

Mica familie a lui Eli se dovedise a nu fi periculoasă, însă străini înarmați cu puști dădeau târcoale… Ce șanse de supraviețuire poate avea o adolescentă, chiar și una foarte curajoasă cum e Lynn împotriva acestora?

Nicio picătură de băut nu e doar o poveste fantastică, e povestea unei maturizări, o poveste presărată cu lecții de viață. E dureros să citești despre o lume gri, lipsită de orice urmă de bucurie sau speranță. Și, în ciuda a tot, e încurajator să vezi că omenie și bunătate tot mai există…

Ce pericole e nevoită să mai înfrunte curajoasa Lynn, cum le va face față și ce se mai întâmplă cu fiecare din personajele cărții, veți afla citind această poveste captivantă și frumos scrisă. Avem parte de tensiune, aventură, dramatism și suspans.

Mi-a plăcut, o recomand iubitorilor genului!

Cartea Nicio picătură de băut de Mindy McGinnis poate fi comandată de pe libris.ro, edituracorint.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Leda Edge