Nisipuri mișcătoare de Malin Persson Giolito, Editura RAO – recenzie

12

Nisipuri mișcătoare (Quicksand: A Novel – 2016)

Malin Persson Giolito

Editura RAO

An aparitie: 2016
Editie: Cartonată
Format: 210×130
Nr. pagini: 443
Traducere din limba engleză: Liliana Pelici/Lingua Connexion
Volum deţinător al premiului ”Cel mai bun thriller suedez al anului 2016”
Malin Persson Giolito s-a născut în Stockholm, Suedia, în anul 1969 și a crescut în Djursholm, oraș din sudul țării. Este de profesie avocat și a lucrat pentru cea mai mare firmă de avocatură din nordul țării.
De asemenea, a făcut parte din Comisia europeană de la Bruxelles. În prezent trăiește în capitala Belgiei cu soțul și cele trei fiice. Romanul de faţă este al patrulea pe care l-a publicat.
”Nisipuri mişcătoare” este un thriller incisiv despre o adolescentă de 18 ani, Maja Norberg, acuzată de câteva crime comise într-o şcoală de la periferia bogată a Stockholmului. O dramă care ridică întrebări despre arhitectura complicată a dragostei, efectele dezastruoase ale sentimentului de vină şi rolul justiţiei. Totuşi, cum a reuşit Maja, o fată simpatică şi bună la învăţătură, să ajungă cea mai dispreţuită adolescentă din ţară? Ce a făcut, cu adevărat? şi prin ce concurs de împrejurări a ajuns după gratii?
Romanul Nisipuri mișcătoare a fost publicat în 26 de ţări, declarat Cel mai bun thriller suedez al anului (2016) şi premiat cu prestigiosul Glass Key Award (august 2017).
Cartea a fost ecranizată, iar filmul Nisipuri mișcătoare, bazat pe romanul cu același titlu, e primul serial suedez realizat şi difuzat de NETFLIX, lansat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.
Nisipuri mișcătoare  – o carte care m-a emoționat și bulversat, un thriller incisiv, o poveste de impact, care ridică întrebări și propune teme de gândire despre subiecte variate ca: iubirile adolescentine, incertitudinile care le însoțesc, relaţiile dintre părinţi şi copii, violența și criminalitatea, inegalitățile sociale, situația imigranților, corupție, tentații, dependența de alcool și droguri în rândul tinerilor. Acțiunea se petrece în Suedia, însă temele abordate sunt general valabile aproape oriunde în lume. Cartea este foarte captivantă și se citește ușor.  Povestea din paginile ei este este scrisă la persoana întâi și o are în prim plan pe Maja/ Maria Norberg, o adolescentă de optspreceze ani, implicată, acuzată și judecată pentru un atac armat la liceul la care învăța, o școală de prestigiu din Stockholm, soldat cu victime. Maja este acuzată că a fost complice a iubitului ei în acest masacru în care a murit si el.
„Procesul ăsta nu seamănă deloc cu un concert. Nu sunt un star rock. Oamenii atraşi de mine nu sunt nişte fani nebuni, ci nişte necrofagi. Când ziariştii mă folosesc ca momeală pe prima pagina, miroase a moarte şi hienele sunt provocate”.
După o campanie furibundă a presei împotriva ei, procesul a început sub cele mai întunecate auspicii, la nouă luni după evenimente, timp în care fata fusese închisă, singură în celulă.
Părinții Majei, disperați și convinși de nevinovăția fetei i-au angajat cel mai bun avocat din țară. Avem parte, precum în cărțile lui John Grisham, de adevărate întorsături de situație în timpul procesului, când avocatul apărării, cu o intuiție și un talent fenomenal încearcă să demonstreze că clienta lui este la rândul ei o victimă a împrejurărilor, și nu un criminal cu sânge rece. Ca cititor, povestea m-a ținut în suspans până spre final, căci, cu toate că priveam tot ce se întâmplă prin ochii Majei, nu reușeam să îmi dau seama dacă fata e vinovată sau nu de acuzațiile aduse.
Dacă până atunci fusese o tânără cu o viață socială normală, provenind dintr-o familie stabilă, o adolescentă apreciată la școală și îndrăgită în cercul ei de colegi, implicarea în violenta și dramatica întâmplare care ne este prezentată chiar la începutul cărții o aruncă după gratii, iar noi suntem martorii procesului care urmează, pas cu pas, alternativ cu introspecția interioară a tinerei, cu retrăirea amintirilor Majei, reconstruind din bucățele filmul întâmplărilor – în principal cele din ultimul an – care au culminat cu tragedia petrecută. Firul acțiunii e împărțit astfel pe două planuri, prezent – trecut. În prezent avem procesul și detenția, iar în trecut amintirile care scot la viața oarecum dezordonată și ușuratică a fetei și a iubitului ei, un tip lipsit de consistență, ce ar putea fi încadrat cu ușurință în tiparul ”săracul băiat bogat”. Era, ce-i drept, marcat de proasta relație pe care o avea cu tatăl său – un nemernic, într-adevăr, care îl desconsidera, neglija și umilea cu orice ocazie -, dar de aici și până la refuzul de a frecventa școala, consumul excesiv de droguri, petrecerile stropite din belșug cu alcool, parcă e cale cam lungă. Totodată nu mi-a plăcut avântul cu care părinții Majei aprobau – din snobism – relația mult prea strânsă a fetei cu bogatul ei coleg, relație care la un moment dat devine sufocantă, iar tânăra se simte prinsă ca într-o pânză de păianjen între iubirea și dorința de a-l ajuta pe Sebastian și nevoia de a se rupe de acest mediu și fel de viață toxic. Cum a gestionat Maja această situație și cum s-a ajuns la măcelul din sala de clasă, vă las să descoperiți.
Aruncăm o privire asupra fiecărui aspect din viața fetei: relația cu părinții, cu surioara ei mai mică pe care o adoră, cu colegii și cu dirigintele clasei, cu prietena ei cea mai bună dar în special urmărim relația și povestea ei de dragoste cu Sebastian Fagerman, fiul celui mai bogat om din țară, coleg de clasă cu ea. De fapt, era mai mare cu un an, dar, din cauza absențelor și a dezinteresului față de școală, acesta repeta anul. Aș putea chiar descrie cartea ca o combinație între un thriller și o poveste young-adult.
Asistăm la audierile din timpul celor două săptămâni de proces, văzute în detaliu prin ochii Majei, care insistă pe fiecare amănunt care îi atrage atenția, descrie fiecare persoană din jur – avocații ei, procurorul, părinții ei prezenți în sală, fiecare replică, ton al vocii, fiecare privire sau gest. Tonul povestirii Majei este ușor detașat, uimit, chiar puțin superficial, ca și când nu realizează pe deplin ceea ce i se întâmplă, sugerând, după părerea mea, starea de șoc în care se află. Cartea nu este totuși foarte profundă, iar pe alocuri am avut impresia că doar a atins suprafața dramelor petrecute în ea.
Galeria de personaje e atent aleasă, având personaje semnificative, fiecare cu rol determinant în creionarea intrigii: Sebastian – cel mai bogat și popular tip din școală, Samir, cel mai deștept tip din clasă, în același timp imigrantul neintegrat în societate, Dennis, tipul neadaptat – dealerul de droguri, Amanda – fata populară gen majoretă, cea mai bună prietenă a Majei. Paradoxal, tocmai pe Maja mi-e greu să o integrez într-un tipar, iar sentimentele pe care mi le-a trezit pe parcursul cărții au fost amestecate. Este un personaj destul de complex.
Nu vă voi dezvălui nimic despre deznodământul acțiunii, vă spun doar că finalul este bine construit, pe măsura așteptărilor mele, iar cititorul are în cele din urmă imaginea clară a filmului întâmplărilor. Am remarcat pe parcursul cărții două sau trei momente cheie care au constituit ”scânteile” ce au aprins în final focul care a ars viețile celor implicați, dar nu vă spun care sunt acestea, le veți remarca sigur citind cartea, o carte pe care o recomand iubitorilor acestui gen.
Fragment din carte:
Am țipat până a început să mă ardă gâtul și corpul nu mi-a mai funcționat, și, la douăzeci și două de ore de când am ieșit din acea clasă, am adormit, în sfârșit. Am avut nevoie doar de o criză isterică, un doctor în halat și o injecție în braț. Însă n-am dormit multă vreme. Și când m-am trezit, am auzit ciripiri în cap. Fragmente de muzică, versuri care veneau dintr-un loc pe care nu mi-l amintesc. 
Nu mai eram în „camera mea”, locul în care m-au adus la început, ci în camera de izolare. Bineînțeles, n-am mai văzut o celulă de izolare până atunci, dar nu m-am îndoit că eram acolo. N-avea nicio fereastră. Doar o saltea din cauciuc pe pardoseală lângă o scurgere de mărimea unui capac de toaletă. Au crezut că o să vomit. O oglindă dublă încețoșată acoperea complet un perete. Supraveghere constantă.
Am încercat să evit să mă uit în direcția aceea, la oglindă, deoarece mi-am dat seama că de acolo mă păzeau, de acolo, din spatele ei, de parcă eram un pește în acvariu. În schimb, m-am holbat direct la tavan. Am așteptat să cadă peste mine, să se înmoaie ca iaurtul, să se desfacă, să crape ca o rană și că o mâna să se întindă în jos prin gaură și să mă tragă de acolo, în sus, cât mai departe. Dar mamei și tatei nu le-ar fi trecut niciodată prin minte să facă așa ceva. Ei se temeau de mine, am văzut asta la spital, erau îngroziți. Fiica lor era o criminală, merită asta, trebuia să fie moartă, de ce nu murea? 
„Mama și tata mai trăiesc?” Acum înțeleg de ce s-a purtat atât de ciudat când am întrebat asta.
Întâmplător, sunt o plângăcioasă. La filme. Când văd reclame cu bebeluși sau când cineva cântă atât de fantastic, că toți cei din juriul de la emisiunea The Voice Sverige (Vocea Suediei) sunt lăsăți cu gura căscată, se ridică în picioare și fac ovații strigând: „Acum! Noua ta viață începe acum!” Plâng când cineva se poartă frumos chiar dacă nu e nevoie, și când mă înfurii, însă nu reușesc să explic de ce. Sfârșituri nefericite la filme? Happy-enduri? Plâng. Asta genul de persoană care sunt. Dar atunci n-am plâns. N-aveam chiar niciun motiv. Un final nefericit e trist doar când există o alternativă, dacă pare nedrept. Nu și dacă e inevitabil. În acel caz tristețea nu-și are rostul. 
N-am crezut că voi putea să mai adorm. Am avut impresia că va trebui să zac pe saltea așteptând o veșnicie. Un peste de acvariu ajuns la mal. Însă, brusc, am simțit cât de transpirată eram. Leoarcă. În păr, între picioare. Înghețam. Palmele mă dureau, atât de frig îmi era. Tremuram atât de tare, încât nu puteam să mă mișc. Nu era nicio pătură acolo, iar eu tremuram tot mai tare. Mă mânca pielea, Scalpul. Palmele. 
Apoi am cedat și m-am uitat la peretele cu oglindă. Erau oameni acolo, știam asta. Îi puteam simți mișcându-se dincolo de luciu, în spatele ei, peste tot prin jurul meu, uitându-se la mine chiar dacă nu-i puteam vedea. În jurul acvariului meu în care înotam, în care pluteam cu burta-n sus.

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.rolibrex.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

About Author

12 comentarii

  1. O recenzie foarte frumoasă și convingătoare! Felicitări! ❤ M-ai făcut extrem de curioasă, vreau să citesc și eu această carte!

  2. O recenzie plina de dinamism. Este foarte interesant subiectul si imi trezeste curiozitatea de a sti daca si cum a fost Maja implicata in acel atac armat. Multumesc pentru recomandare!

  3. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte ravasitoare, nu cred ca am taria sa o citesc! Felicitari Oli pt minunata recenzie!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: