Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, Editura Humanitas Fiction

9

Noaptea de foc

Eric-Emmanuel Schmitt

În curs de apariţie la Editura Humanitas Fiction
Titlu original: La Nuit de feu
ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste douăzeci de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres.
Cărțile lui sunt traduse în peste patruzeci de limbi.
În seria de autor „Eric-Emmanuel Schmitt“ au apărut: Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran, Oscar și Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viața mea cu Mozart, Secta Egoiștilor, Evanghelia după Pilat, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri, Visătoarea din Ostende, Pe când eram o operă de artă, Concert în memoria unui înger, Cei doi domni din Bruxelles și Elixirul dragostei.
La vârsta de douăzeci și opt de ani, Éric-Emmanuel Schmitt face o călătorie în Sahara, în sudul Algeriei, împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre marele mistic Charles de Foucauld. În timpul expediției, se rătăcește de grupul de excursioniști și de ghidul tuareg și rămâne, pentru o noapte, singur în imensitatea muntelui Hoggar. Deși lipsit de mâncare și de apă, în frigul nopții deșertice, nu se teme, ci simte cum se deșteaptă în el o forță arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut și puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuș ca o cursă a supraviețuirii, în același timp real și simbolic. Astfel, occidentalul, intelectualul, filozoful raționalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit își vede zdruncinate toate certitudinile: de ce să nu dea focului pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate și bucurie salvatoare numele de Dumnezeu?
Este pentru prima oară când Éric-Emmanuel Schmitt scrie despre acest episod din viața lui – asemănător cu noaptea mistică a lui Pascal –, dezvăluind, de-a lungul unei fascinante călătorii interioare, experiența miraculoasă care l-a schimbat definitiv atât ca om, cât și ca scriitor. O călătorie inițiatică pe care-o putem regăsi în fiecare dintre noi.
Fragment din roman:
„Nu mă trezesc niciodată pe de-a-ntregul; părţi din mine mai rămân o vreme cufundate-n somn. Creierul e-n stare de amorţeală, lâncezeşte, neavând habar unde se află; mâinile şi picioarele abia mi le mişc; nu-mi găsesc cuvintele şi nu-mi amintesc nimic. Ba uneori nu-mi vine-n minte nici măcar cum mă cheamă… Ies din noapte, de fiecare dată, ca un cadavru adus pe plajă de mareea joasă. Un timp, rămân aşa, o formă goală, o conştiinţă care constată pur şi simplu că există,dar e văduvită de conţinut. Apoi, încetul cu încetul, aproape nepăsătoare, identitatea mea îşi regăseşte ritmul, cum se-ntinde pata umedă pe-o sugativă; după care descopăr că, în sfarşit, am redevenit eu însumi.“

 

About Author

9 comentarii

Lasă un răspuns