Noaptea despărțirii, de Jennifer A. Nielsen, Editura Arthur, Colecția Violet History – recenzie

Noaptea despărțirii

(A Night Divided – 2015)

Jennifer A. Nielsen

Editura Arthur

Colecția Violet History

Tip coperta: hardcover

An apariție: 2022

Nr. pagini: 328

Traducere din engleză de Alexandru Macovei

Jennifer Anne Nielsen (născută la 10 iulie 1971) este o autoare americană cunoscută în primul rând pentru lucrările de ficțiune Young adult.

Zidul Berlinului ridicat peste noapte îi desparte Gertei familia în două. Tatăl și unul dintre cei doi frați ai săi au trecut în Vest și nu se mai pot întoarce. Gerta, mama și fratele ei, Fritz, au rămas în Berlinul de Est, controlat de sovietici. La doisprezece ani, Gerta știe că e periculos să privești Zidul și să gândești lucruri interzise legate de libertate. Cumva, trebuie să treacă de Zid și să-și reunească familia, chiar dacă asta înseamnă să-și pună viața în pericol. De-acum nu mai poate avea încredere în nimeni.

„O poveste excepțională de ficțiune istorică, plină de suspans, realistă și captivantă.“ – School Library Journal

„Un roman istoric foarte bine construit despre curaj, perseverență și dorința de a supraviețui. Noaptea despărțirii excelează din toate punctele de vedere.“ – The Times Herald

O carte minunată, captivantă și plină de dramatism, cu un suspans crescut gradat până ajunge de-a dreptul insuportabil, antrenând curiozitatea și emoțiile cititorilor la cote maxime. Am apreciat în mod deosebit stilul de scriere captivant și natural al autoarei Jennifer Anne Nielsen, care face ca această poveste să fie ușor de asimilat și înțeles de către tinerii cititori, cărora li se adresează, dar cu siguranță va fi și pe placul adulților. Este o poveste intensă, plină de curaj, care transmite un mesaj important: cât de prețioasă este libertatea – libertatea de mișcare, de gândire, de exprimare – pe care, de prea multe ori o luăm ca pe un bun dat, dar pentru care s-au făcut sacrificii imense. De către generații întregi. Personal, am trăit ani de zile sub comunism, iar multe din aspectele menționate în carte mi s-au părut dureros de familiare.

Un mare plus pentru toate temele cărții – LIBERTATE, curaj, sacrificiu, dragoste – și pentru felul în care sunt abordate.

Noaptea despărțirii. Noaptea în care Războiul Rece ridică un zid in inima Berlinului. O închisoare e ridicată în jurul unei jumătăți de oraș, în timp ce aceștia dormeau… La adăpostul nopții, se ridică un zid, împrejmuindu-le casa, vecinii și jumătate din oraș. Pare o realitate distopică, și totuși… Imaginați-vă câțiva membri ai familiei care pleacă din oraș pentru doar o zi, care va deveni o viață întreagă. O viață trăită separat, de o parte și alta a unui zid. O carte bine documentată, o imagine sfâșietoare a Berlinului de Est. O relatare uluitor de sinceră a unui eveniment monumental trăit de oamenii din Berlin, cu doar șaizeci și unu de ani în urmă. Cu siguranță, majoritatea oamenilor știu despre Zidul Berlinului, dar văzând asta prin ochii cuiva care a trăit această experiență cutremurătoare, e de-a dreptul copleșitor. De la prima pagină am fost absorbită în lumea sumbră și dură a Berlinului de Est, unde chiar și gândirea era o crimă, iar cele mai importante arme erau manipularea și frica. Frica indusă metodic și constant, zi de zi.

Odată cu ridicarea Zidului Berlinului, eroina cărții, Gerta, în vârstă de opt ani, se trezește cu familia divizată: ea, mama ei și fratele ei Fritz în partea de est, controlată de sovietici, iar tatăl ei, care plecase în vest în căutarea unui loc de muncă, însoțit de fratele ei mijlociu, Dominic, nu se mai pot întoarce acasă, rămânând în partea de vest, spre occident. O fetiță curajoasă și isteață foc, Gerta crește și se maturizează, în timp ce își descrie anii petrecuți în spatele zidului cu o voce plină de mirare, dar și de speranță. Prin ochii ei inocenți de copil, Gerta a urmărit acțiunile invazive ale poliției împotriva propriilor cetățeni, din Berlinul de Est.

„Duminica Sârmei Ghimpate. Ziua în care un oraș și, în cele din urmă, o țară întreagă au fost împărțite. Și cel mai rău, ziua în care familia mea a fost ruptă în două. Înălțându-se încet, către est, soarele îmi încălzea spatele, dar eu tremuram sub razele lui. Lumina timpurie a dimineții încă nu pusese capăt nopții lungi și întunecoase. Nu. Pentru noi, noaptea cea neagră de-abia începuse.“

Unul din punctele forte ale cărții este felul în care se pune accent pe familie. Dinamica familiei. I-am adorat pe Gerta și Fritz. Dragostea, loialitatea și devotamentul lor unul față de celălalt sunt evidente pe parcursul întregii cărți.

Noaptea despărțirii este o carte foarte potrivită pentru lectura tinerilor cititori, fiind ideală pentru a fi dezbătută la un club de carte. Naște o mulțime de întrebări bune pentru discuții. De exemplu, când, dacă este vreodată, este acceptabil să minți, să te prefaci sau să furi? Dar vremurile disperate impun măsuri disperate, iar minciuna, prefăcătoria și chiar furtul pot deveni de-a dreptul un act de curaj!

Gerta știe că este periculos să privești insistent zidul, să ai gânduri interzise despre libertate, dar nu se poate abține. Ea vede soldații est-germani cu armele îndreptate asupra propriilor cetățeni, în timp ce ea, familia ei, vecinii și prietenii ei sunt prizonieri în propriul oraș, asistând la cruzimi, abuzuri și nedreptăți, în timp ce prieteni și cunoscuți le-au fost uciși în încercări de evadare.

Dar, pe când avea doisprezece ani, într-o zi, în drum spre școală, Gerta își vede tatăl pe o platformă de vizionare din partea de vest, dansând un dans ciudat, cu care o distra când era micuță, interpretând un cântecel despre muncile câmpului. S-a oprit brusc la partea cu săpatul. Să sape? De ce? Și unde? Apoi, când primește un desen misterios, cu o clădire părăsită, aflată pe fâșia de graniță, Gerta pune lucrurile cap la coadă și ajunge la o concluzie minunată și înfricoșătoare în același timp: prin pivința acelei case, se poate săpa un tunel sub zid, care să iasă în afara Berlinului de Est!

E remarcabilă relația și legătura sufletească cu fratele ei mai mare, Fritz, însă, după cum va realiza când va veni timpul, era o singură persoană care putea iniția schimbarea și exista o singură persoană în care putea avea încredere absolută, deplină și completă: ea însăși. Odată cu această revelație, Gerta se lansează într-o misiune contra-cronometru, chinuitoare și captivantă, care îl poartă pe cititor într-o plimbare emoționantă cu un roller coaster de sentimente. Bineînțeles că Fritz i se alătură în misiune, atunci când Gerta îi dezvăluie planul ei – pe care începuse singură să-l pună în aplicare – conștienți fiind că, dacă sunt prinși, consecințele vor fi mortale. Nimeni nu poate fi de încredere. O acțiune plină de ingeniozitate și curaj nebun, vecin cu inconștiența, care îi poate purta spre libertate, sau… spre moarte!

Își vor găsi Gerta și familia ei drumul către libertate? Vor reuși să reunească familia?

Pe măsură ce Gerta își urmărește cu îndârjire inima, spiritul și speranța ei au fost de-a dreptul magice, cu efecte surprinzătoare, antrenându-i și pe alții în realizarea acestui vis, care era, de fapt, în secret, și al lor! Mai mult decât povestea unei tinere fete, a unei familii, sau chiar povestea unui oraș, Noaptea despărțirii este o carte despre curaj și bunătate, despre generozitate și loialitate, despre sacrificii și renunțări. Despre prietenii adevărate și despre puterea unui vis. Un vis de Libertate! O bucățică de istorie minunat redată.

Singurul minus, dacă pot spune așa, al cărții este finalul prea abrupt. Mi-aș fi dorit acolo ceva mai mult, poate chiar un epilog.

O lectură extraordinară, captivantă, emoționantă, pe care o recomand cu drag!

Fragment:

„- Gălețile nu duc suficient pământ odată și intrăm și ieșim din clădire de prea multe ori, ceea ce e riscant. O roabă ar fi mai bună.

– Tata ne-a trimis banii pentru mâncare, am protestat eu. Trăiam cu atât de puțin zilele astea, încât foamea mea câștiga în orice dispută.

– Nu, ne-a trimis bani pentru noi. Iar noi avem mai multă nevoie de-o roabă decât avem de brânză sau de cârnați.

Nu eram de acord. Aș fi preferat să cumpăr o sută de cârnați groși cu ei sau, și mai bine, o bunătate de banană galbenă de pe piață neagră. În ultima vreme mi-era foame tot timpul, chiar și în somn. Mama îmi zisese că fusese o mare foamete la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar nu înțelesesem niciodată cu-adevărat la ce se referea. Până în ultimele câteva săptămâni. Acum, de fiecare dată când îmi ghiorțăia stomacul și n-aveam cu ce să-l alin, înțelegeam de ce se temea întruna că n-avem destul de mâncare.

Până la urmă, Fritz a câștigat disputa, și-am cumpărat o roabă micuță de pe drum. Dar eu tot aș fi preferat o banană.

Măcar asta ne-a făcut căratul mai ușor. Cât săpa el, eu m-am folosit de găleată ca să golesc pământul din pivniță în roaba de afară, ascunsă de privirile celor din turn. Apoi am tras un cearșaf pe deasupra și m-am dus cu ea la iaz. Făcând mai puține drumuri, reușeam să îndepărtez mult mai mult pământ decât înainte.

Mare parte din zi, însă, Fritz a plivit buruienile și-a plantat semințele trimise de tata, în vreme ce eu am continuat să scot pământul afară. Ne-a încetinit lucrul la tunel, dar dacă paznicii ne urmăreau din turnul lor, trebuiau să vadă grădina progresând câte puțin în fiecare zi.

Târziu în după-amiază aia, mă îndreptam spre iaz cu un alt transport de pământ, ascuns sub două cearșafuri din patul meu, când un Trabant Kubel verde, cu inscripția Volkspolizei pe capotă s-a apropiat de lotul nostru. Înăuntru erau doi polițiști. Eu am înlemnit, iar Fritz a ridicat iute capul și-a sărit în picioare. M-am uitat la el. Trebuia să ne luăm tălpășița, să fugim? Dar unde să ne fi dus?

– Tu muncește mai departe, mi-a zis Fritz răspicat. Așteaptă până când nu se uită la tine și golește roaba, dar lasă-i să te vadă spălând rufe. Prefa-te că totul e în regulă. Lucrăm la grădină. Asta-i tot.

Am plecat capul și-am luat-o din nou spre iaz. Brusc, mă simțeam expusă, de parc-aș fi stat în lumina unor reflectoare care dezvăluiau întregii lumi toate secretele pe care încercasem să le ascund. Cum era chiar cel din fața mea. De ce avea o fetiță nevoie de-o roabă ca să care două cearșafuri? De ce avea mușchii încordați, dacă încărcătura era o țesătură ușoară de bumbac? De ce se încăpățâna să spele într-un iaz din care rufele ieșeau mai murdare decât intraseră?

Cei doi au coborît din mașină înarmați până în dinți și-au măsurat cu privirea lotul nostru de parcă știau deja că punem ceva la cale. Și pe drept cuvânt, cum ar fi putut să rateze semnele bătătoare la ochi ale activității noastre reale?”

Cartea Noaptea despărțirii, de Jennifer Anne Nielsen, poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Arthur