Nostalgia pianului fără clape vol.1 de Mădălina Alexandru, Editura Quantum – recenzie

Nostalgia pianului fără clape 

Mădălina Alexandru

Seria: Nostalgia pianului fără clape, volumul 1

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 354

“Dragostea este otravă, iar otrava ucide. Ceea ce unul simte, celălalt neagă cu vehemență. Ea nu crede în iubire, el nu se poate sătura de acest concept. Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică. Oare există speranță pentru el și încredere pentru ea? Ethan și Charlotte sunt protagoniștii unei povești despre o iubire imposibilă în termeni morali și atât de posibilă în lumea lor.”

“Nostalgia pianului fără clape, o minunată poveste de dragoste formată din două volume, vă prezintă lupta colosală dintre cei doi protagoniști. Sabia lui este arcușul viorii, iar scutul ei este pianul. Mădălina Alexandru, o tânără scriitoare și totodată un bun farmacist, a oferit publicului un adevărat desert literar, o capodoperă plină de suspans, în care cititorii alunecă de pe o notă muzicală doar pentru a urca pe alta.” — Lisa Darlent

O carte care mă duce cu gândul la renunțare și abandon; la ideea de distrugere și dezastru. O copertă frumoasă și atractivă vizual, dar tristă, plină de durere și visuri sfărâmate.

O carte despre care am auzit păreri controversate și căreia, în sfârșit, i-a venit rândul la citit.

O descriere interesantă a cărții, ce stârnește interesul cititorului. Ethan și Charlotte sunt înfățișați ca doi dușmani care se luptă în permanență pentru triumf. O carte ce atrage și respinge în același timp. O poveste care captivează și care te solicită emoțional. Mi-a plăcut modul în care autoarea a denumit capitolele — Sonata numărul…; sau prologul — Prelude!

“Nu cred în iubire. Încă de când am descoperit acest concept abstract, mi-am spus că nu există așa ceva. Să renunți la tot de dragul persoanei importante pentru tine… Oamenii sunt egoiști, nu vor decât să-și satisfacă dorințele, și nu dau doi bani pe cei din jurul lor. Cum ar putea exista, într-o asemenea lume, un sentiment atât de pur ca acesta?

Dragostea nu există. Nimeni nu mă poate convinge de contrariu.”

Cu acest fragment, din start pot spune că nu sunt de acord deloc. Poate că nu a întâlnit dragostea, dar nu aș merge până acolo încât să spun că iubirea nu există.

Încă din primul capitol îl cunoaștem pe Ethan, un tip egoist și cam nesimțit, după părerea mea. Prima impresie nu a fost prea bună. Este învățat să primească fără să ofere nimic în schimb, cam așa l-am perceput.

“… iar conștiința nu avea ce să caute în acest joc pe viață și pe moarte. Ethan acționa precis, rapid și fără remușcări. Era un prădător.”

Pe lângă răceala și lipsa scrupulelor pe care le afișează în afaceri, este un talentat pianist, câștigător a numeroase premii, care nu a fost depășit de nimeni până acum. Cu toate acestea, i se pare că nu a avut concurenți valoroși cu care să se lupte pentru premiile obținute…

“Extaided” este concursul la care participă, fiind concurentul câștigător al ediției precedente are și privilegiul de a deschide ediția ! Cu Frederic Chopin, “Etude No 2 în F minor”.

Tot acum o cunoaște pe Charlotte Brown, concurenta care încheie concursul cu aceeași piesă cu care a început el. Mi s-a părut interesant acest fapt, atrage atenția asupra celor doi.

“Din momentul în care degetele ei delicate atinseră clapele, Ethan se simți învăluit de o magie neașteptată. Sentimentul îl luă prin surprindere și îi îngheță zâmbetul superior din colțul gurii. Audiența îi împărtășea pe deplin fascinația. Existau atâtea emoții în această sonată, încât era greu să le distingi pe fiecare în parte. Ethan se agăța de ele cu patimă, într-un straniu delir, cerșind mai mult.”

Interesul i-a fost cu siguranță stârnit, iar tânărul este hotărât să o cunoască pe tânăra pianistă ce a reușit să-l captiveze cu interpretarea ei.

Dar, anunțarea câștigătorilor îi aduce șocul vieții lui. Află că s-a clasat doar pe locul doi, ceea ce nu i s-a mai întâmplat până acum. Cea care câștigă este Charlotte.

“Surâsul îi îngheță pe buze. Nu îi venea să-și creadă urechilor. Da, avuseseră aceeași piesă, dar, în niciun caz, n-o cântase mai bine. În ce lume era asta adevărat? Femeia era o novice de care nu auzise nimeni, de care el nu auzise, iar el… La naiba! El era Ethan Reed! Ce era în neregulă cu juriul acesta?”

Cu siguranță nu știe să piardă. Acum nu mai dorește decât să se răzbune:

“Se strădui să aplaude alături de restul, deși singurul lucru pe care ar fi dorit să-l facă în acel moment era să-i sucească gâtul hoaței.”

Deja situația este tensionată. Mă întreb cum va continua povestea de acum înainte? Iar situația se pare că va deveni din ce în ce mai interesantă!

“Din străfundurile ființei, își dorea răzbunare. Femeia asta trebuia să-și primească răsplata. Trebuia s-o calce în picioare, așa cum făcuse ea cu orgoliul lui.

Oh, și exista o singură metodă pentru a duce asta la îndeplinire. Îi acordase două nopți? Nu, tipa asta merita o oră, cu indulgență. Urma s-o tăvălească pe podea, să-i terfelească mândria, apoi s-o arunce la gunoi. Avea să îi distrugă viața!”

Oare va fi capabil de așa ceva doar pentru a-și simți orgoliul satisfăcut?

O carte a emoțiilor sincere și crude, care te lovesc din toate părțile. Scrisă într-un stil direct, “Nostalgia pianului fără clape” este o carte care nu te lasă să o abandonezi. Stârnește interesul, dorința de a afla povestea, tocmai datorită personajului masculin principal.

“O va distruge, sfâșiindu-i sufletul într-o manieră ireparabilă, astfel încât să nu mai fie niciodată capabilă să se recupereze. Atunci, mai mult ca sigur, domnișoara pianistă va începe să regrete că drumul i s-a intersectat cu el lui.”

Mă întreb dacă nu cumva Ethan are nevoie de un psiholog… Cum este posibil să plănuiești o asemenea grozăvie doar din cauză că ai ieșit pe locul doi la o competiție? Cu toate acestea, îl simțim pe Ethan că este captivat de muzica tinerei și chiar își schimbă comportamentul în preajma ei. Să fie totul teatru?

“Deși își spusese mereu că tot ce făcea acum era doar de dragul răzbunării pe care trebuia să o ducă la îndeplinire, asta nu însemna că nu putea admira talentul atunci când îl întâlnea.”

O carte a contrariilor care se atrag. Care nu-ți place tocmai datorită planurilor macabre ale personajului, dar pe care, din același motiv, nu o poți lăsa din mână.

Deși încercările lui de a se apropia de Charlotte nu dau roadele așteptate, cea care va înlesni oarecum apropierea lor este chiar mama lui. Aceasta va organiza un concert caritabil prin mai multe țări, concert ale cărui câștiguri vor fi donate pentru ajutorarea copiilor orfani. La acest concert ia parte și enigmatica Charlotte…

De-a lungul turneului, cei doi se vor apropia ușor ușor, iar cititorului îi este permis să observe atât inocența lui Charlotte, cât și duplicitatea lui Ethan. Comportamentul acestuia este schimbător. Se poartă frumos, ba chiar se simte că este atras de ea, dar nu renunță la răzbunarea lui…

O carte ce ne poartă pas cu pas prin încrengătura de pași înainte și înapoi din relația celor doi. O poveste care mi-a dat efectiv dureri de cap. Este ca o partidă de șah pe care o joci cu un necunoscut, căruia nu-i poți anticipa mișcările deoarece nu-l cunoști suficient.

Ethan a fost personajul care m-a făcut să-l antipatizez încă de la început. Iar pe parcursul cărții nu a reușit decât să mențină această antipatie.

Nu spun că nu există astfel de oameni, sunt conștientă că există, dar pur și simplu nu pot să-i înțeleg.

Charlotte este o tânără destul de tăcută și enigmatică, dar și răzvrătită și aprinsă, atunci când se enervează.

Asistăm la o adevărată luptă între doi oameni care-și caută fisurile în armură sau, cel puțin, Ethan asta face. Este ca și când se luptă pentru a-și învinge dușmanul cel mai aprig.

“Nu mai schimbară replici usturătoare, iar asta îi permite să fie ceva mai deschis cu ea. Din bătălie, relația se transformase în armistițiu.”

Pentru cât timp, oare?

Pe de altă parte, să nu aveți impresia că Charlotte este vreo tânără dulce și naivă, nu! Nicidecum!

“Totul se transformase într-un război psihologic cu unicul scop de a-l nimici pe celălalt. Cheia era să nu te rătăcești în fața sentimentelor ireale de iubire. Primul care făcea asta urma să piardă totul, să se piardă pe sine.”

Charlotte nu credea nici ea în dragoste. Cei doi sunt atrași fizic unul de celălalt și par hotărâți să-și arate supremația. Este o luptă mentală pe care o poartă îndârjiți unul împotriva celuilalt.

Oare ce se va întâmpla până la final?

“Nostalgia pianului fără clape” ne vorbește despre orgolii, lupte și dezamăgiri. Despre durerea iubirii și despre frângerea puterii de a lupta pentru a răzbate. O poveste despre o iubire toxică, care distruge totul în calea ei.

Ethan a arătat că nu știe când să se oprească, iar Charlotte a tolerat mult prea multe după opinia mea.

“— Soartă, îmi ești datoare…”

Cartea m-a introdus într-o lume care mă așteptam să fie altfel. Nu-mi pare rău că am citit-o, chiar deloc, dar am avut parte de atât de multe șocuri încât, la final, mi-a părut rău pentru amândoi.

Aș putea spune că această poveste este captivantă, alertă și plină de tensiune, dar nu am înțeles de ce o fată educată suportă atâtea… pentru un bărbat care nu-i capabil decât să o maltrateze…

O relație începută de la premize greșite, un stupid pariu și doi oameni orgolioși pot distruge totul în jurul lor și, mai ales, pe ei înșiși.

Dacă vor reuși sau nu să repare ceea ce au distrus, puteți afla citind “Nostalgia pianului fără clape” și așteptând cu nerăbdare continuarea.

Mulțumim Editura Quantum Publishers pentru cartea Nostalgia pianului fără clape vol.1 de Mădălina Alexandru oferită pentru recenzie

Cartea Nostalgia pianului fără clape vol.1 de Mădălina Alexandru poate fi comandată pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro

Recenzii cărți Editura Quantum Publishers

Recenzii și prezentări cărți autori români