Nu-i ușor să fugi de fericire de Laura Frunză, Editura Trei – recenzie
Nu-i ușor să fugi de fericire
Laura Frunză
Editura Trei
Nr. de pagini: 480
An apariție: 2023
LAURA FRUNZĂ traduce cărți, scrie pe blogul personal și lucrează în Resurse Umane la o companie multinațională.
A absolvit în 2003 Facultatea de Litere, specializarea Germană-Engleză, cu intenția de a lucra în domeniul editorial și, deși a fost un drum ocolit, în prezent face ceea ce și-a dorit: scrie recenzii, moderează evenimente, ateliere și lansări de carte, intervievează scriitori și promovează cititul în rândul copiilor și tinerilor.
Din 2008 scrie pe blogul www.laurafrunza.com, un blog de lifestyle pentru viața de familie. Îi place să călătorească și să lucreze de acasă și, uneori, le combină pe amândouă. A mai publicat o carte diy – do it yourself (Brâie de inspirație folclorică) și o poveste terapeutică pentru copii (Gloria și unicornul magic) scrisă împreună cu alte mame influencer.
În prezent, locuiește în București împreună cu soțul și cei doi copii. Nu-i ușor să fugi de fericire este romanul ei de debut.
„O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze.
În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii săi cu care este ușor de empatizat. Ileana este o fotografă de renume internațional, frământată de nesiguranțe pe care le maschează sub o aparență de femeie dezinhibată și liberă. Puterea ei stă în lipsa rădăcinilor și a oricăror legături afective profunde. Dar reapariția în viața ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvăluie faptul că aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degrabă o slăbiciune. De cealaltă parte, Bogdan este un polițist ușor atipic, care se străduiește să-și crească singur cele două fetițe și care, bazându-se mai mult pe intuiție și pe perseverență, reușește să forțeze granițele strâmte ale fricii de viață a Ilenei.
O carte care propune și apoi rezolvă destine complicate, noduri dureroase în viețile familiilor sau diferite tipuri de abandon – fizic și emoțional. Prin acest debut frumos, ambițios prin temele abordate, cu o sinceritate și o căldură a stilului care te apropie de personaje și le face ușor de îndrăgit, Laura Frunză ne provoacă să ne întrebăm dacă înțelegem oare ceva din traumele prin care trecem și pe care, de multe ori, le perpetuăm la rândul nostru către generația următoare." Simona Antonescu
„Dacă nu aș fi știut că aceasta este cartea de debut a Laurei Frunză, nu aș fi avut nicio șansă să-mi dau seama doar citind-o. Căci construcția cărții este impecabilă, personajele sunt cât se poate de veridice, iar fluiditatea și ritmul sunt susținute pe tot parcursul său.
Am apreciat în mod deosebit răbdarea în a construi un roman cu multiple substraturi, cu personaje cât se poate de reale, rupte din viață, cu bagaje emoționale pe care le cară după ei ca pe o valiză veche de care și-ar dori să scape, dar nu pot.
M-am bucurat să citesc un roman de dragoste care este mult mai mult decât atât, un roman cu multiple schimbări de perspectivă, care m-a plimbat prin viețile protagoniștilor ca printr-un labirint sufletesc pe ale cărui alei simți că te poți pierde definitiv, dar trăiești totuși cu speranța că, în cele din urmă, vor găsi drumul spre ieșirea salvatoare.
Laura Frunză scrie cu precizie și nu se abate de la povestea pe care o are de spus, însă o face cu emoție și onestitate în același timp." Camelia Cavadia
„Eu nu sunt o cititoare-model de romane de dragoste. Cu toate astea, am și eu modelul meu preferat de poveste de iubire, și anume Îmblânzirea scorpiei (în toate variantele sale, de la Shakespeare, la Frumoasa și Bestia). Așa că mi-a plăcut romanul de debut al Laurei Frunză, Nu-i ușor să fugi de fericire, în primul rând pentru că am descoperit în Ileana Damaschin o nouă Catarina. În al doilea rând, mi-a plăcut stilul onest și echilibrat al scriiturii, care mi s-a părut că se potrivește perfect cu povestea inspirată și ancorată în realitatea contemporană a adulților de azi (mai exact, a celor aflați în jurul vârstei de 40 de ani).
Roman de debut al unei autoare care și-a format mâna scriind articole și traducând, cartea Laurei Frunză este, din mai multe puncte de vedere, o carte a curajului. Curajul autoarei de a publica un roman așa cum i-ar plăcea să citească, curajul personajelor de a-și înfrunta și depăși traumele și chiar, de ce nu?, curajul unei editoare care se mărturisește a nu fi cititoare de romane de dragoste, dar care a descoperit că poate lucra cu mare plăcere la o astfel de carte. Circuitul curajului se poate încheia perfect cu cititoarea sau cititorul care își închipuie că asta nu e o carte pentru ea sau pentru el, dar care își face curaj s-o înceapă." Laura Câlțea
Nu-i ușor să fugi de fericire este o încântătoare carte romantică, sensibilă și emoționantă despre relații complicate de familie, iubire, altruism, secrete întunecate, temeri, incertitudini, puterea destinului, speranță și miracolul celei de-a doua șanse.
Pe lângă titlul foarte inspirat ales, a dori să remarc și coperta – deosebit de frumoasă și sugestivă!
Mi-a plăcut și faptul că Laura Frunză a ales să plaseze acțiunea în România, iar cei doi protagoniști se află la vârsta maturității, aproape de vârsta de 40 de ani. Galeria personajelor secundare este și ea una impresionantă, fiecare cu o poveste de viață interesantă. E aproape imposibil să nu te regăsești sau să nu cunoști pe cineva care s-a aflat în vreuna din situațiile prezentate în carte.
Autoarea atinge și teme dificile, dar extrem de actuale, precum bullyingul în școli, teama de a fi părăsit, violența în familie, alcoolismul, adulterul, rebeliunea adolescentină, traume emoționale, resemnarea în fața sorții, stima de sine scăzută.
Cei doi protagoniști ai cărții, Ileana și Bogdan, fuseseră colegi de liceu, însă nu apucaseră să se cunoască prea bine pe atunci, întrucât Ileana stătea mai mult retrasă și nu interacționa cu ceilalți colegi.
Povestea de viață a Ilenei este una tulburătoare. Tatăl ei, un reputat inginer la un institut de cercetare, își părăsise familia chiar în ziua când se născuse Ileana, fugind, se pare, cu o laborantă de la același institut, care dispăruse în aceeași zi. Rănită sufletește, mama Ilenei își revărsase frustrarea asupra fiicei ei, pe care o tratase cu indiferență toată copilăria ei. Nici cei trei frați mai mari nu-i acordaseră prea multă atenție, fiind prea preocupați de anturajele lor.
Astfel, Ileana crescuse ca un pui de cuc într-un cuib străin, lipsită de afecțiune, ajungând să considere că nici nu o merita.
Singura care a tratat-o cu căldură și bunătate a fost Gabi, verișoara ei, mai mare cu cinci ani ca ea, față de care Ileana se va revanșa ulterior în mai multe rânduri.
Apoi, la 18 ani, ceva grav s-a întâmplat în viața Ilenei și ea a fugit în străinătate, lăsând totul în urmă. Având un talent deosebit la arta fotografiei și muncind cu mult sârg, Ileana a reușit sa ajungă o fotografă de renume, fiind solicitată de reviste și organizații de prestigiu. Pe plan sentimental, Ileana a avut grijă sa nu se implice niciodată afectiv, având un lung șir de aventuri de o noapte, în care inima ei nu era pusă în joc, dar nici nu suferea nimeni arunci când ea pleca mai departe.
Nici viața lui Bogdan nu stătuse „pe roze”. Crescând alături de un tată alcoolic și abuziv, Bogdan își promisese să nu ajungă niciodată așa, impunându-și un autocontrol de fier. Își cunoscuse viitoarea soție, Delia, pe când avea doar 21 de ani și se căsătoriseră la scurt timp după ce el terminase școala de ofițeri de poliție. Delia fusese prima și singura femeie din viața lui, o iubise și o venerase. Însă ea îl rănise enorm în urmă cu nouă ani, făcându-l să se simtă nesigur și vulnerabil ca bărbat. Mai mult, ea declarase atunci că vrea să divorțeze, însă descoperise apoi că era însărcinată cu Irina, fiica lor cea mică, și continuaseră să trăiască împreună de dragul fetelor, dormind însă separat.
Bogdan și Ileana s-au reîntâlnit la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului.
Ileana fusese atrasă de Bogdan încă din liceu, iar acum, aflând că acesta era văduv de doi ani, nu dorea să scape ocazia să aibă o aventură cu el. Punându-și tot arsenalul de seducție la bătaie, Ileana îl convinge pe Bogdan să o însoțească în camera ei de hotel. După o noapte toridă, care i-a redat încrederea lui Bogdan ca bărbat, Ileana face însă ce știa mai bine – fuge -, mai ales că realizează că sentimentele ei pentru Bogdan nu erau chiar așa superficiale și riscau să se transforme în ceva mult mai profund…
Din fericire, destinul are propriile lui planuri, iar drumurile lui Ileana și Bogdan aveau să se încrucișeze din nou, Ileana fiind pusă în situația delicată de a cunoaște fiicele lui Bogdan – Maria, o adolescentă responsabilă și serioasă, mult prea matură pentru vârsta ei de 15 ani -, și Irina – o fetiță adorabilă în vârstă de 8 ani, de care s-a atașat fără să vrea, ele îndrăgind-o la rândul lor.
Nesiguranța fiecăruia dintre ei a constituit însă o piatră de moară în relația lor. Este înduioșător să observi cum fiecare avea impresia în sinea lui că nu prea are ce să-i ofere celuilalt, în ciuda faptului că ajung să se ajute reciproc să depășească mai multe situații critice. Bogdan este primul care are curajul să-și pună inima la bătaie și să încerce să-și schimbe norocul, dar până să o convingă pe Ileana mai e cale lungă…
Foarte interesantă semnificația cadoului pe care i-l oferă Bogdan la un moment dat Ilenei – o brățară de piele de care erau prinse câteva litere ștanțate formând cuvintele ”Mă iubesc”. Trebuie să te iubești în primul rând tu însuți, ca să poți să crezi că și alții pot să o facă…
Pornind de la această idee, am căutat câteva citate interesante, care i se potrivesc ”mănușă” Ilenei, dar și multora dintre noi. Ar fi bine să reflectăm la ele…
- „Cum te iubești pe tine însuți este modul în care îi înveți pe alții să te iubească.” – Rupi Kaur
- „Tu însuți, la fel de mult ca oricine din întregul univers, meriți dragostea și afecțiunea ta.” – Buddha
- „Nu te sacrifica prea mult, pentru că dacă sacrifici prea mult nu ai nimic altceva ce poți oferi și nimănui nu-i va păsa de tine.” – Karl Lagerfeld
- „În propria ta viață este important să știi cât de spectaculos ești.” – Steve Maraboli
- „Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău.” – Eleanor Roosevelt
Mi-au plăcut mult ambele personaje.
În spatele stilului de viață nomad și a aparenței ei nonșalante și dezinhibate, Ileana are un suflet sensibil și altruist, precum și o sete de afecțiune pe care nici măcar nu realizează că o are. Cu traume sufletești adânci, rănită de toți oamenii pe care încercase cândva să-i iubească, Ileana și-a construit un scut de autoprotecție, dincolo de care nu lăsa pe nimeni să pătrundă, temându-se mult prea tare să nu sufere din nou, dar și ca ea să nu-i facă pe alții să sufere. Noroc cu tenacitatea și răbdarea lui Bogdan!
Bogdan este genul de bărbat pe care aproape orice femeie și l-ar dori ca soț și tată – sexy, bun, tandru, responsabil, profesionist desăvârșit, răbdător, iertător, calm și iubitor. Din păcate, a avut ghinionul ca prima lui soție să fie exact excepția de la regulă, însă soarta s-a revanșat cu brio, readucându-i-o pe Ileana în viața lui.
Îți dai seama că o carte este foarte bună atunci când îți este greu să te desparți de personaje. Când am dat ultima pagină, voiam parcă să mai urmeze un volum, să mai stau puțin alături de Ileana și Bogdan și să iau parte la fericirea lor, să mai aflu ce s-a mai întâmplat cu Maria, Irina, Gabi, Damian, Marina, Diana, Olga și Remus.
Vă recomand cu mult drag această carte și m-aș bucura ca autoarea Laura Frunză să ne mai încânte cu astfel de povești captivante!
Puteți citi aici un fragment din carte.
6 Comments
Daniela Balan
Foarte frumoasă, tentantă și emoționantă recenzia ! Mulțumesc pentru recomandare ❤️
Tyna
Mulțumesc! Cu mult drag! ❤️
Oli
Ce poveste frumoasa! Incantatoare recenzie, multumesc pentru recomandare, imi place tare mult ce ai scris despre carte, o trec si eu pe lista de lecturi!
Tyna
Mulțumesc! Să o citești cu plăcere!
Mirela Barbălată
Ooo, ce recenzie caldă! O poveste pe care vreau să o descopăr, mai ales că acțiunea se petrece în România .
Sunt curioasă și în privința stilului de scriere al autoarei.
Mulțumesc pentru recomandare!
Tyna
Mulțumesc! Sunt convinsă că ți-ar plăcea cartea!