Nu-mi spune Ana, când lumea mea se destramă de Ramona Păunescu, Editura Tritonic – recenzie

Nu-mi spune Ana, când lumea mea se destramă

Ramona Păunescu

Editura Tritonic

Colecția Lit

Nr. de pagini: 474

An apariție: 2024

Frica de dragoste. Frica de sinceritate. Frica de viață. "Un paradis înghițit de iad". O Ana care se zidește pe ea însăși între cărțile altora, în viețile altora. Între povești din care ea lipsește cu desăvârșire. Dar mai presus de toate, Ana își lipsește. Între poveștile altor oameni este bine. Un bine surd și mut la lipsa bucuriei de a trăi. Până într-o zi când ascunderea propriei taine - nespus de dureroase - sub poveștile celorlalți începe să se clatine. lar Ana devine personajul propriei sale vieți. Mai mult, ea se simte datoare să pună capăt durerilor nepovestite ale lungului șir de femei din care vine. Ana află că poate să lase deschise porțile prin care mintea ei poate să se întoarcă să își recapete inima vie și iubitoare. Tot așa cum Ramona Păunescu, autoarea cărțîi din mâinile noastre, se lasă în voia unui nou destin: cel de scriitoare. Care ne seduce complet, și ne poartă cu ea acolo unde ii este voia. - Mihaela Miroiu

Nu-mi spune Ana, când lumea mea se destramă de Ramona Păunescu este o carte romantică, sensibilă și emoționantă despre traume sufletești, puterea de a merge mai departe, puterea vindecătoare a iubirii, renașterea speranței și miracolul celei de-a doua șanse.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Anei, o tânără traducătoare în vârstă de 26 de ani.

În urmă cu șapte ani, ceva extrem de grav se petrecuse în viața Anei, căscând o adevărată prăpastie între Ana cea de dinaintea acelei veri fatidice și Ana de după.

Cu mari eforturi, Ana reușise să meargă mai departe, stabilindu-și reguli stricte și ridicându-și ziduri solide de protecție în jurul ei, dincolo de care foarte puțini puteau pătrunde.

Una dintre excepții era Roxana, colega ei de cameră din facultate, care era exact opusul Anei. Dacă Ana era extrem de ordonată și introvertita, Roxana era exuberantă, își făcea ușor prietenii, se îndrăgostea repede, dar se și plictisea la fel de repede.

Rutina bine stabilită a Anei a fost zdruncinată din temelii când, printr-o bunăvoință a sorții, în viața ei a intrat Andrei, un avocat tenace, carismatic și sufletist.

În ciuda atracției instantanee dintre ei, Ana a încercat să-l evite pe Andrei, frica de a nu-și redeschide vechile răni fiind mult prea puternică, declanșându-i atacuri de panică.

Din fericire, Andrei nu a renunțat, acceptând chiar condițiile de-a dreptul inadmisibile pe care i le-a pus Ana doar pentru a lua în calcul o relație cu el.

Trebuie să recunosc că o bună parte din carte nu mi-am dat seama dacă am de-a face cu un romance sau cu un love story, mai ales că și Andrei se lupta cu proprii lui demoni interiori.

Finalul nu m-a dezamăgit însă, lăsându-mă cu o stare de bine și cu speranța că și cele mai triste povești pot avea finaluri fericite.

Mi-au plăcut ambele personaje principale. Ana, în ciuda aparentei ei fragilități, este o luptătoare și o învingătoare, reușind să renască din propria ei cenușă. Andrei este un bărbat admirabil, bun, onest și foarte iubitor. Realizând că Ana este sufletul lui pereche, Andrei a dat dovadă de mult tact și o răbdare infinită, doborând încet, dar sigur, toate zidurile pe care Ana se încăpățâna să le mențină între ei, fiind un adevărat balsam pentru sufletul ei adânc rănit.

M-a impresionat faptul că personajul Elisabeta (străbunica lui Ana, cea care a crescut-o și și-a pus o amprentă puternică asupra caracterului acesteia) a fost inspirat din viața străbunicii autoarei. O persoană foarte puternică, înțeleaptă și tămăduitoare, în pofida, sau tocmai datorită destinului teribil pe care l-a avut!

 Recomand cu drag cartea tuturor romanticilor!

Fragment din carte:

E noapte, ne întoarcem de la o vecină care locuiește în celălalt capăt al satului, cu un copil bolnav, care face febră de câteva zile. „Să nu-ți fie frică, stelele sunt aici ca să ne arate calea,” îmi spune și eu o cred. „Dar de unde știu ele care este calea noastră?” o întreb după ce mai privesc câteva momente, cu fascinație și teamă, stelele strălucitoare. „Asta nu e treaba noastră să știm, Ana, noi trebuie doar să ne încredem în ele. Și ele ne vor conduce acasă,” continuă, convinsă de spusele ei, apoi adaugă gânditoare: „Altfel se vede lumea de acolo, de sus!” Dar eu sunt prea ocupată cu privitul în sus ca să înțeleg oglindirea lui în jos, spre pământ.

Cartea Nu-mi spune Ana, când lumea mea se destramă de Ramona Păunescu poate fi comandată pe tritonic.ro, libris.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți emoționante

Recenzii și prezentări cărți Editura Tritonic

Recenzii și prezentări cărți autori români