Delicatese Literare
Recenzii

Nu sunt eu de Maia Morgenstern, Editura Litera – recenzie

Nu sunt eu

Maia Morgenstern

Editura Litera

An apariție: 2020

Nr. pagini: 208

MAIA MORGENSTERN se naşte la Bucureşti, pe 1 mai 1962. Încheie studiile de licenţă la IATC în 1985, la clasa lui Dem Rădulescu. Este repartizată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, apoi revine la Bucureşti, unde joacă la Teatrul Evreiesc de Stat şi la Teatrul Naţional. Realizează proiecte artistice de anvergură, atât în teatru, cât şi în film, alături de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Theo Angelopoulos, Marta Mészáros, Mel Gibson. Pe scena TNB se remarcă în spectacole precum O trilogie antică, după Euripide şi Seneca, Dama cu camelii după Al. Dumas fiul, Vizita bătrânei doamne de F. Dürrenmatt. La TES, unde este şi manager, din anul 2012, interpretează roluri remarcabile, în producţii ca Astă seară: Lola Blau de G. Kreisler sau Jocul regilor de P. Kohout. Colaborează cu teatre din ţară şi de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt Balanţa, Cel mai iubit dintre pământeni sau Patimile lui Hristos. A fost distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. Parlamentul European de la Strasbourg o desemnează, în anul 2003, Actriţa şi Femeia anului. În 2018 devine Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti şi este decorată de către Preşedintele României cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofiţer.

„O zi caldă, din anotimpul cireşelor. Lumina era frumoasă, deşi cerul era acoperit. Un pic.

În ziua în care am îmbătrânit, am adormit un pic pe bancă, la umbră. Şi am visat un vis nemaivisat.

În ziua în care am îmbătrânit, citeam o carte nemaicitită. Mi-a plăcut.

În ziua în care am îmbătrânit, am zâmbit şi m-am sprijinit de braţul oferit de un tânăr binevoitor:

– Vă pot ajuta, doamnă? m-a întrebat politicos şi zâmbitor.

A fost frumos.

În ziua în care am îmbătrânit, am plâns. Un pic. Ştiu eu de ce.

În ziua în care am îmbătrânit, am obosit un pic. Am respirat greu şi m-am rezemat de un copac. Am respirat şi am uitat unde am plecat. Şi-am râs, nu ştiu de ce. A fost frumos.

În ziua în care am îmbătrânit, mi-am amintit de mama şi de tata. De parcul Cişmigiu. Şi de vecinii din curtea alăturată. Şi de o fetiţă mică, slăbuţă şi miorlăită.

În ziua în care am îmbătrânit, am mâncat îngheţată pe săturate. Şi am cântat cântece franţuzeşti. În ziua în care am îmbătrânit, a fost frumos.”Maia Morgenstern

Să ştii, măicuţa mea, că port icoana ta / Oriunde şi oricând, o port cu mine-n gând!”

Cântă Dan Spătaru la radio.

– Închide-l! strigă mama. Închide imediat radioul! Dusea, închide acum radioul!

– De ce?

– O să plângă! O să plângă iarăşi! O să facă febră!

– Nu! Nu mai plâng! Sunt mare de-acum. Am cinci ani. Nu închide radioul! Vreau să ascult cântecul!

Nu puteam să ascult cântecul fără să plâng. Radioul a fost stins. Degeaba! Prin ferestrele deschise către o primăvară promisă, încă neîmplinită, se revărsau acordurile cântecului transmis de la difuzorul (poate tranzistorul) vecinilor.

„Aş vrea să mă mai cerţi, aş vrea să mă mai ierţi / şi mângâierea ta…” Plâng. Acum.

„Şi să mai ştii că-ţi mulţumesc, măicuţa mea!”

Poate că nu vom deveni toate mame. Poate că nu o să fim totdeauna mamele acelea perfecte, aşa cum se aşteaptă de la noi. Dar, cu siguranţă, suntem şi vom rămâne fiicele mamelor noastre. Perfecte! Pentru mamele noastre!“
Au trecut câteva zile de când am terminat cartea Nu sunt eu de Maia Morgenstern și încă nu îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima tot ceea ce simt. Pot spune doar atât: „Wow!!! Ce carte!!! 💝 ”
Această carte m-a bulversat, m-a lovit direct în suflet. M-a făcut să râd, m-a făcut să plâng, m-a „trezit” din amorțeală, mi-a dat putere. De fapt, mi-a oferit atât de multe!!! 😍
„Nu sunt eu” nu este un simplu roman! Este o călătorie a sufletului și a rațiunii unui om modest și, totuși, atât de complex, este o invitație la memorare și rememorare dar, mai ales, învățare, despre trecut și prezent, despre iubire, prietenie, loialitate, curaj și tărie sufletească, vise și speranțe. Fiecare filă vibrează de emoție pură. Cartea este un amestec dureros de inocență, veselie și căldură sufletească, dar și brutalitate, tristețe, durere.

„Adevărul pur și simplu e arareori pur și niciodată simplu” spunea Oscar Wilde. Cuvinte intense ce își găsesc sensul și printre rândurile acestui jurnal. De ce jurnal? Pentru că „Nu sunt eu” este un album de memorii, gânduri, amintiri, din copilărie și până în prezent, despre bunici, părinți, copii, rude, prieteni și colegi dragi, toate exprimate sub forma unui jurnal, unul din care răzbate dragostea de viață, de oameni, pentru artă și cultură, dar și respectul, curajul, bucuria, simplitatea.

„Nu sunt om politic. Nu am făcut, nu fac și nu voi face parte din nici un partid politic. Nu am beneficiat în nici un fel de vreun avantaj sau privilegiu politic. Că am fost folosită? Se prea poate. Provin dintr-o familie în care se spunea adevărul. Oricât de neplăcut. Supraviețuitor al Holocaustului și al lagărelor staliniste, niciodată membru de partid, dar cu convingeri de stânga pe care nu le-a trădat niciodată, tatăl meu a îndrăznit să critice deschis abuzurile politice. În anii ’50. Era asistent universitar. Și-a pierdut serviciul, salariul, traiul. A fost internat într-o „clinică”. Într-un fel, viața lui s-a oprit acolo. Dar frică nu i-a fost.

Și atunci, mie ar trebui să-mi fie frică să spun adevărul? Adevărul meu. Indiferent de „culoare”. Voi spune ce gândesc, fără să insult pe nimeni, fără să jignesc sau să ameninț. Nu știu dacă am întotdeauna dreptate. Dar am dreptul să-mi spun adevărul.”

În două sute opt pagini Maia Morgenstern se dezvăluie în fața noastră, – așa cum o face și în fața spectatorilor din sălile de teatru sau film – cititorii, cu multă naturalețe, profunzime, gingășie. Și umor! Și eleganță!

„La sfârșitul unui spectacol, cineva mi-a spus: «Doamnă, sunteți ancestrală! Ancestrală și siderală!» Era vizibil emoționat și impresionat de prestația mea artistică.

Așa cum și eu, fără sentimentalism sau patetism, cu calm și serenitate, raportez acum.”

„Buna-credința, încrederea și respectul nu înseamnă umilință. Nici complex de inferioritate. Încrederea și respectul față de sine, dar și față de ceilalți, împreună cu un orizont cultural în continuă dezvoltare, iată o alternativă, o cale de urmat. De încercat.

Vă propun să nu abdicați de la tentativa de a comunica. Permanent. Cu oricine. Cu umor. „

Cu fiecare rând citit, cu fiecare filă dată, te simți tot mai apropiat sufletește de omul de teatru și film, mama, fiica, soția, colega, prietena, dar mai ales FEMEIA – Maia Morgenstern.

„Am cunoscut greutățile, durerea, determinarea și ambiția cu care lupți pentru a face să supraviețuiască un teatru. Sunt profund recunoscătoare acelor doi-trei spectatori prezenți la spectacolele noastre. Ce dădeau sens efortului și creativității noastre. Nu era în zadar!

Mi-am promis că la fiecare spectacol să cumpăr două bilete în memoria lor. A celor doi-trei spectatori ce veneau la spectacolele noastre.”

Fiica tatălui, Dusea, – asistent universitar, om drept, curajos, consecvent – și al mamei, Sara, – o femeie frumoasă și deșteaptă, informatician – Maia Morgenstern duce mai departe, cu eleganță și mândrie, moștenirea primită, una de care nu se dezice, pe care și-o asumă.

„Să nu uiți. Asta am învățat eu de la tata. Să le povestești copiilor.

Să nu urăști. Asta mi-a transmis bunica.

Să le transmiți trecutul generațiilor care vin. Iată moștenirea mea.”

„Nu, mama nu lăsa lucrurile așa de frica lui „ce-o să zică lumea”. Mama răbda multe, avea umor și înțelepciune. Exista însă o barieră, o limită peste care nu se putea trece: copilul. Integritate, demnitate, convingere. Numiți-o cum vreți…”

„Curajul de a-mi apăra visele și amintirile. Bucuria de a-mi aminti dorințe din copilărie. Nu le-am uitat. Nu mă dezic de ele. Nu le reneg.”

S-au spus multe despre doamna Maia Morgenstern și multe se vor mai spune. Dar, indiferent că suntem sau nu fani ai actriței, nu putem nega magnetismul, serenitatea și grația cu care se prezintă pe scena teatrului sau a vieții. Simte, iubește, visează, crede, speră, dar, mai ales, trăiește!

Vă invit cu drag să o cunoașteți pe Maia Morgenstern în simplitatea și complexitatea sa, citind cartea „Nu sunt eu”, unde ne dezvăluie doar „lucruri foarte personale… lucruri secrete… lucruri intime”.

Ați mărturisit că v-a fost teamă să scrieți această carte. Dacă nu o să placă? Dacă greșiți? O să intereseze pe cineva? Mie mi-a plăcut! 💝

Mărturisesc, însă că mie, un simplu cititor, îmi este teamă că nu voi putea transmite celor din jur toată frumusețea și tăria clipelor trăite în compania dumneavoastră.

„Nu sunt eu” de Maia Morgenstern este o călătorie încărcată de iubire, pasiune, dor și nostalgie!

Cartea Nu sunt eu de Maia Morgenstern poate fi comandată de pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro

Recenzii cărți Editura Litera

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune

12 Comments

Spune-ți părerea!