Nuferi negri de Michel Bussi, Editura Polirom – recenzie

Nuferi negri

(Les Nymphéas noirs – 2011)

Michel Bussi

Editura Polirom

Traducere: Mădălin Roșioru

Nr. de pagini: 376

An apariție: 2018

Michel Bussi s-a născut în 1965 la Louviers (Haute Normandie, Franţa) şi este scriitor, politolog şi profesor de geografie la Universitatea din Rouen. A început să scrie în anii 1990, dar a publicat primul roman, Code Lupin, abia în 2006, acesta atingând repede cifra-record de nouă ediţii. I-au urmat alte titluri: Omaha Crimes (2007), Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009, 2018), Nymphéas noirs (2011; Nuferi negri, Polirom, 2018), ultimul fiind cel mai premiat roman poliţist francez în 2011. Următoarea reuşită, Un avion sans elle (2012; Fetiţa cu ochi albaştri, Polirom, 2015), tradus în 25 de ţări, l-a propulsat printre cei mai reputaţi autori contemporani de romane poliţiste, dovadă distincţiile obţinute chiar în anul apariţiei: Prix Maison de la Presse, Prix du Roman Populaire, premiul pentru cel mai bun roman poliţist francofon.

Nuferi negri a fost recompensat cu douăsprezece premii literare în anul apariţiei, printre care: Prix Polar méditerranéen, Prix Polar Michel Lebrun de la 25ème Heure du Livre du Mans, Prix des lecteurs du Festival Polar de Cognac, Grand Prix Gustave Flaubert, Prix Gouttes de Sang d’encre de Vienne

Giverny. În timpul zilei turiştii iau cu asalt casa în care a trăit în ultima parte a vieţii Claude Monet şi grădinile care au inspirat faimoasele tablouri cu nuferi. Dar cînd se lasă tăcerea, satul acesta mic şi liniştit îşi dezvăluie partea întunecată. Nuferi negri spune o poveste care începe şi se încheie cu o crimă. Jérôme Morval, un bărbat a cărui pasiune pentru artă este depăşită numai de cea pentru femei, este găsit mort în pîrîul care trece prin grădinile lui Monet, avînd în buzunar o ilustrată ce reproduce un tablou cu nuferi şi pe care sînt scrise cuvintele Unsprezece ani. La mulţi ani. În firele misterului sînt prinse trei personaje feminine: o fetiţă talentată pasionată de pictură, seducătoarea învăţătoare a satului şi o bătrînă care pare să ştie prea multe despre viaţa celor care-o înconjoară. Toate împărtăşesc acelaşi secret. Dar ce le leagă pe ele de moartea lui Jérôme Morval? Şi ce legătură au toate acestea cu misteriosul tablou cu nuferi negri?

„Un roman în care trecutul şi prezentul se amestecă precum culorile unui tablou…” (Marie France)

„Crima pare întotdeauna mai înspăimîntătoare cînd e dezvăluită pe un fundal frumos, şi de aceea începutul Nuferilor este atît de izbitor.” (Sunday Express)

„Bussi renunţă cu inteligenţă la regulile scenariului clasic şi creează un roman în care indiciile trimit la alte şi alte indicii… Cu fiecare fir al intrigii, povestea te atrage către final, către marea descoperire.” (The Times)

L-am descoperit pe Michel Bussi la recomandarea surorii mele Oli, care m-a asigurat că voi fi cu siguranță impresionată. Și așa a fost!

Nuferi negri, pe care l-am găsit pe stoc pe Cartepedia, este un thriller fascinant, foarte bine scris, care reușește să te năucească la final cu o uluitoare răsturnare de situație.

Dincolo de valoroasa lecție de artă, informațiile fiind strecurate într-un mod facil și prietenos, Michel Boussi reușește să creeze o intrigă foarte ingenioasă, captivând cititorul, dar și jucându-se cu mintea acestuia, punându-l adesea pe piste false.

Încă din prolog, aflăm că acțiunea se va petrece de-a lungul a 13 zile și că personajele principale vor fi trei femei.

„Trei femei trăiau într-un sat.

Cea dintâi era răutăcioasă, cea de-a doua era mincinoasă, cea de-a treia, egoistă.

Satul lor purta un nume drăguț, ca de grădină. Giverny.

Cea dintâi locuia într-o moară mare de pe malul unui pârâu, pe Chemin du Roy; cea de-a doua ocupa o mansardă deasupra școlii, pe rue Blanche-Hoschedé-Monet; cea de-a treia locuia cu maică-sa, într-o căsuță cu pereții coșcoviți, pe rue Château-d’Eau.

Nici nu aveau aceeași vârstă. Nici pe departe. Cea dintâi avea peste optzeci de ani și era văduvă. Sau aproape. Cea de-a doua avea treizeci și șase de ani și nu-și înșelase niciodată soțul. Deocamdată. Cea de-a treia mergea pe unsprezece ani și toți băieții din școala ei doreau să le fie iubițică. Cea dintâi se îmbrăca mereu în negru, cea de-a doua se machia pentru iubitul ei, cea de-a treia își împletea cosițele, să-i fluture în vânt.

Ați înțeles. Toate trei erau destul de diferite. Aveau totuși ceva în comun, un secret, cumva: toate trei visau să plece.”

Suntem preveniți însă de la bun început că doar una va reuși… Care oare?

Fanette are 11 ani, este excepțional de talentată la desen, pictând îndeosebi nuferi, întocmai ca genialul Monet, ce locuise cândva în Giverny, iar dorința ei cea mai fierbinte este să câștige un concurs de pictură al cărui premiu este o bursă de studii care i-ar permite plecarea în lumea largă. Cel mai bun prieten al ei este Paul, pe care și l-ar dori alături toată viața, însă încă trei colegi gravitează în jurul ei: Vincent, care o urmărește obsesiv, declarându-și devoțiunea și cerșindu-i atenția, Camiile, tocilarul clasei, care încearcă să o impresioneze și Mary plângăcioasa, care ar vrea să împrumute din strălucirea ei.

Stéphanie este învățătoare la școala din sat, meserie pe care o face cu multă pasiune, elevii ei  luminându-i viața anostă. Este căsătorită cu Jacques Dupain, un agent imobiliar ratat, care o copleșește cu gelozia lui.

Bătrâna din turnul morii, cu rol de povestitor, pare a fi atotștiutoare și chiar clarvăzătoare, anticipând de câteva ori ce va urma.

Povestea debutează cu o crimă bizară. Oftalmologul Jérôme Morval este găsit decedat într-un pârâu, înjunghiat, cu capul spart și cufundat în apă, ca și cum cineva ar fi încercat să-l omoare de trei ori. În buzunarul lui s-a găsit o felicitare pe care scria ”Crima de a visa să se instaureze. Unsprezece ani. La Mulți Ani!” .

Inspectorul Laurenç Sérénac și adjunctul său, Sylvio Benavides, care investighează cazul, descoperă mai multe informații care-i conduc pe trei piste posibile. Astfel, Jérôme Morval era un mare colecționar de artă, deținând mai multe tablouri valoroase și era posibil să fi fost ucis în cadrul unei tranzacții. Totodată, Jerome era un mare afemeiat, la sediul poliției sosind mai multe fotografii, trimise de un anonim, care-l înfățișau pe Jerome alături de cinci femei, în posturi mai mult sau mai puțin compromițătoare. Un soț gelos ar fi avut motivația de a-l ucide. De asemenea, textul felicitării sugera existența unui copil din flori.

Deși Patricia, soția lui Jerome, ar fi fost prima suspectă, cei doi inspectori au convenit că aceasta nu ar fi avut cum să comită crima.

Cercetând în arhive, un alt amănunt bizar a ieșit la iveală. O crimă produsă în același mod avusese loc în anul 1937, victima fiind atunci Albert Rosalba, un băiat în vârstă de 11 ani.

Întrucât Stéphanie, învățătoarea din sat, apărea într-una din pozele cu Jérôme, ținându-se de mână cu acesta, Laurenç s-a dus să o interogheze și… s-a îndrăgostit pe loc de ea!

”Stéphanie Dupain îi dăruiește necunoscutului prospețimea ei. O imensă revărsare de prospețime, risipită în cele patru vânturi, spre peisajele artiștilor , spre extazul turiștilor, spre râsetele țâncilor de pe malurile pârâului Epte. Din care ea nu păstrează pentru sine. Ofrandă absolută.

Da, acel contrast l-a tulburat atât de mult pe Laurenç Sérênac. Melancolia politicoasă. Disimulată. De parcă el întrezărise, preț de o clipă, caverna unei comori și n-ar mai avea acum altă obsesie decât să-i regăsească intrarea.”

Nici Stéphanie nu a fost imună la farmecul polițistului șarmant și chipeș, mare iubitor de artă, care vine la ea călare pe o motocicletă Tiger.

Jacques, soțul lui Stéphanie, nu avea alibi pentru dimineața crimei, iar Laurenç ardea să-l pună sub acuzare, însă putea fi el pe deplin obiectiv?

Însă bătrâna din turnul morii, care-i urmărește pe toți cu un ochi critic și atent, știe cine l-a omorât pe Jérôme. Însă, în loc să meargă la poliție, se duce la Patricia, soția lui Jérôme, și îi comunică acesteia informația. Astfel intră în scenă Laurentin, un detectiv ieșit la pensie, care, intrigat de informația primită de la Patricia, începe o investigație pe cont propriu.

O nouă crimă se produce, iar de data asta știm sigur cine e făptașul însă nu știm de ce a săvârșit fapta…

Trebuie să recunosc că nu am bănuit deloc deznodământul, care m-a luat complet prin surprindere. Deși finalul este într-o notă pozitivă, am rămas și cu lacrimi în ochi. Cu toate că destinul este adesea implacabil cred, totuși, că lucrurile ar fi putut lua o cu totul altă întorsătură la un moment dat, dacă două personaje nu ar fi greșit grav, prin decizia sau indecizia lor.

Recomand cu drag cartea tuturor iubitorilor de thrillere și de mistere!

Cartea Nuferi negri de Michel Bussi poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Polirom

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister