Nume de cod: Crina Albu, LEGION, Smart Publishing – recenzie

31

Nume de cod: Crina Albu

LEGION

Carte publicată in 2016 de Smart Publishing
Numar pagini: 548
Vă plac cărțile de acțiune cu suspans, situații neobișnuite, inserții de analiză psihologică, o tușă pronunțată de paranormal și un strop de romantism? Dacă da, această carte vă va cuceri! Cu mine sigur a făcut-o. Am descoperit o poveste incitantă și uluitoare, care m-a surprins mult peste așteptări și care m-a dus cu gândul la ”Spulberă-mă” de Tahereh Mafi!
Deși „Nume de cod: Crina Albu“ este un roman de aventuri, în plan secund, descoperim și o parte psihologică, autoarea supunând atenției complexitatea naturii umane. Personajele sunt frământate de temeri și întrebări despre încredere, secrete, durere, iertare, identitate și iubire, care te îndeamnă la meditație și reflecție. O lectură captivantă, desigur, şi impresionantă, în care scenele încărcate de acţiune intensă și tensiune maximă se îmbină firesc cu momentele romantice, într-un volum în care lupta nu se dă doar pentru libertate şi supravieţuire, ci şi pentru dragoste.
Cartea e bine scrisă, stilul e cursiv și captivant, personajele frumos creionate, subiectul foarte interesant, și, în ciuda numărului destul de mare de pagini, se citește pe nerăsuflate. Iar când am ajuns la final, aș fi vrut ceva mai mult, mi-aș fi dorit să fie mai dezvoltat și să mai rămân o vreme în compania personajelor cărții. O observație am de făcut în ceea ce privește câteva greșeli gramaticale care au scăpat la corectare. Nu multe, ce-i drept, dar sesizabile.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva eroinei principale – Teo, o tânără absolventă de liceu, pe care o cunoaștem la câteva săptămâni după examenul de bacalaureat. Era ușor debusolată, plictisită, și încă nu știa ce vrea de la viață. Se angajase vânzătoare la un mall din oraș, iar timpul și-l împărțea între serviciu și petreceri sau ieșiri în oraș cu prietenii, însă simțea că nimic nu o mulțumește. Se despărțise de curând de prietenul ei, care îi reproșase exact această atitudine pasivă, lipsită de entuziasm.
Ce înseamnă viața? Ce face ca o viață să fie reușită sau nu? Ce înseamnă o viață frumoasă? Una corect trăită?
Habar nu am. Nu știu ce să fac cu anii ce mi s-au dat de trăit și nu am habar ce vreau de la viață. Încerc să mă gândesc, să mă imaginez în diferite scenarii, dar nu reușesc să mă entuziasmez pentru nimic.
Dacă ar ști ea ce ”scenariu” îi pregătea soarta…
Cam asta era situația ei când a început să fie din ce în ce mai atrasă de un nou vecin de bloc, un bărbat matur de peste 40 de ani, care arăta foarte bine și avea un aer misterios. În cele din urmă, ajunge să aibă o relație cu acesta, îndrăgostindu-se nebunește de el. Cât despre acesta, Alex după cum s-a prezentat, părea la rândul lui cucerit de ea, deși, la dorința lui, nu fac publică relația lor, iubindu-se pe ascuns. Mai mult, disparea uneori din peisaj zile în șir fără să dea nici un semn de viață, și nici vreo explicație legată de serviciul sau ocupația lui. Însă Teo nu era curioasă din fire și accepta lucrurile așa cum erau.
Într-o bună zi, care nu se arăta cu nimic diferită de celelalte, viața lui Teo ia o întorsătură dramatică odată ce Alex a venit să o ia de la serviciu și să o însoțească acasă, iar la intrarea în bloc au fost atacați, imobilizați și…răpiți! Intrase, fără să bănuiască nimic, într-o lume întunecată și periculoasă, plină de conspirații, experimente secrete ale unor organizații paramilitare, care era atât de diferită de tot ceea ce știa, și de tot ceea ce fusese ea până în acel moment, încât efectiv ai impresia că a pășit într-un univers paralel.
Când s-a trezit, era legată de scaun, iar Alex, în fața ei, de asemenea legat, era interogat și maltratat.
”- Te mai întreb o dată. Știi care sunt consecințele faptelor tale?
– Nu îmi pasă, am auzit vocea lui Alex, încercând să pară stăpân pe situație.
– Nu îți pasă, îi repetă ăla cuvintele. Hai să vedem, poate îți pasă de asta, îi spuse el și am auzit o pocnitură înfundată, după care Alex a început să respire precipitat.”
Din schimbul de replici ulterior, se pare că Alex era acuzat de trădarea foștilor tovarăși de orgnizație, fapt ce avusese consecințe grave, inclusiv pierderi de vieți omenești. Teo nu reușește să afle dacă acesta era vinovat sau nu, și nici nu o interesa prea mult acest lucru în contextul în care se aflau. În scurt timp, existența ei va fi dată complet peste cap în momentul în care Alex este executat în fața ochilor ei uluiți.
Un singur glonț.
O bubuitură înfundată.
Pe fruntea lui Alex a apărut o floare roșie, ce creștea în mărime.”
În acest moment, viața ei de până atunci a încetat să existe. A leșinat, nu înainte de a vedea o mare de flăcări, neavând habar că șocul emoțional pe care îl suferise i-a declanșat niște capacități extrasenzoriale de temut: trupul ei elibera un foc ucigător și distrugător pentru toți și tot ce se afla în apropierea ei în momentul respectiv, un foc pe care va învăța să-l controleze cu greu…
Când și-a revenit, era închisă într-o celulă de beton, încătușată, victima unor dureri atroce, în timp ce propriul foc dansa în jurul ei, fierbinte, iar ea nu realiza ce se întâmplă.
Lumină. Durere fulgerătoare despicându-mi craniul în două, ca să poată coborî pe șira spinării și să îmi incendieze, din nou, corpul.
Foc. Peste tot. Flăcări dansând într-o frenezie drăcească ce mă îngrozea. Am început să mă zbat să scap de durere. Fără niciun rost. Nu puteam să-mi mișc corpul. Mi-am recunoscut cătușele de la mâini și de la picioare. Nu puteam respira și aerul devenise iar fierbinte. Mirosea a fum și a materiale arse . Apoi cred că am leșinat.
Această agonie s-a repetat zile în șir. Transformările din organismul ei erau violente, aducând-o în pragul morții. Era resuscitată și adusă înapoi la viață…și la durere…
În cele din urmă, își revine cât să conștientizeze ce se întâmplă cu ea. Se afla într-un institut secret al armatei, unde este supusă unor teste și experimente în urma cărora află cum să își stăpânească focul.
De la capitol la capitol, încărcătura emoțională transmisă e tot mai mare, suspansul crește gradat, iar dramatismul situațiilor atinge pe parcurs cote foarte înalte. Acțiunea e extrem de captivantă, iar paginile par că se întorc singure …
Din noua viață a lui Teo vor face parte doctorul Iulian Dănescu, șeful institutului,  în care ea are o încredere instinctivă, ca și viitorii colegii de antrenamente din organizația din care și ea va face parte, printre care, spre stupoarea ei, se afla și ”Criminalul”, cel care îi ucisese iubitul și care era superiorul ierarhic al celorlalți, fiind colonel, și mâna dreaptă a doctorului Dănescu.
Reacția ei când l-a revăzut și recunoscut a fost înspăimântătoare. Flăcările au izbucnit incontrolabil, urmate de o durere cumplită, care a lăsat-o istovită, într-o stare aproape catatonică, o lungă perioadă de timp.
Zilele se scurg, săptămânile trec. Le pierd șirul și, până la urmă, nu îmi mai pasă. În final, ajung să zac pe jos, stoarsă de energie.
Nopțile erau cele mai rele. Atunci durerea devenea de nesuportat, astfel încât la un moment dat a avut un episod de nebunie și încercat să se sinucidă. Însă nu doar durerea îi era tovarășa nopților. A început, din ce în ce mai des, să îl vadă pe Alex, de fapt fantoma lui, însă viziunile erau atât de reale, încât puteau chiar să aibă discuții sau să se ”plimbe” împreună…Ajunsese să aștepte aceste întâlniri nocturne care păreau că îi aduc alinare.
Treptat, Teo află că institutul în care se afla lucrase la începuturile înființării lui pentru armată, făcând cercetări și experimente pe psihicul uman pentru a crea ”soldatul perfect”, dar un fost colaborator, Bogdan Nestor, deținător el însuți de însușiri excepționale a părăsit institutul, înființând o organizație rivală, cu același scop – crearea de mutanți luptători – dar în scopuri mercenare, fără să aibă vreo limită morală în activitățile lor. Ajunseseră ucigași de profesie, dar asta pe ascuns.
Situația lui Teo se schimbă în momentul în care institutul face obiectul unor controale de la minister, una din comisii fiind condusă chiar de Bogdan Nestor, iar Iulian Dănescu se vede pus în situația de a o ascunde de ochii acestora, pentru a nu deveni cobai în cercetările lor.
Soluția pe care a găsit-o a fost să o mute într-o casă, sub supraveghere, iar supraveghetorul ei va fi nimeni altul decât Criminalul, cel pe care ea îl ura din tot sufletul.
”- Oricine altcineva. Pot să stau și singură! Poți să mă închizi la subsol cât timp durează inspecția! (…)
– Mai am doar cinci oameni în activ, în care am încredere, și ar fi în stare să te protejeze în caz de ceva. Din toți aceștia, doar el s-a oferit.”
El era singurul care nu era îngrozit de ea și de abilitățile ei.
În urma apropierii forțate dintre ei, relația celor doi începe să se modifice, odată cu schimbarea treptată a percepției lui Teo în privința lui, mai ales că ea își descoperă încă o abilitate extrasenzorială: putea citi gândurile dominante ale celor din jur, iar ceea ce gândea Criminalul nu îl dezavantaja în ochii ei…
Ipostazele în care se află cei doi în situația dată sunt interesant de descoperit. Sunt obligați să locuiască împreună, chiar să doarmă împreună din cauza crizelor ei nocturne pe parcursul cărora trebuia supravegheată. Însă el a surprins-o în cel mai neașteptat mod încercând să o și aline, nu doar supravegheze, pe parcursul crizelor. În rest însă, se purta dur cu ea, iar ea manifesta o antipatie profundă în interacțiunea cu el.
În cele din urmă, în ciuda măsurilor de precauție luate, sunt descoperiți.
Târziu, în noapte, m-am trezit cu senzația de pericol. Foarte puternică și acută, încât mi-a făcut biocâmpul să se extindă brusc şi să îl cuprindă și pe Criminal. În câteva secunde s-a răsucit peste mine rapid, m-a luat în brațe, ne-am mai răsucit o dată și am ajuns pe podea, cu o bufnitură înfundată. Gloanțele începuseră să șuiere în jurul nostru și să rupă bucăți de lemn din mobilier. Asta dacă nu se opreau din cauza focului meu care le topea.
Au reușit să scape la limită. În urma lor, casa a explodat.
Citind scenele din carte, de multe ori le-am vizualizat atât de bine, încât parcă am privit un film. Chiar sunt convinsă că dacă s-ar face un film după acest scenariu, ar fi un succes de box-office.
Urmează o altă acoperire, o nouă mutare, de data aceasta și o nouă identitate: Teo a devenit Crina Albu. Crina și supraveghetorul ei s-au mutat într-o vilă dintr-un cartier simandicos, ca un cuplu de îndrăgostiți ce erau împreună de doi ani.
Între timp, Teo află adevărul despre iubitul ei, care de fapt nu se numea Alex, ci Tudor, mințind-o în privința numelui și prezentându-se sub o identitate falsă, cea a lui Alexandru Simion. Adevăratul Alex Simion era cel pe care Teo insista să-l numească în continuare ”Criminalul”. Tudor într-adevăr își trădase colegii pentru o sumă mare de bani, și mulți dintre aceștia, inclusiv membrii ai familiilor lor muriseră din această cauză. Printre victimele acțiunilor lui Tudor se aflau fiica doctorului Dănescu, ca și iubita adevăratului Alex, așa că execuția trădătorului fusese, în contextul organizației, un act de dreptate.
În lumina celor aflate, viziunile nocturne se modifică, iar Teo nu mai simte alinare în interacțiunea cu spiritul iubitului ei mort, ba, mai mult, începe să fie din ce în ce mai speriată, realizând că aceasta încearcă să o aducă ”dincolo”, în dimensiunea în care se afla el! Iar spaimele ei îl făceau din ce în ce mai puternic.
Cu cât buzele lui le sorbeau pe ale mele, cu atât mi se părea că amorțesc, simțind cum totul este schimbat, greșit, anormal și fără sens. El era mort, iar eu eram vie. Sărutul asta mă speria, semănând cu un sărut mortal. Simțeam că asta este exact ce încearcă să facă, să mă atragă în lumea lui, deși eu nu voiam…”
Scena din vis se modifică, iar ea se trezește pe marginea unei stânci, în timp ce iubitul ei o împinge râzând în apa neagră de dedesubt.
”- E un vis, Teo. Trezește-te, îmi spune o voce bărbătească ce îmi părea cunoscută. Criminalul. E vocea Criminalului (…)
– Nu vreau să mor! mi-am auzit eu vocea plângând, repetând în continuu același lucru. Nu vreau să mor…
– Nu mori, nebuno, îmi răspunse el, încercând să mă dezlipească de el fiindcă îi sărisem de gât și nu mai voiam să-i dau drumul.
Văzând că nu poate să mă dea la o parte, a renunțat și a început să mă mângâie.”
Ce deznodământ va avea această parte a cărții, dacă și cum va fi eliminată amenințarea reprezentată de spiritul iubitului ei mort, vă las să descoperiți singuri. Oricum, pe Teo o va afecta foarte mult.
Cel mai mult mi-a plăcut în carte – în afara episoadelor cu manifestările capacităților extrasenzoriale, foarte frumos imaginate și exploatate – interacțiunea și relația dintre Teo/Crina și Criminal/Alex, care evoluează de la șoc, spaimă, repulsie, ură și antipatie profundă din partea ei, la acceptare, înțelegere și, în final, iubire. Nu este o carte romantică, și absolut deloc siropoasă – nu că aș avea ceva împotriva acestora – dar satisface pe deplin, după părerea mea, și pretențiile unei cititoare romantice, atâta timp cât îi plac cărțile de acțiune și aventură cu un generos adaos de paranormal.
”- Am crezut că ai murit, îmi răspunde el sincer, aducându-și aminte cu groază ce simțea când m-a ridicat din balta de sânge și eu nu reacționasem în nici un fel. Iar când ai ieșit din coma indusă…m-am hotărât că e momentul să risc. Știi că te iubesc. E imposibil să nu știi asta. Așa că…cu și fără foc ești a mea, îmi repetă el începând să zâmbească aducându-și aminte de fața mea din spital când mi-a spus prima dată asta.
– Cu foc. Mult foc, precizez eu cuprinzându-i obrajii cu palmele ca să îl sărut.”

Țin să remarc galeria de personaje din carte, bine conturate, și ”jocul” acestora. Preferatul meu este Alex, care evoluează ca personaj tot atât de mult ca și Teo. Fiecare va fi modelat de celălalt și de propriile sentimente, pe care însă amândoi  încearcă să le țină în frâu și să nu le dea curs. Din interacțiunea celor doi vor ieși de multe ori scântei la figurat și flăcări la propriu – având în vedere ce putea ea să facă – iar un strop de umor și situațiile savuroase nu vor lipsi din peisaj. Erau şi foarte geloşi, amândoi, deşi nu voiau să recunoască…
În carte, vom fi martorii multor scene de înfruntări violente între cele două grupuri/organizații rivale, exacerbate în momentul în care Bogdan Nestor află despre fată și potențialul ei distructiv, și încearcă prin orice mijloace să o ”obțină”.  Situațiile în care se vor găsi Crina și Alex vor fi de câteva ori de un dramatism ce atinge cote maxime, părând fără ieșire.
Ce se va întâmpla, cum vor evolua până la final lucrurile între protagoniști și ce curs va lua relația dintre Teo/ Crina și Alex, vă invit să descoperiți citind cartea.
Vă asigur că merita!

 

Mulțumim Smart Publishing pentru cartea oferită spre recenzie.
Cartea poate fi comandata de aici.

 

About Author

31 de comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Preferatele mele sunt cartile romantice dar aceasta recenzie mi-a palcut mult si cu siguranta voi comanda cartea!! Multumim pentru recenzie!!

    • Cu drag! Multumesc si eu de apreciere! Si preferatele mele tot cartile romantice sunt, de aceea am si precizat ca aceasta carte va fi si pe gustul cititoarelor romantice care agreeaza cartile de actiune si suspans, cu trimiteri in zona fantasy/paranormal. Mie mi-a placut foarte mult!

    • Catalina, sunt sigura ca o sa-ti placa! Ma bucur ca te-am tentat cu recenzia. Sunt inca foarte multe aspecte in carte la care n-am facut referire, e o carte destul de complexa, de peste 500 de pagini, antrenanta si bine scrisa.

  2. O carte absolut superba, care se citește usor datorită acțiunii antrenante care te captivează. Personaje foarte bine conturate, credibile. Iar finalul… superb!

Lasă un răspuns