Nume de cod: Lady Fortune de Chloe Gong, Editura Corint – recenzie
Nume de cod: Lady Fortune
(Foul Lady Fortune – 2022)
Chloe Gong
Editura Corint
Colectie: CorinTeens
Data apariție: 2023
Nr. pagini: 560
Traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin
Seria Nume de cod: Lady Fortune/ Foul Lady Fortune Series:
0.5. The Priest and the Shepherd – 2022
Nume de cod: Lady Fortune – Foul Lady Fortune -2022
1.5. Last Violent Call – 2023
Foul Heart Huntsman – 2023
De aceeași autoare: Aceste patimi zbuciumate (These Violent Delights) și Destinele noastre zbuciumate (Our Violent Ends)
Chloe Gong a absolvit University of Pennsylvania, unde a obținut diplome atât în Literatură engleză, cât și în Relații internaționale. Născută în Shanghai și crescută în Auckland, Noua Zeelandă, locuiește acum la New York, unde se preface a fi o persoană adultă adevărată. Despre Chloe se știe că apare în mod misterios atunci când cineva rostește de trei ori în fața unei oglinzi „Romeo și Julieta este una dintre cele mai bune piese ale lui Shakespeare și nu merită să fie atât de denigrată de cultura pop”.
Shanghai, 1931. Scenă este pregătită pentru un nou deceniu de intrigi
În urmă cu patru ani, Rosalind Lang a fost adusă înapoi din pragul morții, însă bizarul experiment care a salvat-o o împiedică să doarmă și să îmbătrânească, și, în plus, îi permite să se vindece de orice rană. Pe scurt, nu poate muri. Disperată să își răscumpere greșelile săvârșite de-a lungul trecutului ei tenebros, tânăra își folosește acum abilitățile că asasina în slujba țării. Atunci când armata imperială japoneză își începe invazia, misiunea lui Rosalind se schimbă. O serie de crime provoacă tulburare în Shanghai și se suspectează că ar fi mâna japonezilor. Noile ordine ale lui Rosalind sunt să se infiltreze într-o companie străină și să îi identifice pe cei din spatele complotului terorist înainte să fie uciși și alți nevinovați. Pentru a nu trezi suspiciuni, tânăra trebuie să pozeze în soția unui alt spion naționalist, Orion Hong, și, cu toate că îi consideră atitudinea ușuratică și comportamentul de playboy enervante, Rosalind este dispusă să lucreze cu el pentru binele semenilor. Orion însă are propriile planuri, așa cum și Rosalind are secrete pe care vrea să le păstreze tăinuite. În timp ce încearcă să dezlege ițele conspirației, cei doi spioni descoperă curând că există substraturi mult mai profunde și mai înfiorătoare decât și-au imaginat vreodată.
O poveste deopotrivă electrizantă și captivantă despre intrigi și asasini, romantism și trădare! – Cassandra Clare, autoarea romanului Orașul Oaselor
Nume de cod: Lady Fortune a făcut să îmi bată inima mai tare încă de la primul capitol. Cu un ritm strălucit și personaje extrem de dinamice, Gong ne transporta în Shanghaiul anilor 1930 – într-un joc cu o miză uriașă în care se împletesc războiul, dragostea și spionajul – și cucerește fiecare pagină printr-o precizie cinematografică. – Elizabeth Lim, autoarea romanului Șase cocori stacojii
Uimitor, spectaculos, impresionant! Chloe Gong recidivează cu interpretarea ei fantastică a genului chinezesc clasic al thrillerelor de spionaj din epoca Minguo, unde nu există loialitate și nimeni nu poate avea încredere în nimeni în perfida bătălie politică dintre naționaliști, comuniști și imperialiști. O captivantă poveste învăluită în mister care cu siguranță îi va uimi pe cititori. – Xiran Jay Zhao, autoarea romanului Văduva de fier
Un deliciu întunecat! M-am trezit transportată într-un alt loc și într-un alt timp, adică exact ceea ce caut în cărțile mele preferate. Hipnotizant și misterios în egală măsură, Nume de cod: Lady Fortune este o lectură cuceritoare, motiv pentru care aștept cu nerăbdare continuarea poveștii. – Renee Ahdieh, autoarea romanului Urgia și zorile
Cu o intrigă extravagantă și plină de tensiune, o eroină complicată și un partener fermecător, romanul te invită într-un capitol întunecat din istoria Chinei secolului al XX-lea, unde intriga pândește la fiecare colț. – Stacey Lee, autoarea romanului The Downstairs Girl
Acțiunea din Nume de cod: Lady Fortune de Chloe Gong are loc la patru ani după evenimentele din Destinele noastre zbuciumate. Prin urmare, există câteva spoilere pentru sfârșitul acesteia, așa că cel mai bine este să citiți cele două serii în ordine, întrucât în cartea de față se fac multe referiri la personaje și evenimente din duologia Aceste patimi zbuciumate.
Protagonista cărții, tânăra Rosalind Lang, este cuprinsă de sentimente de vinovăție pentru felul în care s-a purtat în trecut (cei care au citit Aceste patimi zbuciumate știu despre ce este vorba), și, sperând că își poate ispăși păcatele, ea lucrează ca asasin pentru Partidul Naționalist, cunoscută sub numele de misterioasa și infama Lady Fortune. Ca parte a unei misiuni secrete (după mai multe crime în orașul Shanghai, cu japonezii ca suspect numărul unu, trebuie găsiți vinovații și motivul din spatele acestora), ea trebuie să încheie, ca acoperire, o căsătorie de conveniență cu spionul naționalist Orion Hong. Caracterele celor doi sunt total opuse și se ciocnesc imediat, fiind nevoiți să navigheze în în ape tulburi în această nouă relație tumultoasă, în paralel cu misiunea lor, făcând față unui șir de crime și atacuri inamice din toate părțile, puse pe fundalul Crizei din Manciuria. În paralel cu ei și asumându-și misiunea proprie de a descoperi ei înșiși adevărul, o altă pereche, Celia și Oliver, lucrează pentru cealaltă parte, respectiv comuniștii.
Începutul cărții a fost destul de lent, dar cu toate acestea intrigant. Mi-a luat ceva timp să întru în poveste, mai ales cu toate discuțiile politice, conversațiile despre imperialism și colonizare (cu japonezii care invadează Manciuria, Occidentul „intervenind”). Recunosc că nu mi-a plăcut cu adevărat partea cu aspectele politice dezbătute în carte. E remarcabilă munca de cercetare a autoarei referitoare la aceste aspecte, însă este ceva ce înțeleg pe deplin și mi s-a părut destul de obositor de urmărit. Totodată, după părerea mea, „nemurirea” lui Rosalind a fost inutilă din punct de vedere funcțional pentru intriga cărții și s-ar fi putut renunța la ea aproape fără impact. Ba, mai mult, cred că aș fi rezonat mai mult cu povestea și aș fi intrat mai mult în atmosfera cărții fără acest aspect ”forțat”.
Orion mi s-a părut un personaj controversat și destul de neconvingător, însă personajele secundare – Celia, Oliver, Phoebe, Silas și Alisa – au fost foarte frumos conturate. Dinamica acestora a fost de asemenea captivantă. Din păcate, tocmai relația dintre Rosalind și Orion nu mi-a transmis prea mult, nu am simțit o chimie intensă. Prima lor interacțiune a fost amuzantă, au început puternic, dar și-au pierdut din acel impuls pe parcurs…
În ceea ce privește activitățile de „spionaj” desfășurate în carte, nu mi s-au părut prea realiste. De ce spionii chinezi folosesc nume englezești în timp ce aleargă prin China? De ce Rosalind și Orion au fost sub acoperire la un birou de ziar… în timp ce nu făceau niciodată vreo muncă legată de ziar?
În cele ce urmează, să facem cunoștință, pe scurt, cu personajele cărții, unele naționaliste, altele comuniste:
Rosalind Lang (alias Janie Mead/nume de cod: Lady Fortune). După o experiență aproape de moarte și un experiment care a salvat-o, ea are acum capacitatea de a se vindeca singură, dezvoltându-și în același timp talentul de a-și otrăvi dușmanii. Singurele dezavantaje sunt că nu poate dormi și nici nu îmbătrânește, însă aceste aspecte sunt un atuu pentru activitatea ei, ea acționând ca asasin în slujba naționaliștilor.
Orion Hong (alias Mu Liwen). Orion este un agent pentru naționaliști cu o afinitate pentru orice armă pe care o are la dispoziție, dar farmecul lui personal este arma lui cea mai mortală.
Silas Wu (nume de cod: Shepherd). Un tip simpatic care este și agent și spion pentru naționaliști.
Alisa Montagova (alias Liza sau Yelizaveta Romanovma Ivanova). Ea este o comunistă pricepută să rămână sub radar și una dintre singurele persoane care cunoaște secretele lui Rosalind.
Celia Lang – o tânără cu un trecut de familie tulburat, un agent de informații comunist și sora nimănui alta decât a lui Rosalind Lang!
Oliver Hong, fratele lui Orion. Pentru familia lui este un trădător, deoarece se află de cealaltă parte a războiului. Este la rândul său un agent de informații. Un tip imprevizibil și un personaj captivant.
Phoebe Hong, sora lui Orion și a lui Oliver. O tipă mereu în căutarea aventurii, ce pare tot timpul furioasă și nemulțumită.
Stilul de scriere al lui Chloe Gong este foarte frumos, cu descrieri pline de viață și culoare. Mi-au plăcut descrierile ei, în special despre Shanghai, care este atât de bine surprins, redând atmosfera perioadei respective prin detalii migălos plasate în poveste – un joc cu o miză uriașă în care se împletesc războiul, trădarea, dragostea și spionajul.
Ce se întâmplă de fapt în Shanghi? În cine poți avea încredere? De partea cui se află dreptatea? De ce toate indiciile descoperite dispar sau nu au sens? Cine este cu adevărat vinovat pentru crimele comise, pentru toate aceste morți? Finalul ne surprinde cu o întorsătură de situație, trezindu-ne în același timp curiozitatea în privința volumului următor.
Fragment din carte:
Septembrie 1931Pe culoarul trenului era liniște, în afară de huruitul de sub tălpi. Se lăsase deja amurgul, însă ferestrele se luminau la fiecare trei secunde – o pulsație de la felinarele amplasate de‑a lungul căii ferate care apoi dispărea, înghițită de goana trenului. În alte părți, compartimentele strâmte erau ticsite de lumină și zgomote: lumina dulce, aurie, a candelabrelor și clinchetul tacâmurilor de argint de pe cărucioarele cu mâncare, zăngănitul unei linguri care se lovește de o ceașcă de ceai și lămpile de cristal strălucitoare.Însă aici, pe coridorul de la clasa întâi, nu s‑a auzit decât șuieratul brusc al ușii când Rosalind Lang a deschis‑o și a pășit în penumbră, țăcănind cu tocurile. Tablourile de pe pereți se holbau când trecea pe lângă ele, cu ochii lor răutăcioși aprinși în întuneric. Rosalind ținea în brațe cutia, cu mănușile de piele înconjurându‑i delicat marginile și cu coatele întinse de o parte și de alta. Când s‑a oprit în dreptul celei de‑a treia uși, a bătut în ea ușurel cu pantoful.Au trecut câteva clipe, timp în care nu s‑a simțit decât zgomotul sacadat al trenului. Apoi s‑a auzit un târșâit ușor și ușa s‑a deschis, umplând culoarul cu o nouă lumină.— Bună seara! a spus politicos Rosalind. Este oare un moment potrivit?Domnul Kuznețov o privea lung, cu fruntea încrețită în vreme ce căuta să deslușească scena din fața sa. Rosalind încerca de zile întregi să obțină o audiență la negustorul rus. Își găsise un adăpost în Harbin și răbdase frigul crunt, fără succes, apoi îl urmase în Changchun, un oraș aflat mai departe la sud. Nici acolo oamenii lui nu îi răspunseseră cererii, și aproape că părea o cauză pierdută – adică era nevoită să facă totul pe calea cea grea – până ce îi ajunseseră la ureche planurile lui de a merge cu trenul, cu loc rezervat la clasa întâi, unde compartimentele sunt largi și tavanul jos, unde nu e aproape nimeni în jur și sunetul e înăbușit de pereți groși, groși.— O să‑mi chem oamenii…— O, nu fiți caraghios!Rosalind a intrat fără să fie poftită. Încăperile de la clasa întâi erau destul de largi ca ea să poată uita că se află în tren… dacă n‑ar fi fost pereții ce se tot legănau cu tapetul lor înflorat tremurând ori de câte ori treceau peste o denivelare a șinelor. S‑a uitat un pic mai atent în jur, la trapa care ducea pe acoperișul trenului și la fereastra din fundul încăperii, cu storurile trase ca să țină afară noaptea care se mișca iute. La stânga patului cu baldachin era o altă ușă care dădea spre un dulap sau o toaletă.O bufnitură puternică i‑a atras atenția lui Rosalind înapoi la negustor, care închisese ușa compartimentului. Când s‑a răsucit spre ea, ochii i‑au fulgerat peste trupul ei și apoi la cutia pe care o ținea în mâini, însă nu‑i cerceta qipao‑ul, nici florile roșii prinse pe etola de blană de pe umeri. Cu toate că domnul Kuznețov încerca să nu lase să se vadă, îl preocupau cutia și posibilitatea ca ea să fi adus o armă. Rosalind ridica deja cu gingășie capacul cutiei, prezentându‑i conținutul cu o plecăciune adâncă.— Un dar, domnul Kuznețov, a zis drăgălaș. De la Banda Stacojie, care m‑a trimis aici ca să fac cunoștință cu dumneavoastră. Putem sta de vorbă? (…)
Domnul Kuznețov s‑a ridicat. Și‑a dus mâinile la spate, cu buzele subțiate de iritare.— Îți dau o ultimă șansă. Care dintre părți te‑a trimis?Încerca să evalueze cele două tabere din războiul civil care se desfășura în prezent în țară. Să‑și dea seama dacă ajunsese pe listele naționaliștilor sau îl trădau comuniștii.— Oricum o să mă ucideți, a replicat Rosalind.A simțit cum pe gât i se prelinge o picătură de sânge, care apoi i‑a curs pe lângă guler și i‑a pătat qipao‑ul.— De ce ar trebui să‑mi pierd timpul cu întrebarea dumneavoastră?— Bine!Domnul Kuznețov i‑a făcut semn cu capul paznicului. N‑a șovăit deloc să treacă la limba rusă și să zică:— Atunci, omoar‑o! Bîstrîi, pajalusta!Rosalind s‑a pregătit. A tras aer în piept, simțind cum lama îi șoptește pielii o binecuvântare.
Și paznicul i‑a tăiat beregata.Șocul inițial era întotdeauna cel mai rău – acea primă frântură de secundă în care abia putea să gândească prin durere. Mâinile i‑au pornit singure spre gât ca să se încleșteze pe rană. Roșu fierbinte i‑a țâșnit printre degete și i‑a curs în jos pe brațe, picurând pe podeaua compartimentului de tren. Când s‑a clătinat de pe scaun și a căzut în genunchi, a urmat un moment de nesiguranță, o voce în minte care îi șoptea că înșelase de destule ori moartea și de data asta n‑o să mai fie cale de întoarcere.Apoi Rosalind și‑a aplecat capul și a simțit că sângerarea încetinește. A simțit cum pielea i se țese la loc, centimetru cu centimetru. Domnul Kuznețov aștepta ca ea să se răstoarne și să se prăbușească, cu privirea goală ațintită în tavan. În schimb, Rosalind și‑a ridicat capul și și‑a descleștat mâinile.Beregata i se vindecase, încă mânjită cu roșu, însă arătând ca și cum n‑ar fi fost tăiată niciodată.Domnul Kuznețov a scos un sunet sugrumat. Între timp, pazni‑cul a șoptit ceva nedeslușit și a înaintat spre ea, însă când Rosalind a întins o mână, bărbatul s‑a supus, prea uluit ca să facă altceva.— Cred că acum o să‑ți spun, a zis Rosalind, un pic gâfâind.Și‑a șters sângele de pe bărbie și s‑a ridicat pe un picior, apoi pe celălalt.— N‑ai auzit de mine? Naționaliștii ar trebui să facă o treabă mai bună cu propaganda.Acum negustorul începea să priceapă. O vedea în ochii lui, în acea expresie de neîncredere că este martorul unui lucru atât de nefiresc, legându‑l de poveștile care începuseră să se răspândească acum câțiva ani.— Lady Fortune, a șoptit el. (…)LadyFortune, se zvonea, era numele de cod al unei agente naționaliste. Nu orice agentă: o asasină nemuritoare care nu pu‑tea să fie ucisă, în ciuda numeroaselor încercări, care nu dormea și nu îmbătrânea și care își urmărea noaptea țintele și apărea sub înfățișarea unei fete oarecare.
Cartea Nume de cod: Lady Fortune de Chloe Gong poate fi achiziționată de pe libris.ro
Recenzii, prezentări și articole Editura Corint
6 Comments
Ana Sylvi
Pare sa fie o lectura cu de toate. Imi place felul in care ai evidentiat atat aspectele bune, cat si cele mai putin bune ale romanului.
Oli
Multumesc, Ana!
Tyna
O recenzie bine punctată! Felicitări și mulțumesc pentru recomandare!
Oli
Multumesc, Tyna! Cu drag!
Mirela Barbălată
M-ai făcut curioasă! Mă atrag poveștile cu eroine puternice, indiferent că sunt pură ficțiune sau inspirate din realitate.
Mulțumesc pentru recomandare!
Oli
Ti-o recomand cu drag!