O datorie de onoare de Lorraine Heath

O datorie de onoare

Editura Litera

Colecția Iubiri de poveste

Volumul al treilea din seria „Amanții Londrei“:

Seria London’s Greatest Lovers (Amanții Londrei) – recenzie serie

Cum să-ți recucerești soțul (Passions of a Wicked Earl – 2010) – prezentare
Aventurile unui Don Juan (Pleasures of a Notorious Gentleman – 2010) – prezentare
O datorie de onoare (Waking Up With the Duke – 2011)

Cunoscut mai cu seamă pentru talentele de amant dorit de doamnele din înalta societate, Ransom Seymour, duce de Ainsley, are o datorie față de bunul său prieten, marchizul de Walfort.
Dar plata cerută de acesta este de-a dreptul șocantă: să-i lase soția însărcinată pentru că, din păcate, el nu-și mai poate face datoria de soț. La început, Ransom nici nu vrea să audă, dar, simțindu-se vinovat pentru infirmitatea prietenului, acceptă să-l ajute.

Jayne Seymour, marchiză de Walfort, este furioasă că soțul ei își dorește să o implice într-un aranjament atât de scandalos. Dar dorința de a deveni mamă este mai presus de jurământul de fidelitate și astfel acceptă să petreacă o lună alături de chipeșul duce de Ainsley. Însă pune anumite condiții: fără sărutări pasionale, fără să simtă plăcere.

Însă dragostea îi ia prin surprindere și Lady Jayne descoperă că faimosul crai o poate face să viseze din nou… iar Ransom realizează că a găsit femeia fără de care nu poate trăi. Acum că au cunoscut dragostea și pasiunea, vor mai putea reveni la viața de odinioară?

„Era genul de femeie căreia nu trebuia să i se refuze nimic din ceea ce își dorea inima ei. „Dacă ai fi a mea, ai avea tot ce ţi-ai dori.“ Acesta fusese al doilea gând care îi trecuse prin minte când o cunoscuse la dineul de logodnă organizat în cinstea ei și a lui Walfort. Iar primul lui gând fusese că și-ar fi dorit să o fi cunoscut înaintea lui Walfort, atât de sigur era că ar fi fost capabil să o farmece, iar ea să ajungă în braţele lui. Era cea mai frumoasă
femeie pe care o văzuse vreodată. Fiecare pas al ei emana graţie și calm. Când îi zâmbea unui bărbat, îl făcea să simtă că doar
el conta.”

„Își întemniţase propriile dorinţe așa cum corpul lui îl întemniţase pe el. Iar acum acele dorinţe protestau și doreau să evadeze. Dar ea nu voia să le permită.
O înspăimântau pentru că își dorea cu disperare să simtă din nou.
Plăcere, speranţă, posibilităţi, visuri, pasiune. Nu era corect. Nu era corect faţă de soţul ei, nu era corect faţă de ea.
Dar, preţ de câteva bătăi de inimă, nu se gândi la nimic, ci doar
la ispititoarea atingere a limbii lui, la bogăţia gustului de coniac.
Mirosul lui îi umplu nările. Căldura lui o împresură. Lacrimile îi arseră ochii. Era atât de simplu, dar atât de complex! Îi trezise senzaţii care mai bine ar fi rămas adormite.”

„Când o sărutase pe terasă, ea descoperise că el avea o cheie magică ce deschidea lacăte care mai bine rămâneau încuiate. Era motivul pentru care îi interzisese să o mai sărute vreodată. Era motivul pentru care stabilise regulile. Când gura lui se mulase după gura ei, când o gustase, o căutase și o cucerise, știuse că el nu era un bărbat care să accepte ca o femeie să rămână imună la farmecele lui.”

Vom citi întreaga poveste în romanul O DATORIE DE ONOARE de Lorraine Heath, volumul al treilea din seria „Amanții Londrei“ – apariţie sâmbătă, 01.09.2018, la toate punctele de difuzare a presei alături de ziarul Libertatea.