Delicatese Literare
Recenzii

O iubire indivizibilă de Jennie Fields, Editura Rao – recenzie

O iubire indivizibilă

(Atomic Love – 2021)

Jennie Fields

Editura Rao

Traducere: Roxana Cristina Gheorghe

An apariție: 2021

Nr. pagini: 384

JENNIE FIELDS are o diplomă MFA de la Iova Writers Workshop și este autoarea romanelor Lily Beach, Crossing Brooklyn Ferry, The Middle Ages si The Age of Desire. Născută la Chicago, Fields a fost inspirată de cariera mamei sale care a lucrat ca biochimist la Universitatea din Chicago in anii ’50. Fields trăiește cu soțul ei în Nashville, Tennessee.

 Rosalind Porter este o femeie care și-a depășit limitele, atât în viața profesională, în cadrul muncii ei de fizician pentru Proiectul Manhattan, cât și în viața personală, prin idila ei pasională cu Thomas Weaver, colegul ei. La cinci ani după sfârșitul carierei și relației, durerea provocată de căderea bombei atomice și desparțirea de Weaver se împletesc, deși aproape că a renunțat să mai spere.

Totul este dat peste cap de întoarcerea lui Weaver, dar și de apariția agentului FBI Charlie Szydlo, care vrea ca Roz să-l spioneze pe Weaver, suspectat de FBI că vinde secrete rușilor. Având în vedere că Rosalind însăși cunoaște importanța acestor secrete, despre existența pericolelor, oare va putea să-l spioneze pe bărbatul pe care încă îl mai iubește? În același timp, Rosalind se simte atrasă de Charlie, care este un bărbat bântuit de umbra războiului, un bărbat cu un trecut apăsător, la fel ca și ea.

 Pe măsură ce sentimentele pentru fiecare dintre cei doi se adâncesc, la fel se adâncește și pericolul care o paște. Va trebui să aleagă între bărbatul care a învățat-o să iubească... sau bărbatul pe care dragostea ei îl va salva?

,,O dragoste atomică este acel roman de ficțiune istorică în care te pierzi cu ușurință.”PopSugar

,,Povestea de dragoste creată de Fields este foarte captivantă…cititorii vor gusta cu multă plăcere detaliile istorice bogate, intriga plină de suspans și povestea încărcată de emoție.”Library Journal

O iubire indivizibilă ascunde printre filele sale o poveste de dragoste îmbrăcată în sensibilitate, al cărei tempo curge, când lin, când apăsat, printre gândurile întunecate și pline de speranță deopotrivă ale unor suflete marcate de trecut și pline de traume emoționale, ce își caută calea în viață, dar și eliberarea sufletească. Printre filele cărții ne delectăm cu o poveste plină de întrebări ce își găsesc răspunsurile treptat, lovind retina sufletului eroilor săi fără milă, provocând durere, răni sângerânde și, totuși, deschizându-le calea spre vindecare; o poveste în care adevărul și iubirea fac echipă foarte bună, primul eliberând mintea prizonieră, iar a doua vindecând inima rănită.

Deși povestea conturată de autoare este ficțiune, nu lipsesc date istorice importante ale secolului al XX-lea despre Al Doilea Război Mondial, crearea bombei atomice, bombardamentele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki și efectele dezastruoase ale acestora, cele vizibile, dar și invizibile. De altfel, întreaga poveste are drept motor de acțiune ,,Proiectul Manhattan”, al cărui rol a fost cercetarea și dezvoltarea primei arme nucleare sau, altfel spus, primei bombei atomice.

Pentru a provoca narațiunii și mai multă intensitate, dar și candoare, autoarea și-a conturat anumite personaje inspirându-se din viața reală, mai bine zis inspirată de personalități importante ale perioadei, implicate, într-un fel sau altul, în crearea bombei atomice, cum ar fi, printre alții, savanta Leona Woods, singura femeie care a făcut parte din echipa ,Proiectului Manhattan”, Enrico Fermi, coordonatorul echipei de cercetători științifici, dar și membrii ai familiei autoarei, cum ar fi mama și bunicul.

Suntem în anul 1950, în Chicago, unde Rosalind Porter, o tânără savantă de treizeci de ani, fostă membră a ,,Proiectului Manhattan”, nu reușește să își găsească echilibrul emoțional, să dea sens propriei existențe la cinci ani după terminarea răzoiului. Deși are o minte sclipitoare, este frumoasă, cândva cu atracție la bărbați, Rosalind stă în umbra celei din trecut, preferând munca de vânzătoare la un magazin de bijuterii. Acesta este, pentru ea, un alt motiv de frustrare, dar nu luptă pentru a aduce o schimbare în carieră, preferând tristețea și singurătatea.

De cinci ani sufletul îi este amorțit, vinovat de nefericirea sa fiind Thomas Weaver, un fost coleg de muncă alături de care a trăit o iubire pasională. După terminarea războiului, acesta, fără nicio explicație, o părăsește și întocmește, totodată, un raport negativ la adresa ei, în care o acuză de instabilitate emoțională, motiv pentru care este concediată. O dublă lovitură din partea bărbatului iubit, ce o aruncă pe culmile disperării și îi distruge viața. De ce această mârșăvie din partea lui Thomas? Cum de l-a iubit și a crezut în el orbește, fără să vadă dincolo de îndoielile sufetești?

Timpul a trecut și rănile din iubire par vindicate. Destinul însă o pune din nou la încercare atunci când Thomas reapare în viața ei, cerându-i iertare și cerșindu-i iubirea. Este decisă să îl țină la distanță, dar are parte de o nouă surpriză atunci când un tânăr agent FBI, Charlie Szydlo, o roagă să îl accepte pe Thomas în viața ei, cu scopul de a obține informații prețioase, acesta fiind suspectat de spionaj, trădare. Din acest moment, viața anostă, dar linistită a lui Rosalind se zbate între două lumi, trecut și prezent, sufletul său fiind precum o avalanșă de iluzii și visuri, frici și așteptări, cu atât mai mult cu cât începe să simtă ceva pentru Charlie, acesta deschizându-i calea spre o iubire caldă și stabilă. Îl poate trăda însă pe cel alături de care a trăit o iubire feerică? Îi poate oferi Charlie stablitatea emoțională dorită?

Când trecutul ascuns al lui Thomas îi pune viața în pericol, Roz realizează că nu se mai poate ascunde în spatele tăcerii și incertitudinii. Viața ei are sens, iar iubirea îi dă putere și încredere, alegând astfel calea spre iertare și vindecare. Iubirea ei pentru Thomas a fost imensă, dar acum are o datorie față de ea însăși. Nu are puterea de a-l abandona pe Thomas, dar are curajul de a privi dincolo de tăcere, secrete, de a înfrunta realitatea și a-și asuma propriile fapte.

O iubire indivizibilă este durere încărcată cu un puternic sentiment de vinovăție, este un roman despre iubire și trădare, despre regrete, despre război și efectele sale dezastruoase, vizibile și invizibile, despre traume emoționale fără putere de vindecare, despre pierdere și, nu în ultimul rând, despre familie, iertare și speranță.

Cartea este scrisă la persoana a III din perspectiva lui Rosalind, stilul narativ este simplu, fără artificii, iar personajele sunt puternice datorită imperfecțiunii lor. Sunt pline de angoase, defecte, îndoieli, remușcări, dar și multă iubire și căldură sufletească. Autoarea conturează, în paralel, și tabloul unei societăți americane dominate de prejudecăți și snobism, evidențiind frustrările femeilor ce au puterea și curajul să contribuie la bunăstarea familiei, dar și a societății, ținând cu stoicism locul bărbaților aflați pe front, obligate apoi să revină la statutul lor traditional, acela de femei simple, de casă, după sfârșitul războiului.

În O iubire indivizibilă autoarea ne arată că nimic nu este atât de simplu, și totul are un preț. Adevărul are și el două fațete și poate provoca răni în egală măsură. Rosalind, eroina romanului, a sperat că munca sa va aduce o schimbare în bine poporului său, că va însemna ceva pentru omenire, fără să privească dincolo de efecte. Gândul că munca ei a adus moartea a mii de suflete o paralizează pe interior. Vina este atât de mare încât simte că sufletu-i se sparge în mii de cioburi.

,, Acum trebuia să jelească încă 150 000 de suflete. Considera că ucisese cel puțin o sută de mii de oameni în câteva secunde. Și trimisese alte cincizeci de mii la moarte din cauza diverselor răni provocate de bombe. La început, plânsese și se certase pe sine aspru. Toți acei ani în care lucrase la Proiectul Manhattan, ea și ceilați oameni de știință cu care lucrase cot la cot se păcăliseră singuri ca niște proști că bombele pe care le creau aveau să fie folosite doar pe post de amenințare, să reprezinte un avantaj. În schimb, invenția lor distrusese locuri și vieți – vieți pentru care va fi responsabilă pentru totdeauna.”

Charlie este un fost prizonier de război, mutilat sufletește și fizic într-unul dintre lagărele din Japonia, bomba atomică salvându-i însă viața. Sau Roz! Rănile din suflet nu se văd, dar se simt. Chipurile camarazilor de arme morți în lagăr îl bântuie, iar vina îl copleșește. De ce tocmai el trăiește? Vina supraviețuitorului este cruntă! Își poate găsi Charlie vindecarea?

,, – Voi priviți, îi atenționează el. Închideți ochii, muriți și voi.

Și apoi face un gest ca soldații să se dea înapoi. Ce naiba? Din buzunarul de la spate al pantalonilor, Old Glass Eye scoate niște dinamită , genul pe care o folosiră la baraj. Că într-un spectacol pervers, flutură dinamita prin fața ochilor lor. Privirea lui strălucește cu satisfacție. Cu amenințare. Alți doi gardieni vin de-o parte și de cealaltă a doctorului ca să-l forțeze să deschidă gura. Doctorul se zbate, dând din cap într-o parte și-n alta. Dar reușesc să-i deschidă gura suficient cât să-i bage dinamita pe gât. Old Glass Eye o mișcă înainte și-napoi într-un mod înfiorător. Isuse! Dumnezeule! Charlie, care renunțase la rugăciuni, începe să se roage. Doctorul se îneacă și clatină din cap, încercând să dea afară dinamita cu limba. E băgată prea adânc, abia dacă se clatină când se chinuie să o miște cu limba. Și apoi Old Glass Eye scoate o cutie cu chibrituri în mod teatral, aprinde unul și o ia la fugă imediat. Charlie poate să simtă puterea atroce a exploziei.”

Mi-a plăcut cartea, pe care o recomand pentru latura sa emoțională deosebit de puternică. Deși intriga este îmbrăcată în romantism, ea are drept cadru de fundal războiul și efectele sale, fizice, emoționale și socio-economice, precum și urmările bombei atomice, mai ales cele invizibile. Cu toate acestea, consider că autoarea s-a pierdut în detalii ce nu își aveau rostul, povestea pierzându-și, de multe ori, din savoare. De asemenea, aș fi vrut o mai mare concentrare în jurul personajului Thomas Weaver, trecutul său fiind slab dezvoltat. Dar este doar propria percepție.

Se poate naște o iubire frumoasă din vinovăție și moarte? Există iertare într-un ocean de decepții? Este iubirea indivizibilă asemenea unui atom? Rămâne să descoperiți singuri, dacă veți citi cartea.

,,Nu va fi niciodată femeia care probabil că este sora lui Charlie. Dar în adâncul său știe că are ceva unic de oferit. Înclinația ei spre știință. Abilitatea de a gândi așa cum alții nu gândesc. Talentul ei de a rezolva o problemă… Credința ei față de știință. Și în ciuda faptului că descoperise că știința poate fi un criminal, știe că poate fi și cel mai puternic răspuns al lumii. E timpul ca Rosalind să meargă mai departe, să fie motorul care face lucruri bune pentru lume.”

7 Comments

Spune-ți părerea!