O logodnă foarte lungă de Sebastien Japrisot, Editura Nemira – recenzie

O logodnă foarte lungă (A Very Long Engagement)

Sébastien Japrisot

Editura Nemira

Colecţia Babel

An apariţie: 2018

Număr de pagini: 323

Traducerea: Mihaela Stan

Titlul original lb. franceză: Un Long dimanche de fiancailles

Sebastien Japrisot (1931 – 2003), “Graham Greene al Franței”, scriitor, regizor de film și autor de scenarii, s-a născut la Marsilia. Prima carte, “Les mal partis”, i s-a publicat la șaptesprezece ani, a fost premiată și editată repede și în Statele Unite. Cea de-a doua, un roman de suspans, a semnat-o cu pseudonim și astfel a apărut un nou autor de literatură polițistă. “Compartiment tueurs” a fost adaptat pentru marele ecran de Costa Gavras, în film jucând Simone Signoret și Yves Montand. Au urmat alte câteva romane, multe scenarii, proiecte cinematografice și traduceri. Autorul s-a întors la literatura de ficțiune în 1977, cu “L’ Ete meurtrier”, roman care va obține peste un an Premiul Les Deux Magots și va sta la baza unui film de succes. După “La passion des femmes”(1986), apare “O logodnă foarte lungă” (1991), ultimul său roman, recompensat cu Premiul Interallie. Scrisă în patru ani, după ce scriitorul a visat la ea două decenii, cartea spune o poveste de dragoste care ia forma unei investigații polițiste.

O noapte şi o zi din iarna anului 1917.

Cinci soldaţi azvârliţi în Picardia înzăpezită, în tranşeele inamicului, se zbat să supravieţuiască. Cel mai mic nu are nici douăzeci de ani.

În cealaltă parte a Franţei, după ce se instaurează pacea, Mathilde, care îl iubeşte, vrea să descopere adevărul. Se luptă să-l găsească, mort sau viu, în labirintul în care s-a pierdut. Căutarea îi este o logodnă lungă în „leş années folles” şi ea va continua până la capătul speranţei, într-un roman care te pune pe gânduri.

Fermitate şi fragilitate, acţiune şi aşteptare în destinul unei eroine greu de uitat şi într-un roman care coboară în adâncimile sufletului.

Spre sfârșitul Primului Război Mondial, este pe punctul de a începe cea mai mare luptă a unei tinere franțuzoaice, Mathilde, care a fost anunțată că logodnicul ei, Manech, este unul dintre cei cinci soldați răniți care au fost condamnaţi de Curtea Martiala şi puşi să fie omorâţi pe linia frontului.
Refuzând să accepte pierderea pentru totdeauna a iubitului ei, Mathilde pornește într-o călătorie extraordinară pentru a descoperi ce se întâmplase cu iubitul ei.
De fiecare dată ea primește câte o altă variantă dureroasă a modului în care Manech și-a petrecut cele din urmă zile, cele din urmă clipe. Totuși, ea nu se descurajează.

Dacă Manech ar fi fost mort, Mathilde ar fi știut.

Dar cu o încredere de neclintit, întărită de speranța și firea încăpățânat de veselă, Mathilde își desfășoară cercetările până la aflarea concluziilor, convingându-i pe cei care ar fi putut-o ajuta și ignorându-i pe ceilalți. Ea angajează un detectiv particular şi totodată le contactează pe soţiile si iubitele celor cinci camarazi ai lui Manech, de la care încearcă să afle care a fost soarta acestora.

Pe măsură ce se apropie de aflarea adevărului despre cei cinci soldați nefericiți și pedeapsa lor brutală, ea se afundă din ce în ce mai mult în ororile războiului și urmele de neșters pe care acesta le lasă asupra vieților celor pe care i-a atins.

O logodnă foarte lungă – o carte despre iubire și chiar mai mult de atât, o lecție despre ce înseamnă dragostea adevărată. O lectură emoționantă, care te consumă și te uimește în același timp.

O carte care m-a tentat încă de când a fost anunțată la noi. Pe lângă descrierea incitantă, coperta a fost un plus.

Cât durează dragostea? Cum se schimbă de-a lungul timpului? Cum te schimbă pe tine, ca ființă umană?

O poveste despre curaj, iubire dincolo de timp, dorința de a afla adevărul și de a găsi pacea sufletească.

Acțiunea romanului începe în ianuarie 1917, când mărșăluim prin tranșee alături de soldați…

“Primul, odată aventuros și vesel, purta la gât numărul matricol 2124, de la un birou de recrutare din departamentul Sena.”

Avem parte de un început în forță, care ne azvârle efectiv în toiul războiului, trăind acele momente de teroare și întrebându-ne ce rost a avut atâta suferință?

Soldați cu povesti de viață triste sau fericite, dar care sunt o amintire acum, în timpul războiului. Un război care reușește să scoată tot ce-i mai bun sau mai rău în oameni.

Mi-a plăcut foarte mult stilul de scriere al autorului Sebastien Japrisot. Reușește să te marcheze, te face să simți, să trăiești experiența războiului.

Apoi, acțiunea se mută în august 1919, iar personajul vizat este Mathilde, care este și personajul principal al cărții. Este logodnica tânărului soldat dispărut pe front…

Daniel Esperanza, fost soldat în război, îi povestește lui Mathilde despre ordinul de a conduce…

“… cinci infanteriști, condamnați la moarte de tribunalul militar, până la o tranșee din prima linie, în sectorul Bonchavesnes.”

Logodnicul acesteia se afla printre acești cinci condamnați la moarte. Logodnicul este personajul principal, absent. De aici, romanul “O logodnă foarte lungă” ne poartă prin timp, urmărind demersurile pe care le face Mathilde pentru a-și regăsi iubirea și liniștea. Aș putea spune că acest roman reprezintă speranța și încăpățânarea unei femei! Sau șansa la viață, pe care toți ne-o dorim.

O călătorie spre cunoașterea adevărului. O căutare intensă și neabătută a celui iubit. Mathilde este eroina martir, care face tot ce-i stă în putere pentru a descoperi tot ceea ce nu i s-a spus la timpul potrivit. Descoperirea adevărurilor demult îngropate.

Astfel, călătorim prin lume alături de scrisorile pe care le trimite celor rămași în urma soldaților condamnați la moarte, într-o încercare disperată de a reface traseul parcurs de logodnicul ei. Este o tânără hotărâtă, care nu se abate de la scopul propus: acela de a afla adevărul, dacă Manech a murit sau nu pe front. Ea crede că acesta este încă în viață și este ferm hotărâtă să descopere unde se află. Cu această ocazie, aflăm lucruri nespuse despre război, fapte pe care nu le găsești consemnate nicăieri, pe care le poți afla doar de la cei care au fost direct implicați: veteranii de război sau familiile acestora.

“… cei cincisprezece condamnați la moarte au fost toți grațiați de președintele Poincare pe 2 ianuarie 1917…”

Dintre aceștia cincisprezece, doar despre cinci dintre ei aflăm detalii. Aflăm povești de viață impresionante, prin intermediul persoanelor care i-au cunoscut și care au ținut la aceștia. Deci, Mathilde a avut dreptate! Logodnicul ei nu a murit pe front!

O lectură plină de mister, cu mult suspans, enigme ce se cer rezolvate. Această carte este asemănătoare unui puzzle: citești, citești, și abia la final vei obține un rezultat vizibil și concludent.

“În această cutie se găsește istoria uneia dintre viețile mele. Și vedeți voi, o povestesc la persoana a treia, ca și cum aș fi altcineva. Știți de ce? Fiindcă mi-e frică și mi-e rușine că atât pot eu și că nu voi ajunge la capăt.”

Dar, perseverența lui Mathilde nu cunoaște limite. Fata nu se sfiește să apeleze la cunoscuți, să dea anunțuri în ziar sau să contacteze rudele soldaților condamnați.

Un personaj determinat, cu o voință de fier, Mathilde este impresionantă! Nu ai cum să nu o placi, cu atât mai mult cu cât afli că este țintuită într-un scaun cu rotile, că nu poate merge datorită unui accident din copilărie.

“O logodnă foarte lungă” este o călătorie în salturi: prezent — trecut. Este drumul plin de piedici și informații eronate, pe care Mathilde este decisă să-l parcurgă.

Ce va descoperi aceasta la finalul acestei călătorii? Asta rămâne de descoperit!

“Și în timp ce așteaptă, ea se îndreaptă de spate, se sprijină de spătarul trotinetei, își încrucișează mâinile pe genunchi și îl privește.

Da, îl privește. Îl privește. Viața e lungă și poate să ducă încă și mai multe în spate.

Îl privește.”

Un roman despre puterea unei femei. Despre hotărârea și iubirea de nezdruncinat a acesteia.

În 2004, romanul a fost ecranizat. Filmul, în regia lui Jean-Pierre Jeunet, care îi are în rolurile principale pe Audrey Tautou şi Gaspard Ulliel, a fost distins cu cinci premii Cesar și două nominalizări la Oscar.

Mulțumim editurii Nemira pentru cartea O logodnă foarte lungă oferită spre recenzie

Cărţile Colecţiei Babel pot fi comandate de pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro.