O melodie necântată de Tamera Alexander, Seria Conacul Belmont, Editura Casa Cărții – recenzie

O melodie necântată

(A Note Yet Unsung – 2017)

Tamera Alexander

Editura Casa Cărții

An apariție: 2020

Nr. pagini: 464

Traducerea: Mihaela Tocuț-Addy

Genul: ficțiune istorică, literatură creștină, romance

Seria Conacul Belmont /Belmont Mansion:

1. Mirajul celebrității – A Lasting Impression – 2011 – recenzie

2. Frumusețe fără seamăn – A Beauty So Rare – 2014 – recenzie 

3. O melodie necântată – A Note Yet Unsung – 2017

Tamera Alexander este o romancieră de succes. Printre romanele ei se numără Flacăra reaprinsă, Păcate răscumpărate, Dragoste regăsită, Seria Plantația Belle Meade și Crăciunul la Carnton. Lucrările ei au fost premiate sau nominalizate la numeroase distincții literare, precum Premiul Christy, Premiul Rita și Premiul Carol. Tamera și soțul ei locuiesc în Tenessee.

Violonistă de excepție, cu studii muzicale la Viena, Rebekah Carrington reușește să obțină o audiție cu dirijorul noii filarmonici din Nashville. Însă femeile sunt „mult prea gingașe și delicate” pentru rigorile unei orchestre, iar speranțele lui Rebekah sunt iute spulberate, întrucât maestrul, hotărât să-și lase amprenta asupra lumii muzicii clasice, se conformează rânduielilor sociale ale vremii. Iar, pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, Adelicia Acklen Cheatham, baroana de la Belmont și cea care nu de mult i-a oferit o slujba lui Rebekah, este întru totul de acord cu el.

Muzicianul de renume național, Nathaniel Tate Whitcomb, este noul dirijor al orchestrei. În ciuda lipsei de inspirație – și a unei sâcâitoare dureri de cap, ce nu se dă dusă –, trebuie să termine de scris simfonia la care lucrează înainte de marea deschidere a clădirii operei. Chiar mai mult, motivul și mai important din spatele acestei dorințe este omul care i-a insuflat pentru prima oară dragostea de muzică, și anume tatăl său, care acum se află pe patul de moarte. Pe măsură ce starea de sănătate a lui Nathaniel se înrăutățește, dirijorul e tot mai convins că Rebekah este singura persoană care ar putea să-l ajute să termine simfonia. Dar cum poți recâștiga încrederea unei femei, după ce i-ai călcat visele în picioare?

După cum muzica ne mișcă până la lacrimi, dar ne și înalță sufletele, O melodie necântată captează splendorile muzicii clasice într-o vreme în care contribuțiile feminine, cu greu câștigate, în toate aspectele culturii au schimbat nu doar istoria lumii, ci și inimile bărbaților.

Am descoperit această serie – Conacul Belmont de Tamera Alexander – căutând noutăți apărute pe Libris. Dacă primele două volume ale seriei m-au încântat, cel de-al treilea, O melodie necântată, m-a cucerit de-a dreptul.

Ca și primele două cărți din Conacul Belmont, O melodie necântată e o poveste cu un mesaj profund pozitiv și optimist, cu impresionante și sensibile lecții de viață și îndemnuri la bunătate, speranță, îngăduință, credință și iubire. E o carte de atmosferă, cunoaștem locuri și oameni, cu emoționantele povești ale acestora, pe firul principal al acțiunii fiind împletite cu măiestrie întâmplări din viața unor personaje întâlnite în carte. Cartea, atent documentată, oferă detalii istorice, îmbină ficțiunea cu realitatea, personaje, locuri, date și fapte reale cu cele imaginare, iar rezultatul este admirabil. O carte cu o copertă superbă (imaginea de pe copertă înfățișează Teatrul Academic Național de Operă și Balet din Odesa, care a inspirat descrierea clădirii operei din Nashville, despre care e vorba în carte) și o poveste plină de frumusețe și spiritualitate, din care nu lipsesc aventura, situațiile dramatice, ca și cele emoționante, suspansul, misterul, dialogurile pline de miez și un strop de umor și, bineînțeles, romantismul. Singurul minus, dacă pot spune așa, al cărții, este finalul un pic prea abrupt. Mi-ar fi plăcut ca evenimentele de la sfârșit, care încununează această poveste, să fie redate mai pe larg, cu mai multe detalii.

Și de această dată, acțiunea ne poartă în orașul Nashville din Tenessee și la luxosul conac Belmont în perioada de refacere de după Războiul Civil American. Conacul Belmont, care dă de altfel și numele seriei, există în realitate, așa cum ne dezvăluie însăși autoarea în prefața cărții. A fost construit în 1953 și dăinuie și astăzi, fiind transformat în muzeu. Stăpâna conacului, doamna Adelicia Acklen, o femeie influentă și intimidantă, este ea însăși personaj în carte. Deși un personaj fascinant, nu pot spune că am îndrăgit-o în mod deosebit, întrucât mi s-a părut oarecum distantă și destul de rigidă în concepții. Însă era o persoană corectă, care nu a avut o viață ușoară. La finalul cărții sunt trecute câteva informații interesante despre evenimente ce au avut loc în viața sa după data acțiunii acestei serii.

Cărțile pot fi citite și de sine stătător, având fiecare o poveste cu propria finalitate, însă recomand citirea lor în ordine, întrucât întâlnim unele personaje dintr-un volum în altul, iar evenimentele ce au loc sunt surprinse în ordine cronologică, și, în plus, astfel putem intra mai bine în atmosfera și decorul poveștilor seriei. Prima carte, Mirajul celebrității, ne poartă în lumea artei, cea de a doua, Frumusețe fără seamăn, în lumea florilor și a arhitecturii, iar cea de față, O melodie necântată, după cum ne spune și titlul, ne invită în lumea muzicii.

Personajul principal feminin al cărții este Rebekah Carrington, o violonistă de excepție, cu studii muzicale la Viena. După moartea prematură a tatălui său, de care fata era foarte atașată, mama ei s-a recăsătorit cu un nemernic abuziv, de ”atenția” căruia Rebekah, pe atunci doar o copilă, a scăpat doar fugind cât mai departe, respectiv în Europa, la Viena, în capitala muzicii. A reușit să plece acolo grație bunicii sale, care a susținut-o material dar, mai ales, emoțional. După moartea bunicii, tânăra este chemată acasă, la Nashville, fondurile fiindu-i sistate, căci moștenirea lăsată de bunică i-a fost ”confiscată” de nenorocitul de tată vitreg.

Revenind în Nashville, Rebekah realizează că, din păcate, situația de acasă era la fel de toxică cum fusese și în trecut. Fără să aibă vreo intenție de a sta acasă, Rebekah încearcă să intre în orchestra filarmonicii din Nashville, însă renumitul dirijor al orchestrei, Nathaniel Tate Whitcomb, o respinge dintr-o prejudecată foarte puternică în acele timpuri: femeile nu aveau ce căuta în orchestră, acesta era un privilegiu și un drept al bărbaților! Aceasta, ca multe din situațiile descrise în carte, sunt desprinse din realitatea istorică a vremii. Chiar dacă o mână de femei foarte talentate și tenace au reușit să devină membre ale orchestrelor simfonice la sfârșitul secolului al XIX-lea, abia mult mai târziu s-au deschis cu adevărat porțile orchestrelor pentru muziciene.

Rebekah reușește să se angajeze totuși, la conacul Belmont, ca profesoară de muzică pentru fiica Adeliciei Acklen (de fapt Adelicia Cheatham în urma căsătorie ei cu doctorul Cheatham, despre care am aflat în primul volum).

Pe de altă parte îl cunoaștem pe Nathaniel Tate Whitcomb, muzician de renume național și noul dirijor al orchestrei din Nasville, un bărbat tânăr, foarte talentat și foarte atrăgător. În ciuda faptului că a refuzat să o angajeze pe Rebekah, a fost impresionat atât de talentul ei, cât și de ea, ca persoană.

Inaugurarea operei din Nashville va avea loc în curând, iar primul concert avea să cuprindă o simfonie pe care Nathaniel o compunea în acest scop. Fac o paranteză pentru a vă aduce aminte că pentru proiectarea clădirii operei licitase Marcus Gottfried, dar oferta lui fusese respinsă în mod abuziv – după cum știm din volumul anterior -, așa că m-am bucurat să aflu că dreptatea a învins totuși, iar în prezent opera se construia după planurile sale.

Revenind la Nathaniel și la simfonia sa, soarta a făcut ca acesta să aibă disperată nevoie de ajutorul Rebekăi pentru a o putea termina, din cauza unei probleme de sănătate. Nu vă dau amănunte, veți vedea despre ce e vorba.

Lucrând împreună, cei doi se simt tot mai atrași unul de celălalt, deși amândoi se opun inițial acestei atracții, însă inimii nu-i poți dicta. Interacțiunea lor, construirea unei relații de prietenie și de încredere reciprocă – destul de greu de realizat având în vedere că au pornit cu stângul în relația lor -, felul în care ajung să se cunoască unul pe celălalt, fiecare având propriile secrete de ascuns, este cea mai frumoasă parte a cărții. Avem parte și de mister și suspans și călătorim într-un cătun îndepărtat din Munții Apalași pentru a cunoaște familia lui Nathaniel, cu stilul lor dur, frumos și simplu de viață, despre care am citit cu multă plăcere.

Aflăm informații interesante din lumea muzicii, cartea oferindu-ne nu doar o călătorie literară în locuri și timpuri apuse, dar și o minunată călătorie muzicală. Ce se întâmplă cu fiecare personaj în parte, ce surprize ne așteaptă pe parcurs și care este deznodământul întregii poveștii, vă invit să descoperiți citind cartea. O carte fermecătoare, pe care o recomand cu drag!

” – E rândul tău, acum, Rebekah. Tu m-ai ajutat să îmi împlinesc visul, iar acum eu am să fac tot ce îmi stă în puteri – îi cuprinse fața în palme – ca să te ajut să ți-l împlinești pe al tău.

O podidiră lacrimile.

– Te iubesc, maestre Whitcomb.

– În sfârșit – femeia îmi arată respectul care mi se cuvine.

Rebekah râse și se înălță pe vârfuri să-l sărute, sperând ca măcar unii din frații lui s-o vadă. Auzind fluierăturile ce se dezlănțuiră în clipa următoare, conchise că și-a atins scopul.”

Cartea O melodie necântată de Tamera Alexander poate fi comandată de pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Tamera Alexander

Recenzii și prezentări cărți literatură creștină