O mie de nopti

E.K. Johnston

Editura Trei

Colectie: Fiction Connection Young

Genul: Fantasy

Nr. pagini: 304

Titlu Original: A Thousand Nights

Este primul volum din seria cu acelaşi nume: A Thousand Nights series. Volumul următor urmează să apară anul acesta, 2016.

Regele Lo-Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei, căutăndu-şi o soţie. Când ea vede norul de praf din zare, ştie că el a sosit. Ştie că o va vrea pe faţă cea mai frumoasă: sora ei. Însă jură că n-o va lasă să fie următoarea.

Eroina fără nume din romanul lui E. K. Johnston face tot ce-i stă în puteri că să fie luată în locul surorii sale.
Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare.
Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă.
Cu fiecare poveste, creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.

„Plină de emoţie şi frumuseţe, O mie de nopţi îşi va răspândi vraja asupra cititorilor, fermecandu-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă.” – Alexandra Bracken, autoarea seriei de mare succes Minţi primejdioase
„Un fantasy în care legendă şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă. Stilul lui Johnston e încărcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie şi una de nopţi, care reprezintă punctul de plecare al romanului.” – Booklist
„O lectură impresionantă.” – Publishers Weekly

Scriitoarea canadiană E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian.
E.K. Johnston a mai scris „The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim” (roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicată adolescenţilor), „Prairie Fire” şi „Exit, Pursued by a Bear”.

Fragment din carte:

„În cea de-a zecea dimineaţă, când m-am trezit singură în camera mea confortabilă şi mi-am dat seama că trăiam încă, n-am mai fost surprinsă. Un fior mi-a trecut prin trup, iar pereţii s-au închis în jur. Văzusem strania şi puternică energie şi descărcarea dintre mâinile mele şi ale lui Lo-Melkhiin. Începusem să bănuiesc că ursită mea moarte urmă să fie pricinuită nu de otravă, nu de cuţit şi nici de degetele lui strivindu-mi grumazul. Aici era o lucrătură pe care n-o înţelegeam; vreo zeitate blestemată din familia lui Lo-Melkhiin sau poate demonul din po-vestiri, jucându-se pe deasupra degetelor noastre unite. Asta urmă să-mi aducă sfârşitul. Nu puteam să mă rog zeităţii pe care sora-mea o făcuse din mine. Cuvintele îmi rămâneau înţepenite în gâtlej. Dar puteam să mă rog, aşa cum o făcusem întotdeauna, oaselor tatălui tatălui tatălui meu, chiar dacă acestea se aflau atât de departe.
Am tras adânc aer în piept, aşa cum mă povăţuise mama, şi mi-am chemat în minte icoană cerului albastru şi a nisipului cafeniu. Înainte, când sora-mea şi cu mine făceam asta, îi ţineam mâinile în palme şi ne ciupeam una pe altă că să nu ne pufnească râsul. Nu ne lipsea evlavia cu tot ce însemna ea, dar eram copii şi copii găsesc oriunde lucruri de care să se amuze. Mama se încruntă, dar mama surorii mele zâmbea alături de noi.”

Sursa: Editura Trei