O minciună nevinovata de K. A. Tucker, Editura Epica – recenzie

56

O minciună nevinovată

one-tiny-lie

K. A. Tucker

Editura Epica

Traducere: Gabriela Stoica
Nr. pagini: 368
Titlu original: One Tiny Lie
Vol. 2 din seria ,,Ten Tiny Breath” de K.A. Tucker, colecția EpicLove, continuarea cărţii „Zece respirații scurte
Seria Ten Tiny Breaths cuprinde:
– In Her Wake (0,5);
– Ten Tiny Breaths (Zece respirații scurte);
– One Tiny Lie (O minciună nevinovată);
– Four Seconds to Lose (În patru secunde)
– Five Ways to Fall
Livie ajunge la Princeton având un plan solid în minte, pe care vrea să îl pună în aplicare fără șovăire: să ia examenele cu brio, să se pregătească pentru facultatea de medicină și să întâlnească un băiat bun și respectabil cu care să se mărite într-o bună zi. În mod categoric, planul ei nu include shot-uri cu vodcă, nici o colegă de cameră cam petrecăreață și nici pe Ashton, arogantul – dar extrem de atrăgătorul – căpitan al echipei masculine de canotaj. Acesta din urmă o face pe Livie, care de obicei este atât de stăpână pe sine, să ardă în flăcări. Și, de parcă toate astea nu ar fi fost îndeajuns, el este cel mai bun prieten și colegul de apartament al lui Connor, care se pare că întrunește la perfecțiune criteriile lui Livie. Și atunci, de ce gândurile ei se tot îndreaptă spre Ashton?
Livie Cleary a fost dintotdeauna catalogată drept Perfecțiunea Întruchipată, dar pe parcurs își dă seama că această perfecțiune nu este tocmai o fericire și că pe drumul sinuos către autocunoaștere este mai mult ca sigur că va face și greșeli.
„Fă-mă mândru!” Acestea au fost ultimele cuvinte pe care tatăl lui Livie i le-a adresat fiicei sale. În cei șapte ani care s-au scurs de la moartea tragică a părinților, Livie s-a străduit din răsputeri să se mențină la acest standard prin fiecare alegere făcută, prin fiecare cuvânt rostit și prin fiecare acțiune întreprinsă, în vreme ce avea grijă de sora ei, dând dovadă de tărie de caracter și de maturitate. Dar studenția bate la ușă, aducând odată cu ea provocări neașteptate care îi vor pune la încercare hotărârea – și inima.
,,Intensă, plină de emoție și cu foarte multe scene fierbinți… K.A. Tucker nu lasă niciun sentiment neatins. O lectură care te va ține prizonier până la ultimul cuvânt.” – Colleen Hoover

Recenzie

Cartea este foarte frumoasă și captivantă, chiar dacă nu e la fel de dramatică precum ”Zece respirații scurte”. Întâlnim însă și aici o poveste foarte emoționantă, cea a lui Ashton, tipul de care se îndrăgostește Livie, dar vom afla prin ce a trecut acesta abia la finalul cărții, când vom vedea într-o altă lumină multe din gesturile și deciziile acestuia. Dar să nu anticipăm…
De când am citit ”Zece respirații scurte” am fost cucerită de personalitatea puternică a lui Livie, sora lui Kacey, cea care a ajutat-o pe aceasta să ajungă pe linia de plutire când toată viața le-a fost distrusă de teribilul accident în care au pierit părinții lor, am fost intrigată de felul ei de a fi , foarte aproape de perfecțiune, foarte echilibrat și mult prea matur pentru vârsta ei, dar viața o forțase să se maturizeze repede. De această dată, rolurile se inversează, și Kacey este cea care își face griji din cauza sorei ei. Era îngrijorată că Livie și-a luat mult prea în serios sarcina de a-l face mândru pe tatăl ei, promisiune pe care i-o făcuse pe când avea nouă ani, fără a pune vreodată la îndoială dacă asta e ceea ce-și dorește cu adevărat: să urmeze Princeton (universitatea pe care o urmase și tatăl lor) și să devină medic pediatru oncolog.
Așadar, în ajunul plecării lui Livie la Pricetown, Kacey o roagă să îi facă o ”favoare” și să accepte să stea de vorbă cu doctorul Stayner, genialul și nonconformistul ei medic psihiatru. După o scurtă ezitare, Livie a acceptat, și astfel a devenit, fără voia ei, nefiind de acord că are nevoie de vreun fel de consiliere psihologică, pacienta de sâmbătă dimineața a doctorului Stayner, iar metodele acestuia de tratament erau mai mult decât neobișnuite, constând în sarcini care mai de care mai trăsnite.
” – Nu uita să dai peste cap un shot de tequila. Să încingi un break dance. Sau orice altceva faceți voi bobocii din ziua de azi în prima săptămână de studenție. Îți va prinde bine.
(…)
– ”Normal” este un termen plictisitor. Tequila, Livie. Le ajută pe domnițele fără cavaleri să se metamorfozeze în fluturi. Poate că vei și întâlni – trage aer în piept pentru a accentua efectul dramatic – un băiat!”
Acestea fiind zise, o însoțim pe Livie la prima ei petrecere studențească – în togi! – însoțită de Kacey, care venise să se asigure că sora ei înțelege ce înseamnă să te distrezi! Și s-au distrat, nu glumă…
Au petrecut o noapte de pomină stropită din plin cu shot-uri de jeleu cu vodcă, ale cărei urmări nici nu le-ar fi putut bănui. Nu-și aducea prea clar aminte ce s-a întâmplat, doar flashuri scurte, când s-a trezit a doua zi  în camera ei de cămin, șocată să realizeze că are o mahmureală de zile mari.  Și asta nu e tot…
Întins de-a curmezișul pe patul de jos se afla, complet dezbrăcat, un tip, foarte bine făcut de altfel, primul bărbat gol pușcă pe care Livie îl văzuse vreodată, iar pe fesa lui stângă se afla un tatuaj proaspăt: ”Irlandeza”.  Iar când dă ochii cu tipul, amintirile nopții trecute o năpădesc. Era Ashton, un student într-un an mai mare, căpitanul echipei de canotaj și un cunoscut cuceritor, renumit pentru aventurile sale. Și, în același timp, primul băiat care o sărutase. Deși era beată când s-a întâmplat asta…
”Limba individului asta a fost în gura mea? Tipul asta… acest Adonis înalt, gigantic, cu părul șaten închis ondulat, cu pielea bronzată și cu un corp capabil  să seducă până și o călugăriță oarbă… a avut limba în gura mea.”
”Cu mișcări surprinzător de grațioase, se rostogolește jos din pat și se ridică în picioare. Aerul îmi șuieră printre dinți când îl trag în piept, mutându-mi privirea spre fereastră, dar nu înainte de a-l vedea din față în toată splendoarea.
Mă întreabă, râzând pe înfundate:
– Ce s-a întâmplat Irlandezo?”
Ce era cu tatuajul lui, de ce îi spunea ei Irlandeza și de ce îi suna oarecum cunoscut, Livie era foarte curioasă să afle…
Cartea ne introduce în atmosfera strălucitoare a petrecerilor studențești, facem cunoștință cu o mulțime de personaje noi, dintre care un loc special îl ocupă Reagan, colega de cameră a lui Livie, o tipă minionă și foarte simpatică, fiica antrenorului echipei de canotaj.
Drumurile lui Livie și Ashton se intersectează, întâmplător sau nu, dar relația lor nu avansează inițial în afară de câteva tachinări reciproce, mai ales că Livie face cunoștință cu Connor, cel mai bun prieten al lui Ashton, un tip care întrunea toate calitățile dorite de ea pentru o relație stabilă. Între timp, află că Ashton are o prietenă, Dana, ba chiar îl vede împreună cu aceasta în timp ce se sărutau.  Connor e cucerit de ea și începe să o curteze, fără a o presa însă. Toate bune și frumoase, dar gândul și ochii ei tot la Ashton zburau de fiecare dată. La rândul lui, Ashton îi trimitea semnale amestecate. Pe de o parte, o încuraja să fie prietenă cu Connor, spunând că e cel mai bun lucru pentru ea, pe de altă parte îi tot ieșea în cale și îi dădea de înțeles că este atras de ea.
Își ferește o clipă privirea de mine și văd cum își încleștează fălcile. Când privirile ni se întâlnesc din nou, văd resemnare în ochii lui.
– Pentru că tu nu ești o aventură de-o noapte, Irlandezo.
Aplecându-se să depună o sărutare pe linia maxilarului meu, îmi șoptește:
– Tu ești fata din inima mea pentru totdeauna.”
Livie realizează la un moment dat că Ashton se lupta cu proprii demoni, dar nu avea idee cât de puternici erau aceștia. Își pierduse mama copil fiind, iar relația cu tatăl său era ciudată și tensionată.
Un plan special al cărții este cel în care o însoțim pe Livie în misiunea ei de voluntariat la o clinică cu copii bolnavi de cancer. Toate scenele respective au o încărcătură emoțională copleșitoare.
În continuare, acțiunea cărții implică un triunghi amoros Ashton-Livie-Connor. În timp ce Livie era prietenă cu Connor, Ashton era cel care i-a fost alături de câte ori a avut nevoie: când și-a luxat glezna, să o poarte în brațe (deși tot el fusese oarecum de vină, distrăgându-i atenția în timp ce alerga cu Reagan și l-a zărit pe trotuarul celălalt), când a fost distrusă din cauza unui calificativ neașteptat de mic primit la prima ei evaluare.
Între timp, relația ei cu Connor pare că va intra într-o nouă etapă, odată ce acesta i-a spus că vrea s-o prezinte părinților lui. Sincer vă spun, pe mine nu m-a convins acest personaj, mi s-a părut un tip scorțos, interesat mai mult de persoana lui…
După care, a venit o zi care a zguduit totul din temelii.
Doctorul Stayner a emis cândva ipoteza că toți oamenii ajung să trăiască o zi definitorie pentru ei, care prefigurează evoluția lor ca persoană și le trasează calea pe care o au de urmat. Mi-a mai zis că acea zi fie îi va călăuzi. Fie îi va bântui până la ultima lor suflare (…) Privind acum în urmă, cred că aș putea fi de acord că ziua în care am trecut prin foc a fost aceea în care părinții mei au murit.
Dar ziua de 31 octombrie este ziua care a zguduit totul din temelii.
Ce s-a întâmplat în acea zi? Revelații, momente tensionate, minciuni, trădări, persoane care își arată o altă față, inimi frânte și destine ce vor cunoaște un moment de cotitură. Despre ce este vorba, vă las să aflați.

Ce faci când realizezi că ai ajuns la o răscruce de drumuri, când nu mai știi cine vrei să fii cu adevărat, când trebuie să-ți reconsideri toate prioritățile și să faci noi alegeri?
De obicei, un drum acasă și discuțiile purtate cu cei apropiați ajută, iar pentru Livie asta a fost ajutorul de care a avut nevoie într-un moment de cumpănă. Asta, plus intervența inimosului doctor Stayner, un personaj care mi-a plăcut în mod deosebit!
Iar uneori, cea mai bună alegere e să faci propriile greșeli, să ți le asumi, să le depășești și să mergi mai departe!
Ultima parte a cărții este cea mai impresionantă, plină de dramatism și emoție, iar cele aflate despre povestea de viață a lui Ashton ne vor cutremura și ne vor da răspunsul la multe întrebări pe care ni le-am pus de-a lungul cărții legate de el și de felul lui de se purta.
Fac un pas spre el, îmi apăs palma pe inima lui care bate nebunește, întipărindu-mi în minte senzația momentului.
A momentului în care fac o alegere pentru  mine și doar pentru mine.
O alegere care este corectă pentru că este potrivită pentru mine.”

 

one-tiny-lie-image

logo

Mulțumim Editurii Epica pentru exemplarul oferit pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Epica. Urmariti promotiile editurii si pe pagina de facebook.

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți romantice în care un băiat rău se îndrăgostește de o fată cuminte

 

 

About Author

56 de comentarii

  1. Fetelor, daca nu ati citit inca volumul unu – Zece respiratii scurte, acum e momentul sa o faceti, dupa care puteti citi in continuare volumul doi! E super asa!

  2. Si am tot amanat-o,nu stiu de ce.Poate anul asta incep in forta,cu toate restantele si ajung si eu la zi.
    Recenzia oricum m-a facut sa o trec pe lista prioritatilor la lectura 🙂

  3. Încă de când am citit recenzia ta, am fost convinsă că o să îmi placă maxim cartea și nu m-am înșelat.

    O minciună nevinovată m-a cucerit prin personaje memorabile, răsturnări de situații, trăiri intense, implicații psihologice și câteva replici și momente pline de umor.

    Încă de la începutul cărții m-am bucurat să o descopăr pe Kacey (personajul principal din Zece respirații scurte) perfect echilibrată în urma ședințelor de terapie urmate și a vieții complet satisfăcătoare alături de Trent.

    Depășindu-și proprii demoni interiori, Kacey a fost cuprinsă de sentimente de vinovăție față de Livie, sora ei mai mică, ce fusese nevoită să se maturizeze forțat și să-și asume responsabilitatea în perioada în care Kacey plutise în derivă, folosindu-se de alcool, droguri și sex pentru a-și amorți durerea copleșitoare care o măcina.

    La unsprezece ani, în urma accidentului în care își pierduse ambii părinți, iar sora ei era la recuperare intensivă cu multiple răni fizice și mai ales sufletești, Livie își înăbușise propria durere și dovedise o remarcabilă maturitate, anunțând școala și rudele despre tragedie și încercând din răsputeri să-i fie alături surorii ei în perioada de recuperare.

    Anii trecuseră, iar Livie se comporta la fel de matur și echilibrat, fără să se abată nici o secundă de la țelul pe care și-l propusese – admiterea la Princeton, colegiul urmat și de tatăl ei, credincioasă promisiunii pe care i-o făcuse acestuia și anume aceea de a-l face mândru de ea. Astfel, Livie fusese sora perfectă, eleva perfectă, prietena perfectă, nepermițându-și nici o greșeală care să o abată de la țelul propus.

    Dar perfecțiunea e periculoasă, mai devreme sau mai târziu e inevitabil să nu faci o greșeală, iar aceasta poate să aibă consecințe nebănuite.

    Kacey, îngrijorată de stilul robotic al surorii ei, care trecuse prin adolescență fără a-și permite nici o nebunie specifică vârstei, ia hotărârea, cu sprijinul doctorului Stayner, să o scoată din carapacea ei și să o facă să se bucure de viață, chiar cu riscul de a face câteva greșeli.
    Astfel, o provoacă pe Livie să meargă la o petrecere a studenției, stropită din belșug cu shot-uri de jeleu cu vodcă.

    Dezinhibată de alcool, adevărata fire pasională a lui Livie iese la iveală, care ajunge să danseze pe masă, să se sărute pasional cu Ashton, căpitanul echipei de canotaj și să-și facă un tatuaj.

    A doua zi însă, Ashton insistă să dea uitării micul lor interludiu din noaptea precedentă, jignind-o pe Livie, care consideră că nu a fost suficient de atrăgătoare pentru el.

    De fapt, Ashton era încorsetat de un secret din trecutul lui, care-i răpise practic opțiunea de a-și face propriile alegeri. Cu un tată care îl brutalizase fizic în copilărie, iar apoi îl șantajase emoțional pentru a-l determina să facă tot ce îi impunea acesta, în caz contrar o persoană foarte dragă acestuia ar fi suferit repercusiuni, Ashton se refugiase în petreceri și în relații întâmplătoare de o noapte, căpătându-și o reputație de afemeiat notoriu.

    Aparent, Ashton avea o viață perfectă – bani, o mașină superbă, o carieră promițătoare de avocat în față, dar nimeni nu știa iadul emoțional în care se zbătea.

    Față de Livie, departe de a fi indiferent, simțise niște sentimente extrem de profunde. Dar, considerând că ea nu merita să fie doar o aventură pe lista lui nesfârșită de cuceriri și neputând să-i ofere ceea ce merita, el neavând încă libertatea de a face propriile alegeri, a preferat să se dea deoparte.

    Între timp, Livie îl cunoaște pe Connor – un tânăr manierat, politicos și amabil, provenind dintr-o familie bună, viitor avocat în devenire și membru al echipei de canotaj. Părea exact alegerea pe care părinții ei ar fi încurajat-o pentru ea, astfel că Livie acceptă invitația acestuia la o întâlnire. Ajunsă la el acasă, constată cu stupoare că acesta locuia împreună cu Ashton, care era și cel mai bun prieten al lui.

    În perioada următoare, Ashton îi dă tot felul de semnale amestecate, pentru că logica e una, dar ce îți dictează inima e cu totul altceva. Pe de o parte, insistă că prietenul lui Connor e persoana cea mai potrivită pentru ea, pe de altă parte manifestă crize de gelozie, îi face declarații de dragoste surprinzătoare și e alături de ea în anumite momente mai grele ale ei.

    În timp ce Connor insistă să ia lucrurile încetul cu încetul, Livie împărtășind cu acesta doar câteva sărutări care nu au reușit nici pe departe să o înfierbânte precum cele ale lui Ashton, Ashton a reușit să mai depășească câte o graniță la fiecare întâlnire cu ea, cu participarea ei entuziastă, reușind să-i provoace de două ori extazul, fără a merge însă până la capăt.

    Mi-a plăcut mult că Livie a decis la un moment dat, cu orice risc, să pună capăt acestei situații duplicitare, hotărând să se despartă de Connor, care își manifestase deja dorința să se logodească cu ea, considerând că acesta merita să găsească pe cineva care să fie atrasă de el, nu să-i fugă ochii într-una după prietenul lui cel mai bun.

    Mai mult, hotărâtă să dea o șansă relației cu Ashton, se duce în camera lui și îl provoacă, dăruindu-i virginitatea ei. Dar, după o noapte pasională de iubire, sunt descoperiți de Connor. Acesta, rănit sufletește în urma trădării, îi dezvăluie faptul că Ashton era logodit, amănunt pe care acesta uitase să i-l precizeze. Mai mult, în momentul în care apare și respectiva logodnică, Ashton fuge după aceasta, insistând să îi explice ce s-a întâmplat.

    Îndurerată de reacția lui, Livie pleacă la Miami pentru a-și linge rănile. Își dă seama că nu regretă nici o decizie luată, dându-și seama că toate încercările și greșelile făcute au întărit-o, au făcut-o să vadă mai clar lucrurile și să-și reevalueze opțiunile. Realizează acum că a fost o greșeală să se țină cu dinții de o promisiune făcută tatălui ei la vârsta de nouă ani și că nici acesta nu ar fi avut această pretenție de la ea.

    În timp ce Livie încerca să descopere noua direcție pe care să i-o dea vieții ei, Ashton și-a luat și el propriile decizii radicale. Bântuit de durerea pe care a văzut-o în ochii lui Livie, a realizat că acum nu mai era vorba doar de el și, copleșit de vina de a-i fi provocat suferință persoanei pe care o iubea cel mai mult pe lume, a hotărât să-și revendice libertatea cu orice risc, deși nu avea nici o idee cum să rezolve problema cu care îl șantaja tatăl său.

    Din fericire, solidaritatea umană există și soluția poate apărea de unde nu te aștepți. Deschizându-și sufletul în fața antrenorului echipei de canotaj, acesta i-a sărit imediat în ajutor și, cu sprijinul total neașteptat al doctorului Stayner, au reușit să pună capăt presiunii teribile sub care trăise Ashton de ani de zile, redându-i totodată acestuia prețioasa libertate de a-și face propriile alegeri.

    Cartea se încheie într-o notă optimistă, reunind cele trei cupluri la un loc în aceeași casă – Kacey și Trent, Storm și Dan, Livie și Ashton, fiecare în parte găsindu-și sprijinul și fericirea alături de sufletul lui pereche.

    O carte superbă despre importanța propriilor alegeri, încercări și greșeli, care să te conducă în final la ceea ce îți dorești cu adevărat…

  4. Gata, am facut-o! Adica, am citit cartea 😛 .

    Daca as fi pusa in situatia sa compar cele doua volume, ar fi tare nasol, caci nu as stii sa fac asta. Desigur, fiecare poveste este unica, in felul ei.

    Asadar, sa vedem …

    „O minciuna adevarata” m-a cucerit de dinainte sa fi inceput macar sa o citesc, fiindca imi place stilul lui K.A Tucker. De ce? Deoarece te lasa cu acel sentiment ca nu ai inteles niciodata pe deplin ceea ce ai citit.
    Ca si volumul I , ma lasa cu intrebarea … ” de ce Irlandeza?” Desigur, Ashton face referire la tatuajul si porecla asta ca si cum Livie „a vrut dintotdeauna sa si-o traga cu un irlandez” – eu simt ca e mai mult decat atat … Sa fie vorba despre faptul ca tatal lui Livie a fost irlandez? Habar n-am … Poate ca voi ati inteles altceva?

    In alta ordine de idei, povestea complicata dintre Connor-Livie- Ashton m-a dat pe spate. Aproape ca imi pare rau de Connor (aproape). Ciudat, m-am atasat de acest tip, chiar daca eate un personaj secundar, dar asta nu inseamna sa il „tradez” pe Ash, care este, bineinteles, preferatul meu!

    Stayner are un rol destul de important in ” O minciuna nevinovata”, este un om deosebit, un psiholog remarcabil si o prezenta definitorie in toata povestea asta.

    Ador faptul ca si celelalte persoanaje pe care le-am cunoscut pana acum isi fac aparitia aici. Vedeti? De asta iubesc eu seriile.

    Recomand din toata inima romanul!

    Felicitari pentru recenzia facuta.

  5. Mi-am luat in sfarsit si acest volum. Azi a ajuns asa ca va fi citita in curand 😉 Cum primul volum mi a placut la nebunie sper ca si acesta sa fie pe masura asteptarilor 🙂

  6. Nu pot sa zic ca am fost la fel de incantata cum am fost de Zece respiratii scurte,care a fost superba!Nu stiu de ce dar parca nu m a prins asa tare. Poate nu am avut starea necesara si poate ar trebui sa o incerc altadata.

Lasă un răspuns