O relatie periculoasa de Amanda Quick, Editura Litera, Colectia Carti Romantice – recenzie

38

O relație periculoasă admin-ajax

Amanda Quick

Editura Litera
Colecția Cărți Romantice
Titlul original: Dangerous
Traducere: Ruxandra Moț
289 pagini
O relație periculoasă este una dintre cele mai încântătoare cărți historical-romance scrisă de Amanda Quick. Este foarte romantică, cu mult umor, suspans și puțin mister.
Cartea reușește să te captiveze încă de la primele pagini. Prudence Merryweather, o tânără de douăzeci și cinci de ani, vine în puterea nopții la un gentleman, contele de Angelstone, supranumit și Îngerul căzut, pentru a împiedica duelul pe care acesta urma să îl aibă în zori cu fratele ei.
”Angelstone era orice, numai angelic nu, nici ca aspect, nici ca temperament. Se spunea prin saloanele la modă că seamănă foarte tare cu Stăpânul Infernului. Într-adevăr, era nevoie de o imaginaţie formidabilă ca să ţi-l închipui cu o pereche de aripi şi cu aureolă.
Focul ce pâlpâia în spatele lui Sebastian accentua stranietatea atmosferei. Licărirea flăcărilor scotea puternic în evidenţă trăsăturile aspre și mina taciturnă. Părul său negru era tuns scurt. Ochii curioși de culoarea chihlimbarului scânteiau de o inteligenţă rece, penetrantă. Trupul lui era puternic şi zvelt. Prudence ştia, din experienţa de pe ringul de dans, că Sebastian se mișca leneș, dar cu o graţie masculină periculoasă.”
Cum se ajunsese oare la acel duel?
Prudence trăise toată viața până la acea vârstă în provincie. Moartea părinților ei într-un accident de trăsură în urmă cu doi ani o întristase peste măsură și îi aruncase pe umeri și responsabilitatea fratelui ei mai mic decât ea cu patru ani. Prudence își găsise refugiul în studiul aparițiilor spectrale, un domeniu de care era pasionată. Reputația ei se răspândise repede și, deși nu reușise să certifice vreo astfel de apariție până atunci, era des contactată de persoane ce doreau să intre în legătură cu o fantomă. În cursul unei astfel de investigații, în care fusese rugată de Hester, lady Pembroke, să încerce să înduplece o fantomă să-i spună unde erau ascunse bijuteriile familiei, Prudence avusese un succes fulminant, reușind să găsească legendarele bijuterii, e drept că nu printr-o metodă spirituală ci prin una profund pragmatică, lovind scândurile și descoperind care suna a gol. Lady Pembroke, deloc dezamăgită că nu intrase în legătură cu fantoma ci profund recunoscătoare pentru stilul de viață pe care și-l putea permite în urma descoperirii comorii ascunse, a dorit să se revanșeze față de Prudence și a invitat-o pe ea și pe fratele ei Trevor la Londra, pentru a-i introduce în societate.
Surprinzător, de cum au sosit, Prudence i-a atras atenția lui Sebastian, conte de Angelstone, un bărbat de treizeci și cinci de ani ce avea o reputație teribilă, un sânge rece și un sarcasm ce deveniseră deja legendare.
Sebastian era fiul unui lord și al unei actrițe. Societatea dezaprobase fățis legătura celor doi, care plecaseră în exil. După moartea părinților și fratelui lui, Sebastian se întorsese să-și ia locul în societate, pe care o tratase însă cu mult dispreț, neobosindu-se să le corecteze impresia că era un bastard. Însă, când unchiul lui murise, Sebastian adusese dovezi incontestabile că părinții lui fuseseră căsătoriți legal, astfel că moștenirea și titlul i-au revenit lui și nu vărului lui Jeremy, atrăgându-și astfel profunda antipatie a acestuia și a mamei acestuia, Drucilla, care depindeau acum financiar de renta ce le-o stabilise.
Sebastian era însă marcat de un secret extrem de dureros, pe care nu-l împărtășise nimănui. Tatăl lui fusese un explorator pasionat și transmisese acest lucru și fiilor lui. Ajuns la maturitate, Sebastian își făcuse propriile expediții. Părinții și fratele lui muriseră în timp ce veneau să se întâlnească cu el, fiind atacați de niște bandiți în munți. Deși se răzbunase crunt pe ucigașii lor, Sebastian nu se iertase niciodată pentru moartea familiei lui. Mai mult, de atunci nu mai dormise niciodată noaptea, simțind în suflet un gol și o răceală de gheață, fiindu-i teamă că, dacă va adormi înainte de sosirea zorilor, va fi atras pentru totdeauna într-un întuneric nesfârșit, un vid absolut.
Prudence, o făptură luminoasă și excentrică, îl atrăsese ca un magnet din prima clipă în care o văzuse. Dansase cu ea de mai multe ori la rând, sfidând regulile societății, doar pentru a o auzi cum își descria cu pasiune cercetările în domeniul aparițiilor spectrale.
Fratele lui Prudence, Trevor, un tânăr impetuos dar nesăbuit, simțindu-se dator să-și protejeze sora mai mare, aflând reputația lui Angelstone, îl provocase pe acesta la duel, considerând că prin comportarea lui i-a compromis sora.
Prudence, aflând uluită despre acest lucru, venise plină de hotărâre să împiedice acest lucru. Întrucât Trevor refuzase categoric să-și ceară scuze, singura soluție, în opinia ei, era ca Sebastian să-și ceară scuze. Te distrează toate argumentele pe care ea le invocă pentru a-și susține cauza. Trevor era un tânăr nesăbuit dar Sebastian, un om cu un aer de maturitate profundă, trebuia să dovedească mai mult bun-simț și putere de judecată, considera ea. Mai mult, reputația lui legendară de om neînfricat nu avea să sufere nici o daună dacă el urma să-și ceară scuze.
Sebastian, care nu avea nici o intenție să-i rănească fratele, se amuzase teribil ascultând-o cum își pleda cauza. În final, cedează rugăminții ei și pecetluiește învoirea cu un sărut pasional.
”În bibliotecă, în timp ce îi ţinea prelegeri despre responsabilităţile lui, îl făcuse să simtă greutatea fiecărui dram de întuneric ce îi împovăra sufletul. Prudence, o făptură solară, îi amintea stăruitor că el își ducea traiul în umbra adâncă a nopții.
Erau opuși, dar el o dorise din momentul în care făcuseră cunoștință. Nu avea nici o noimă. Se întrebă de ce era atât de captivat de Prudence. Chiar așa era, captivat.”
Până a o întâlni pe Prudence, singura distracție a lui Sebastian era să se ocupe, pe ascuns, de investigații pentru Bow Street, fiind contactat de un inspector de acolo de fiecare dată când acesta primea un caz. Sebastian îl rezolva doar pentru amuzamentul lui, iar inspectorul respectiv culegea toate laudele și beneficiile.
Trevor este plin de el și vine să se laude la Prudence că l-a speriat pe însuși diavolul, contele de Angelstone, care i-a cerut scuze.
Curând însă, societatea va avea un nou prilej de amuzament. Bineînțeles că Sebastian continua să se învârtă doar în jurul lui Prudence, Trevor îl provoca la duel, iar Sebastian îi transmitea cele mai umile scuze.
Lucrurile se vor precipita în momentul în care Sebastian, dorind să afle despre soarta unui colier obținut în urma unui șantaj, se strecoară în dormitorul stăpânei casei unde avea loc o petrecere. Prudence, temându-se ca el, încercând să-și alunge plictiseala, să nu intre într-un bucluc, îl urmează, moment în care sunt surprinși de stăpânul casei. Întrucât în șifonier nu era loc decât de o persoană, Sebastian rămâne să-l înfrunte de unul singur. Prudence, auzind din șifonier că lucrurile se precipită și Sebastian este amenințat cu un pistol, sare să îl apere și își face o apariție spectaculoasă. Am râs în hohote citind cum încerca ea să justifice prezența lor în dormitor întrucât cercetau aparițiile spectrale. Sebastian realizează că singura soluție în situația dată era să-și anunțe logodna cu ea.
Convin amândoi că trebuiau să păstreze o aparență de cel puțin trei luni până să desfacă logodna, pentru a fi credibili. Sebastian era ferm hotărât să se însoare cu ea, dar pe moment s-a gândit că era mai prudent să nu lămurească problema.
Prudence este contactată de doamna Leacock, speriată de fantoma soțului ei, care o bântuia în fiecare noapte. Dorind să se lămurească dacă era într-adevăr o fantomă sau un nepot al doamnei în cauză ce dorea moștenirea, Prudence îi ia locul în dormitor. Sebastian, știind planurile ei, vine pe fereastră și i se alătură în pat, justificându-i că a venit să o protejeze. Când lucrurile se încing între ei, exact înainte de momentul culminant, își face apariția fantoma.
”- Fantoma, şopti ea.
– La dracu! Contele scutură din cap, încercând să alunge mrejele pasiunii. Se luptă cu pantalonii şi reuşi să-i închidă la loc. Dacă și pe timpul vieții avea același talent de a pica la momentul nepotrivit, nu-i de mirare că cineva l-a ucis.”
Bineînțeles că era unul dintre nepoți 🙂
Sebastian, la rândul lui, primește un nou caz, o posibilă crimă ce avusese loc la castelul de la țară al lordului Curling care se temea, la rândul lui, că va fi următoarea victimă.
Pentru a investiga circumstanțele, Sebastian și Prudence merg la o petrecere la respectivul castel. Camera unde avusese loc tragicul eveniment era sumbră, întunecată, iar o pereche de cătușe era prinsă amenințător de perete. Pentru prima dată, Prudence simte o apariție spectrală, simțind o răceală neobișnuită și o senzație de groază și panică a cuiva. Se părea că în acea cameră se petrecuseră lucruri cumplite.
După ce cercetează locul crimei, cei doi se întorc în dormitorul lui Prudence, unde termină ce începuseră înainte de a fi întrerupți atât de inoportun de ”fantomă”, de data asta Sebastian decretând că nu se va opri nici dacă toate fantomele iadului ar apărea în jurul patului.
A doua zi, Sebastian o convinge, cu argumente logice, bineînțeles, că este absolut imperios să se căsătorească, ea putând fi însărcinată în acel moment și nici un copil al lui nu avea să se nască bastard. În plus, interesele și pasiunea lor comună îi făceau neașteptat de compatibili. Prudence acceptă fericită, deși cu o ușoară strângere de inimă că el nu pomenise nimic de iubire, în timp ce ea își pusese la bătaie tot sufletul ei, fiind îndrăgostită de el.
Aventurile continuă în perioada următoare, misterul se adâncește, încă o crimă se petrece, iar indiciile îi conduc spre Jeremy. Să fi fost acesta ucigașul, mai ales că avea și mobilul, sau altcineva, știind ura din familia lui Sebastian, planta false indicii pentru a-l conduce spre acesta?
Prudence era convinsă că Jeremy este nevinovat și, mai mult, dorea să facă totul pentru a-l reconcilia pe Sebastian cu familia lui. Fiind ținta comentariilor acide ale mătușii acestuia, Drucilla, nedorind să-i mai dea acesteia ocazia de a o mai ataca, ca nu cumva Sebastian să se răzbune apoi pe aceasta, Prudence ia hotărârea să-și schimbe întreg stilul vestimentar cu unul la modă. Prin urmare, Sebastian o scoate aproape pe sus din sala de bal când o vede cu ce era îmbrăcată.
”- Sunt uluit și, trebuie să recunosc, profund flatat că ai reușit să-ți zărești soțul în mulțimea de bărbați care se adunaseră să-ți admire pieptul dezgolit.
Prudence îl privi pieziș în timp ce unul dintre valeții lui Hollington se grăbi să deschidă portiera.
– Pieptul meu dezgolit? strigă ea. Milord, vreți să spuneți că nu vă place rochia mea cea nouă?
– Care rochie? Sebastian îi dădu brânci în trăsură întunecată și se înghesui în urma ei. Nu am observat nici o rochie pe tine în seara asta, doamnă. M-am gândit că poate ai uitat să te îmbraci înainte să ieși din casă.”
Curând, Sebastian nu va mai putea să-și nege sentimentele pe care le avea pentru ea.
”Interesele și pasiunea comună erau foarte bune, dar nu suficiente. Avea nevoie de mai mult de la Prudence. Voia ca ea să îl iubească. Amploarea nevoii lui de dragoste îl incomoda, dar nu mai putea să o nege.”
Norocul lui era că Prudence îl iubea necondiționat și nu se temea nici să declare acest lucru.
Încetul cu încetul, punând indiciile cap la cap și folosindu-și logica, Sebastian își dă seama cine era adevăratul ucigaș.
”- E foarte simplu, draga mea. Sunt doar câteva mobiluri care conduc la crimă. Răzbunarea, lăcomia și nebunia. Nu cred că avem de-a face cu un nebun.”
Finalul este deosebit de romantic iar Sebastian scapă de răceala de gheață din interiorul lui, înlocuită din plin de căldura dragostei.
”Nu era nici un  pericol, la urma urmei, să exploreze acel loc întunecat din interiorul lui care fusese odinioară atât de rece. Nu era gol, așa cum se temuse. Dragostea umplea acea parte din el care fusese ascunsă sub gheață atâta vreme.”
Caldă, romantică, cu un ritm alert și replici spumoase ce te fac să râzi în hohote, cartea reușește să te țină în priză de la prima până la ultima pagină, lăsându-te cu o stare de bine la final.
pasiune

 

About Author

38 de comentarii

  1. Barbalata Mirela on

    Frumoasa recenzia Tyna 🙂 . Si cartea este pe masura. Se pare ca are de toate: dragoste, suspans, umor 🙂 .

  2. Felicitări pentru recenzie! si mie mi-a plăcut foarte mult această carte. După cum spui si tu e o placere sa o recitești.

    • Eu o am si am citit-o sub titlul Pericol, in colectia roz aparuta cu ani in urma la Editura Colosseum
      Cartile aparute acolo (dintre care s-au reeditat intre timp la Litera) sunt cele mai frumoase ale autoarei – Fascinatie, Pericol, Seductie, Dorinta, Deceptie, Capitulare…

  3. O recenzie superba la una din cele mai frumoase carti ale Amandei Quick, felicitari Tyna!
    Of, ce-mi faci tu mie, imi vine sa recitesc toate cartile astea minunate pe care le prezinti!

  4. Si eu o am tot in colectia veche, este o carte foarte buna alaturi de celelalte titluri amintite mai sus de Oli. Cum a zis Geo, cu aceste carti am descoperit acest gen historical romance.

    • Si eu la fel! Numai ca pe cele din editia veche le-am citit imprumutate de la Oli, dar mi le doream si eu in biblioteca. Asa ca m-am bucurat mult cand Editura Litera le-a reeditat si mi le-am achizitionat si eu in editia cea noua. De o singura carte mi-am facut rost in editia de la Colosseum, intrucat aceasta nu a fost reeditata la Editura Litera – Deceptie (Deception).

    • Nici nu știi ce fericită mă face comentariul tău! Îmi este drag să-mi împărtășesc lecturile cu ceilalți 🙂

Lasă un răspuns