Delicatese Literare
Recenzii

O viață și încă o zi, Volumul 2, de Alexandru-Mihai Gulie, Editura Bookzone – recenzie

O viață și încă o zi

Volumul 2

Alexandru-Mihai Gulie

Editura Bookzone

Nr. pagini: 254

An apariție: 2018

O poveste despre dragostea adevărată… o poveste despre suferința adâncă… o poveste despre regăsire… o poveste despre bucuria de a dărui… asta vei găsi atunci când vei deschide acest volum. Viețile, trăirile, dezamăgirile și iubirile unor oameni sunt prinse între aceste pagini, iar lumea lor poate deveni a ta pentru câteva ore de lectură.
Îți promit o călătorie fără ocolișuri. Cu ochii minții vei vedea Alabama sub năduful zilelor de vară. Vei vedea Soarele cum alunecă sub orizont și pe măsură ce totul se întunecă în jur, iar noaptea cuprinde ținutul Marengo, cele câteva văpăi de lumină ale caselor de pe acolo se vor confunda, pe aceeași pânză de negură, cu stelele de pe cer. Peste câmpurile întinse și plantațiile cu tutun, un licăr de lumină, firav și tremurând, va răsări mereu, din dreptul casei Fontenot. Acolo, sub cerul unei seri de vară, îl vei cunoaște pe Jude și tot acolo o vei întâlni pe Savannah.
Le vei afla povestea și îți promit că va rămâne în sufletul tău, mult timp după ce vei fi terminat de citit această carte.
O carte inclusă în categoria de cărți de dragoste, dar cu adevărat o poveste care te face să te gândești la propriile alegeri din viață (și să îți găsești curajul de a fi tu), care te provoacă să iubești la orice vârstă, să îți asumi riscuri, să fii nostalgic, să simți că tu ești protagonistul cu fiecare pagină dată și cu fiecare fir epic care este țesut în fața ochilor tăi.
„Oare cum îți poți face inima să bată mai încet? Cum oare să-mi opresc sângele să-mi năvălească obrajii și să-mi pulseze frenetic în vene? Cum poate cineva, vreodată, să întrebe “oare o mai iubesc?”, când stă față în față cu acea persoană. Cum, când e atât de clar? Trebuie să știi din prima clipă, căci altfel, oricât te-ai minți, iubirea nu există. Îmi doresc ca nici eu să nu simt asta acum, dar este atât de clar… Cum îmi pot opri eu ochii s-o admire lacom?” 
„O lecție de viață importantă. Am trăit odată cu ei, am plâns odată cu ei… foarte reală…foarte bune cărțile. Le recomand. Lectură plăcută!” – Eugenia Regheni
„Dacă iubiți literatura bună, de calitate, dacă sunteți sensibili la frumos, cumpărăți cele două volume! SUNT EXTRAORDINARE!!!!” – Florina Chirilov
O viață și încă o zi volumul 1 a fost o surpriză minunată pentru mine, motiv pentru care de abia așteptam să citesc și volumul doi. Stilul autorului, deși simplu, lejer, transmite multă emoție, căldură sufletească. Poveștile pe care le așterne pe hârtie sunt pline de profunzime, inspirate din realitatea zilelor noastre, cu personaje în care mulți dintre noi ne putem regăsi.
Povestea de față ne vorbește despre libertate, dăruire, compasiune, prietenie adevărată, regăsire, dar mai ales despre familie și iubire necondiționată, speranță. Este o poveste ce îți trezește simțurile. De ce? Din multe puncte de vedere, Jude Fontenot – personajul central al cărții – seamănă izbitor de bine cu oricare dintre noi. Din prea multă iubire, slăbiciune, bunătate față cei dragi ne uităm pe noi înșine, uităm să privim adânc în sufletul nostru. În alergătura de zi cu zi, purtăm de grijă celor dragi, încercăm să nu le rănim sentimentele, luptăm să le fim pe plac. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, realizăm că nimic din ce ne-am propus nu am reușit, iar, la final, noi suntem cei mai îndurerați, cu sufletul trist, neîmpăcați cu noi înșine. De ce? Pentru că uităm un adevăr de netaguit: nu putem mulțumi pe toată lumea, nu putem fi pe placul tuturor, nu putem fi iubiți în aceeași măsură de toți. Întotdeauna fericirea unuia înseamnă nefericirea altuia. Aceasta este viața! 
„Mereu vor exista cârcotași și oameni ce vor judeca. Știți cum este, dacă doi oameni merg pe un măgar, cei care-i vor vedea vor spune: sărmanul măgăruș, nu se gândesc și ei că îi este greu; dacă unul merge pe măgar, iar altul pe jos, ceilalți vor spune: uite ce prost e ăla. Merge pe jos, iar celălalt pe măgar; dacă amândoi merg pe lângă măgar, ceilalți vor spune: doi cretini ce obosesc degeaba, iar măgarul merge așa, în voia lui. Să se urce pe el, altfel la ce este bun măgarul ăla?; și tot așa… ” 
Sincer, citind aceste rânduri, m-am amuzat dar, în același timp, m-am întristat . Exprimă atât de bine realitatea! 🤨
Același lucru îl face Jude! Inteligent, sensibil și sufletist, tânărul nostru renunță la propriile visuri, aspirații, pentru a rămâne acasă, în Nanafalia, alături de bunicul său, Atticus, cel care l-a crescut și educat, cel care i-a fost mamă și tată, deopotrivă, după moartea prematură a părinților săi. Tot ce știe, a învățat de la bunicul său. Acesta i-a oferit, mai presus de orice, dragostea sa necondiționată, i-a fost cel mai bun prieten. 
Jude alege să rămână acasă, să preia din responsabilitățile bunicului său – familia Fontenot reprezenta, de generații, stâlpul comunității Nanafalia, străbunul lor Edward Fontenot fiind cel care a pus bazele acestei comunități în anii 1800 – luptând pentru bunăstarea localnicilor, pentru a menține prosperă întreaga regiune. Din păcate, prețul plătit este mult prea mare. Decizia lui Jude va lăsa răni adânci în sufletul său, dar și în cel al bunicului. Atticus, până în ultima clipă a vieții sale, va trăi cu această durere în suflet, dar mai ales cu regretul propriei tăceri. 
Moartea sa va însemna, însă, un nou început pentru Jude, chiar dacă acesta, nu este conștient de acest lucru. La moartea bunicului, Jude moștenește o avere clădită prin muncă și sudoare din generație în generație, care vine la pachet cu și mai multe responsabilități, temeri, întrebări, angoase. Dar mai presus de partea financiară, Atticus îi lasă nepotului său, o nouă moștenire: lecția iubirii. 
„Jude, nu a existat fericire mai mare pentru mine în această lume decât aceea de a te privi cum crești. Și, mi-am dorit copile, să sădesc în inima și în mintea ta, suficientă învățătură din toată câtă am adunat eu de-alungul anilor… Am încercat să te învăț să trăiești liber, dar cred că am creat ziduri înalte în jurul tău.”
„Jude, băiatul meu, ți-am spus de atâtea ori că nimic în lumea asta nu este mai important decât să iubești și să fii iubit. Am suferit mult în acești ani, pentru că știu că tu ai îndepărtat-o pe Savannah… „
„Jude, este în regulă să mergi mai departe… trăiește-ți visul tău, nu te îngropa în visurile altor oameni!” 
Vă sună cunoscut? Oare câți dintre noi nu facem aceeași greșeală?
Jude, din păcate, nu a renunțat doar la propriile visuri, ci și la marea sa iubire, Savannah. Dar nu a fost suficient doar atât. A preferat să o rănească, verbal, îndepărtând-o, alungând-o complet din viața sa. 
Moartea lui Atticus a lăsat un gol imens în sufletul tuturor, dar mai ales al celor doi tineri, îndrăgostiți, dar atât de departe unul de celălalt. Atticus era puntea dintre ei. Acum nu mai e nimic. Doar regrete, întrebări. Și durere! Vor reuși Jude și Savannah să facă pace cu trecutul? Va fi timp pentru iertare? Există speranță? Va reuși Jude să ducă moștenirea bunicului mai departe? 
Prima dată a decis să rămână… a fost o alegere! După ani, vine ziua când Jude trebuie să facă o nouă alegere. Doar că acum va fi altceva… va fi ziua care va schimba destinele tuturor: Savannah, micuții Robert și Daniel, Caroline, întreaga comunitate din Nanafalia. De ce alegerea lui Jude „apasă” emoțional atât de mult asupra tuturor? Cine sunt Robert și Daniel? Dar Caroline? Ce alegere va face Jude? Rămâne să descoperiți singuri! 
Cartea ascunde între filele sale o poveste romantică frumoasă, plină de învățăminte. Totuși, de data aceasta, nu am mai perceput acea profunzime, sensibilitate, simțite din plin în primul volum. Au fost momente când am simțit că actiunea bate pasul pe loc, prea multe detalii ce au redus din intensitatea lecturii, iar pe Jude nu l-am perceput ca pe un personaj puternic creionat. Este doar o percepție personală. Poate autorul așa a decis să contureze întreaga poveste, implicit personajele. Sincer, bunicul Atticus și Caroline, o femeie „din topor”, amuzantă, o prietenă adevărată, mi-au fost tare dragi 🙂. Aaaaa, și micuțul Robert! Un copil gingaș, plin de haz și cu o atitudine de „adult” înțelept 😍 . 
Ceea ce dă originalitate acestei cărți este modul de prezentare al întregii povești și naratorii săi: un articol din ziar, interviuri, o incursiune în trecut, un prezent și un viitor ce sunt complet diferite, deși toate derivă din aceeași alegere… iar toate au ca fundal o viață și O Zi.
Vă recomand cu drag această carte, o poveste frumoasă, ce denotă căldură sufletească și invită la introspecție.

14 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *