Oase solare de Mike McCormack, Editura Polirom – recenzie

12

Oase solare

(Solar Bones – 2016)

Mike McCormack

Editura Polirom

Colecția Biblioteca Polirom
Număr de pagini: 280
Traducere din limba engleză și note de Veronica D. Niculescu

 

Roman distins cu International Dublin Literary Award 2018
Mike McCormack (n. 1965) este unul dintre cei mai valoroşi prozatori irlandezi contemporani. Născut în Londra, a crescut la o fermă din Louisburgh, în comitatul irlandez Mayo. A studiat engleza şi filosofia la National University of Ireland din Galway, dedicându-se apoi scrisului.
Volumul său de debut, Getting it in the Head (1996), a fost recompensat cu Rooney Prize for Irish Literature, iar în 1998 a fost selectat printre cărţile anului de cotidianul american The New York Times. Ulterior a mai publicat romanele Crowe’s Requiem (1998), Notes from a Coma (2005) şi Solar Bones (Oase solare, 2016), precum şi un volum de povestiri intitulat Forensic Songs (2012). Însă cea mai cunoscută carte a sa până în prezent rămâne Oase solare, care în 2016 a fost laureată cu premiul Goldsmiths şi cu Irish Book Award pentru cel mai bun roman al anului, iar în 2018 a primit International Dublin Literary Award.
În prezent, Mike McCormack locuieşte în Irlanda, în Galway, unde predă scriere creativă la National University of Ireland.
Elogiat încă de la apariţie pentru virtuozitatea narativă şi calda profunzime umană, Oase solare este o peregrinare prin memoria şi, implicit, prin viaţa lui Marcus Conway, un inginer constructor irlandez, într-un flux al memoriei ce reconstituie o întreagă istorie individuală şi colectivă. Scris cu o măiestrie remarcabilă, romanul lui McCormack e alcătuit dintr-o singură frază, a cărei curgere este de fapt curgerea vieţii omeneşti. Acasă, aşezat la masa din bucătărie, Marcus Conway rememorează într-un parcurs continuu, cu un ritm fermecător, momente din viaţa sa, de la copilăria petrecută la ţară, în Irlanda, pînă la vîrsta maturităţii – „bărbat şi băiat, tată şi fiu, soţ şi inginer” –, toate legîndu-se între ele şi conectîndu-se la ritmurile mai ample ale comunităţii, ale ţării, ale lumii. Din întreaga poveste, ce se încheagă şi se completează în salturile capricioase ale memoriei, se degajă frumuseţea şi tristeţea unei vieţi, a vieţii omeneşti în general, cu avînturile, spaimele, satisfacţiile, eşecurile şi efemeritatea ei.
Oase solare”, de Mike McCormack este un roman apărut recent în cadrul seriei Actual, aparținând colecției Biblioteca Polirom. Seria conține multe titluri de calitate, iar acesta nu face excepție, nu numai datorită faptului că este un roman premiat, ci fiindcă este un roman aparte din mai multe puncte de vedere.
Odată începută lectura romanului, primul lucru care atrage atenția este lipsa punctelor, efectiv construcția conturându-se întocmai ca o gigantică frază spusă parcă dintr-o răsuflare, 277 de pagini de emoții, stări, amintiri ale personajului principal, un inginer irlandez între două vârste pe nume Marcus Conway. Acest lucru îi conferă un ciudat dinamism, în ciuda aparentei lipse a dialogurilor, un aer de confesiune foarte original și o aură de real împletit în mod fascinant cu senzațiile subiective ale unui om care își parcurge punctele majore ale existenței într-un timp scurt, un timp aflat în afara timpului terestru, cotidian, mundan.
Autorul surprinde cu îndemânare aceste felii de viață, o înșiruire de momente fericite și nefericite, obișnuite sau ieșite din comun, tot ceea ce îl face pe protagonistul-narator un om între oameni, cu toată complexitatea de a fi un simplu individ, un inginer, soț, tată, fiu. Toate aceste fațete alăturate ale personalității lui Marcus mi-au amintit cumva de stilul nordicilor de a pătrunde în zona aceasta a psihicului uman, care stârnește în om o nostalgie și o dorință de a-și pune întrebări, de a-și da răspunsuri, de a contempla misterele existenței, așa cum este ea compusă din multe aspecte de rutină, evenimente la care participi sau asiști pasiv, în funcție de situație.
Marcus expune viața sa alături de Mairead, soția pe care o iubește, chiar dacă i-a greșit în trecut, demult, experiența de a fi părinte, legăturile dintre el și fiica Agnes, artista plastică cu personalitate sau cu fiul Darragh, plecat tocmai în Australia, la celălalt capăt al lumii, condiția lui însuși de fiu, amintiri alături de tatăl său, figura mamei, și, nu în ultimul rând, viața lui profesională, pentru că Marcus este inginer, se simte inginer până în măduva oaselor.
Nu toți oamenii se simt definiți de profesiile lor, însă Marcus se vede pe sine ca inginer în raport cu lumea, chiar și cu divinitatea, deși a fost odinioară seminarist, motiv de uimire și amuzament pentru cei doi copii ai săi, acum adulți.
Cu multă artă autorul reușește să adune gândurile și amintirile disparate ale naratorului în mănunchiuri, pe care le oferă cu generozitate unui cititor prins de acest joc al cadrelor, instantanee și înregistrări care, adunate la un loc, formează povestea vieții lui Marcus Conway, născut și crescut în comitatul Mayo, vestul Irlandei.
Prin descrierile locurilor și ale atmosferei McCormack injectează o substanță de contrast care face tabloul și mai realist, relația pe care o are fiecare cu natura, cu locurile unde trăiește este una foarte importantă, chiar dacă adeseori trecem pe lângă ele, precum inginerul în drumul lui spre serviciu, conducând ca un automat. Amintirile însă surprind zile, clipe, peisaje, care rămân undeva pe retină, sărind deodată în conștientul omului în momente neașteptate, fragmente care păreau de mult uitate, pierdute în marea învolburată a trecutului, de multe ori lucruri ce păreau simple și fără impact, dar care de fapt se adresau unei zone a ființei pentru care erau foarte importante.
Omul lui McCormack este format din mai multe straturi, aflate în cazul lui într-un echilibru relativ. Marcus este bine înfipt cu picioarele în pământ, și-a aflat calea și o parcurge cu siguranța celui care și-a găsit menirea și rostul, chiar dacă asta îi aduce nu numai satisfacții, ci și necazuri. Cariera lui de inginer constructor îl pune adeseori într-o poziție ingrată, între dezvoltatori și politicieni, fel de fel de oameni care cred că știu totul, pentru care inginerul este doar un pion, un mijloc de a-și atinge scopul, acea clădire, acel pod unde să facă o tăiere de panglică în lumina reflectoarelor, fără să le pese, de cele mai multe ori, dacă acea construcție va funcționa optim pe o perioadă lungă de timp sau vor începe să apară probleme și avarii. Așa cum bine subliniază Marcus, pe ei îi interesează ca respectivul obiectiv să țină un mandat, pe când reputația sa și principiile inginerești nu îi permit să facă rabat de la îndeplinirea tuturor condițiilor, construcția trebuind de fapt să dureze cât mai mult, în stare cât mai bună. De aici, adesea apar ciocniri, conflicte de idei, între oamenii vorbelor și oamenii faptelor.
Episodul descris de autor, unde o bună parte a orașului a avut de suferit în urma unui virus aflat în apa potabilă, printre care propria soție a personajului-narator, Mairead, pe care o îngrijește cu devotament, arată modul în care societatea se raportează la acest tip de eveniment, mod pe care avem ocazia să îl constatăm cu toții în aceste zile.
„Oase solare” este un roman unde concretețea și filosofia omului obișnuit merg mână în mână, într-o împletire având ca rezultat o adevărată explorare a condiției umane. Am apreciat originalitatea, forma lui inedită, modalitatea prin care autorul își face cunoscute ideile și le împărtășește cu cititorul, în acest veritabil roman-enunț pe care vă invit să îl descoperiți.
„e limpede din aceste povești din ziare că ideea de prăbușire are nevoie de o discuție mai amplă dincolo de imaginea lucrurilor răsturnându-se și căzând – zidărie, lemn, metal, sticlă surpându-se – ideea inginerească de prăbușire, clădiri și poduri ce se clatină înainte de a se nărui și a înălța nori de praf fiindcă, din ce scrie aici despre catastrofa economică globală, din toată această discuție despre virus și contaminare, acum mi-e clar că există și alte tipuri de haos în afară de satisfacția materială a lucrurilor ce se prăbușesc de vreme ce, din câte se pare, acolo, pe tărâmul ideal al finanțelor și valutelor, construcțiile economice se fac praf într-un mod diferit sau cel puțin
în niște moduri caracteristice acelor lucruri, structuri abstracte care cedează din cauza unor virusuri extrem de rare ce atacă valoarea și prețurile și încrederea pe care se bazează ele, umflându-le dincolo de intervalul lor optim până în punctul în care își pierd echilibrul și în cele din urmă răstoarnă toată chestia la orele liniștite ale nopții așa încât în dimineața următoare ne trezim într-o lume remodelată după niște reguli noi care cel mai probabil nu sunt în avantajul nostru și sigur că
toate astea sunt clare doar retrospectiv”

Cartea Oase solare de Mike McCormack poate fi comandată de pe cartepedia.ro 

About Author

12 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    O recenzie complexă, plină de intensitate! Felicitări!
    Clar povestea este una plină de profunzime, ce evocă trăiri și sentimente puternice, iar stilul de scriere este unul inedit .

    • Asa este, nu foloseste deloc punctul, iar virgula doar unde este neaparata nevoie. Poate fi dificil pentru anumiti cititori, eu m-am adaptat repede.

  2. familiasimionescuyahooro on

    Foarte buna recenzia, Ana! Felicitari, multumesc pentru recomandarea deosebita!❤

  3. O recenzie minunată și foarte profundă! ❤ O temă deosebit de interesantă și o abordare inedită! Cred că mi-ar plăcea și mie această carte. Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤

    • Multumesc mult! Asa cum spuneam, cartea indeamna la meditatie, la reflectii. E o lectura care reuseste sa aduca inca ceva unei teme deja foarte folosite, prin maniera de abordare.

  4. Daniela Balan on

    Încă nu am citit nici o carte de acest autor ! Foarte frumoasă și tentantă recenzia, felicitări ❤️

    • Multumesc, Oli! Mi-a placut ca a ales sa scrie despre un om obisnuit in acest mod. A riscat oarecum, dar eu zic ca a reusit sa amplifice ceea ce voia sa transmita.

  5. Foarte frumoasă recenzia ta, interesantă și incitanta. Clar, ai reușit sa atragi atenția asupra cărții. Plus ca subiectul este incitant.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: