Obsidian de Jennifer L. Armentrout, Editura Leda – recenzie

Obsidian

(Obsidian – 2011) 

Jennifer L. Armentrout

Editura Leda

Traducere: Claudia Roxana Olteanu

382 pagini

• Seria Lux – recenzie serie

0.5 Umbre – Editura Leda Edge – Shadows (Lux, #0.5) – 2012 – recenzie

1. Obsidian – Editura Leda (Obsidian (Lux, #1) -2011)

Daemon and Kat Go Halloween Costume Shopping : Bonus Scene – 2012

1.5 Oblivion (Lux, #1.5) – 2015

2. Onix – Editura Leda (Onyx (Lux, #2) – 2012) – recenzie

3. Opal – Editura Leda (Opal (Lux, #3) – 2012) – recenzie

4. Origin – Editura Leda (Origin (Lux, #4) – 2013) – recenzie

5. Opoziție – Editura Leda (Opposition (Lux, #5) – 2014) – recenzie

5.5 The Wedding (Lux, #5.5) – 2016

Începuturile sunt întotdeauna dificile.

Când ne-am mutat în Virginia de Vest, chiar înaintea ultimului meu an de liceu, mă resemnasem să am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet şi teribil de multă plictiseală, până când am dat cu ochii de vecinul meu sexy, înalt şi cu ochii de un verde straniu. Lucrurile păreau deja să meargă mai bine.

Şi pe urmă a deschis gura.

Daemon este enervant. Arogant. Îmi vine să-l omor. Nu ne înţelegem deloc. Absolut deloc. Dar când un străin mă atacă şi Daemon efectiv face timpul să încremenească doar cu o simplă mişcare a mâinii, ei bine, ceva neaşteptat se întâmplă.

Vecinul meu extraterestru sexy a lăsat o urmă pe mine.

Da, aţi auzit bine. Extraterestru. Se pare că Daemon şi sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor să le fure abilităţile, iar atingerea lui Daemon mă face să strălucesc asemenea luminilor din Las Vegas.
Singurul fel în care pot rămâne în viaţă în toată povestea asta este să stau cât mai aproape de Daemon, până când amprenta vrăjii extraterestre dispare de pe mine.

Asta dacă nu-l omor mai întâi.

Obsidian este o carte superbă, care îmbină magistral elementele fantasy cu cele young adult. Pe de o parte avem de-a face cu clasica luptă dintre bine și rău, ilustrată aici prin confruntarea dintre luxeni și arumi, iar pe de altă parte asistăm la frământările unor adolescenți, cu toate problemele specifice vârstei: speranțe, planuri de viitor, pasiuni, tachinări, eternul conflict dintre părinți și copii, rutina școlară, fiorii primei iubiri… Împletirea celor două fire se face atât de firesc, încât aproape că te convinge că totul ar putea fi cât se poate de real…

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Katy, o adolescentă normală de șaptesprezece ani, care tocmai se mutase cu mama ei din Florida în Ketterman, un orășel mic, aflat în apropiere de Petersburg.

Katy încă nu își revenise complet din tragedia care le zgâlțâise viața din temelii în urmă cu trei ani, când tatăl ei murise răpus de o cumplită maladie, cancerul… Nici mama ei nu reușise să depășească prea bine șocul, refugiindu-se tot mai mult în munca ei de asistentă medicală.

Mutarea lor, la sute de kilometri distanță, era de fapt o încercare disperată de a restabili normalitatea, atât de puțin apreciată când o ai dar atât de prețioasă după ce o pierzi, în viața lor…

Afișând un optimism pe care nu-l simțea, mama ei încerca să-i insufle lui Katy entuziasmul schimbării, încurajând-o să se împrietenească cu vecinii lor, niște adolescenți de aceeași vârstă cu ea.

Pasionată de cărți, posesoare a unui blog personal de recenzii, Katy nu vede rostul să se gătească pentru a face cunoștință cu noii vecini, în ciuda sfaturilor mamei ei de a-și pune pe ea o rochie drăguță.

”Am privit în jos. Pe tricoul meu scria BLOGUL MEU E MAI BUN DECÂT VLOGUL TĂU. Nu era nimic în neregulă cu el.”

Însă în momentul în care noul vecin îi deschide ușa, Katy are un adevărat șoc, rămânând fără suflare.

”Privirea mi-a căzut brusc, iar respirația mea… parcă s-a oprit. Blugii îi erau lăsați jos pe șolduri, lăsând la vedere o linie întunecată de păr negru aflată sub abdomen și care dispărea sub talia pantalonului.

Abdomenul lui era lucrat. Perfect. Fiecare mușchi definit. Nu era genul de abdomen pe care mă așteptam să-l aibă un băiat de șaptesprezece ani, atât cât credeam eu că are, dar, mă rog, nu puteam să mă plâng. Și nici nu scoteam o vorbă. Și mă mai și holbam.

În sfârșit, privirea mi s-a ridicat din nou și am văzut niște gene lungi și dese deasupra unor pomeți înalți, care umbreau ca un evantai culoarea ochilor, așa cum se uita spre mine.”

Dar în momentul în care deschide gura, tot efectul anterior dispare, amorțit de o boare de gheață. Arogant și nesuferit, tânărul adolescent, pe care află că îl cheamă Daemon,  o tachinează fără milă, făcând-o să se simtă complet penibilă.

”- Hei, a făcut el, rezemându-se cu mâna de cadrul ușii, în timp ce se apleca spre mine. Știi să vorbești?”

În compensație însă, Dee, sora lui Daemon, e o dulceață de fată. Drăguță, amabilă, sociabilă, Dee se dovedește o adevărată forță. Nu numai că îi arată prin toate gesturile lui Katy că vrea să-i fie prietenă, ci îl convinge și pe Daemon să-și ceară scuze și să se comporte frumos față de ea.

”- Cred că ar fi cazul să-mi cer scuze.

– Crezi că ar fi cazul? (…)

– Păi da, după Dee, trebuia să-mi mișc fundul aici și să fac frumos. Ca să nu-i distrug șansa de a avea o prietenă normală.”

În continuare, Daemon îi dă semnale amestecate lui Katy, fie purtându-se ca un nesuferit, fie deosebit de amabil.

Un incident le va schimba însă viețile pentru totdeauna, iar Katy va afla un adevăr absolut tulburător. Aflată într-o drumeție montană cu Daemon, sunt atacați de un urs și, tocmai când Katy era paralizată de frica de a fi mâncată de vie, este salvată miraculos printr-o fenomen paranormal.

”Frica îmi strânsese gâtul și nici nu mai puteam să respir, așa că am închis ochii. Era aiurea să fii mâncat de viu de un urs. L-am auzit pe Daemon înjurând și, cu toate că aveam ochii închiși, am văzut printre gene o lumină orbitoare. Lumina era însoțită de o pală de fierbințeală care mi-a zburat părul în spate. Apoi a mai fost un fulger de lumină, urmat de data asta de un întuneric care m-a înghițit cu totul.”

De fapt, Daemon era extraterestru, alcătuit din particule de lumină, dotat cu puteri excepționale. Modul în care a salvat-o pe Katy a lăsat însă o ”urmă” asupra ei, care lumina ca un far și care i-a atras pe dușmanii acestuia – arumii, ființele întunericului.

Pentru a o putea proteja, Daemon a trebuit să-i explice lui Katy ce se întâmplă.

El și sora lui, împreună cu alți câțiva asemenea lor, proveneau de pe o planetă îndepărtată – Lux. Din păcate, ființele întunericului – arumii – le distruseseră planeta, silindu-i să se refugieze pe pământ. Fiind alcătuiți din particule de lumină, luxenii posedau calități excepționale.

”- Unii dintre noi pot să manipuleze și forma pe care am ales-o inițial. Adică se pot transforma într-o altă ființă umană, sau într-un animal, sau chiar într-un lucru.”

Dintre toți, Daemon era cel mai puternic, capabil de cele mai multe lucruri. Îl înțelegem acum mult mai bine, realizând enorma responsabilitate, în ciuda vârstei lui fragede, care apăsa pe umerii lui, simțindu-se responsabil de soarta celui asemenea lui.

”- Daemon poate să facă aproape orice. El este printre cei mai puternici dintre noi. Cei mai mulți dintre noi facem cu ușurință una sau două chestii – restul le facem mai greu. Dar pentru el toate sunt ușoare.”

În ciuda abilităților lor extraordinare, luxenii erau supuși multor constrângeri. Exista un departament din guvern, de la Ministerul Apărării, care știa despre ei și puterile lor și care îi lăsa în pace atâta timp cât ei se supuneau regulilor prestabilite. Orice nesupunere era sancționată drastic. Dee are grijă să o avertizeze pe Katy de consecințele ce ar putea să apară în momentul în care ea ar dezvălui secretele lor.

”- Eu te cred, dar nu putem să permitem ca MA să afle de existența ta, fiindcă atunci ai dispărea.”

Un exemplu elocvent în acest sens era chiar fratele geamăn al lui Daemon – Dawson, care se îndrăgostise de o pământeană, Bethany, colegă cu el de liceu, iar consecința faptului că încălcaseră regulile impuse fusese că amândoi dispăruseră fără urmă în urmă cu un an…

Pericolele erau extreme, iar Katy a fost prinsă între două forțe foarte puternice, în al cărui război apăreau mereu victime colaterale, lucru de care Daemon are grijă să o conștientizeze, din cuvintele lui răzbătând grija față de soarta ei, departe de a-i fi indiferentă.

”- Arumii sunt malefici. Ei ucid ca să ne ia puterile. A făcut o pauză, a pălit și a adăugat: Iar pe oameni îi ucid doar ca să se distreze.”

Pentru a o proteja pe Katy, Daemon îi dă propria lui armă, creată din obsidian, singurul cristal ce putea anula puterile arumilor, reușind să îi ucidă.

Katy, care simte că se atașează tot mai mult de Daemon, dovedește o tărie de care nici ea nu se credea în stare, reușind să încline balanța într-o luptă crâncenă, pe viață și pe moarte, dându-i lui Daemon un atu nesperat contra unor arumi nemiloși.

”- Cum am făcut asta? am șoptit eu. Nu înțeleg.

El și-a îngropat capul în scobitura dintre gâtul și umărul meu, respirând adânc.

– Cred că s-a întâmplat ceva când te-am vindecat. Nu știu ce. Nu prea are sens, dar ceva s-a întâmplat când energiile noastre s-au unit. N-ar fi trebuit să se întâmple asta – ești o ființă umană.

Începeam să am dubii în legătură cu asta.”

O bătălie fusese câștigată, însă nu și războiul.

Abia aștept să văd ce ne rezervă următoarele volume, au rămas multe întrebări fără răspuns și multe mistere de descoperit.

Între Daemon și Katy este o atracție palpabilă, este foarte interesantă chimia dintre ei, Daemon lansând semnale în care arată clar că o iubește și este atras de ea, dar relația este abia la început și sunt convinsă că se va dezvolta foarte frumos în timp, provocarea fiind deja lansată între ei.

”- Tu nu vrei să fii cu adevărat cu mine.

A început să zâmbească.

– Mi se pare că aș cam vrea.

Trupului meu îi plăcea ce auzea. Pieptul mi se umflase. Stomacul mi se strânsese.

– ”Mi se pare” și ”aș cam vrea” nu e totuna cu a fi sigur.

– Nu, nu e, dar tot e ceva. Și-a lăsat pleopele jos, iar genele i-au umbrit ochii. Nu crezi?

M-am gândit iar la dragostea dintre mama și tata. M-am tras înapoi, clătinând din cap.

– Nu e de ajuns.”

”- Sper că-ți dai seama că îmi plac provocările.

Am râs încet și m-am întors către ușă, după ce l-am salutat cu un deget.

– Și mie, Daemon. Și mie.”

Am menționat cartea în Top 10 cupluri romantice care s-au îndrăgostit în timp ce luptau să supraviețuiască

Cărțile autoarei Jennifer L. Armentrout / J. Lynn pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, librex.ro, emag.ro

Recenzii Editura Leda Edge

Recenzii Jennifer L. Armentrout

Recenzii și prezentări cărți fantasy

Recenzii și prezentări cărți young adult