Orașul fiarelor de Isabel Allende, Editura Humanitas – recenzie

22

Orașul fiarelor 

(La ciudad de las bestias – 2002)

Isabel Allende

Editura: Humanitas

Colecția: Epic Books

Traducere din limba spaniolă:

Anca Lăcătuș și Izabela Manolache

Nr.pagini: 319

An apariție: 2018

1. Orașul fiarelor – Editura Humanitas – City of the Beasts – 2002
2. Regatul Dragonului de Aur – Editura Humanitas – Kingdom of the Golden Dragon – 2003 – recenzia
3. Pădurea pigmeilor – Editura Humanitas – Forest of the Pygmies – 2004
Isabel Allende: 23 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi, peste 70 de milioane de exemplare vândute, 15 doctorate onorifice, 60 de premii în peste 15 țări, 2 filme de succes realizate după cărțile sale. Romanele lui Isabel Allende au fost traduse în românește și publicate la Editura Humanitas Fiction.
Alexander Cold, 15 ani, se alătură unei expediții în Amazon, cu misiunea de a documenta existența Fiarelor, făpturi fabuloase pe care nimeni n-a reușit să le vadă vreodată. În inima junglei, unde timpul curge altfel, tânărul își găsește animalul totemic, jaguarul, o cunoaște pe Nadia, fata de culoarea mierii, înzestrată cu agerimea acvilei și împreună descoperă deopotrivă secretele unei civilizații străvechi și abisul inimii omenești.
În cadrul conferinței TED 2014 (Tehnology, Entertainment and Design), Isabel Allende a ținut un discurs despre „Poveștile pasiunii” în care spunea:
„Eu sunt o povestitoare. Vreau să transmit ceva ce e mai adevărat decât adevărul despre umanitatea noastră comună. Toate poveștile mă interesează, dar unele mă bântuie până ajung să le scriu….. Sunt conștientă de misterul din jurul nostru, asa că scriu despre coincidențe, premoniții, vise, emoții, puterea naturii, magie.”
Și, nu se dezminte nici de data aceasta. În rândurile de mai jos vă voi prezenta, pe scurt, o carte ce m-a cucerit de la prima până la ultima filă. Vă invit alături de mine să călătorim cu ochii, cu inima, cu gândul. Și, sper, să vă aducă zâmbetul pe buze, să vă bucure sufletul iar la final să vă doriți să citiți cartea 🙂 . 
În Orașul fiarelor de Isabel Allende stilul narativ al autoarei este același, cel al realismului magic, unde întâmplări fantastice își găsesc corespondentul în miturile străvechi iar granița dintre real și ireal este aproape invizibilă. Cu toate acestea, povestea este diferită. De ce? Pentru că se îndepărtează de tematica sobră, dureroasă și cutremurătoare despre viața și condiția femeii, despre societatea latino-americană, despre traume, războaie și trece un alt prag literar. De data aceasta se adresează adolescenților și tinerilor.
Este o călătorie fantastică, plină de frumusețe și magie din care nu vor lipsi adrenalina și suspansul. Este o carte despre prietenie, credință, respectul față de natură, despre mituri și legende dar mai ales despre iubire, sacrificiu și regăsirea de sine. 
Aș vrea să menționez de la început coperta minunată și stilul grafic deosebit. Felicit editura pentru inspirație. Personal, o consider cea mai reușită dintre toate edițiile apărute pe piața internațională. 
Alexander Cold este un adolescent de cincisprezece ani care, datorită unor împrejurări triste, este nevoit să plece la New York, la bunica Kate. Mulți adolescenți s-ar bucura să evadeze puțin din mediul familial și să se simtă liberi alături de o bunică excentrică. Dar nu și Alexander. În primul rând, acasă situația nu era una fericită și era necesar ca familia să  rămână unită, iar în al doilea rând bunica Kate era o ființă sarcastică, dificilă și trăsnită.
„Nicio bunică normală nu s-ar fi obosit să scoată umplutura bomboanelor cu seringa, să pună în loc sos de chili, să le învelească în staniol și să le pună frumos înapoi în cutie, doar ca să râdă de nepoții ei.”
Hmm, ce spuneți? Haioasă bunică! Recunosc că eu am îndrăgit-o, nu doar pentru felul ei atipic de a fi, ci și pentru tăria de caracter dar mai ales pentru lecțiile de viață pe care i le dă nepotului drag. Da, pentru Alex ar fi fost mult mai bine să plece alături de surorile mai mici la bunica din partea mamei dar este nevoit să respecte decizia părinților. Va avea aceeași părere la sfârșitul călătoriei? Rămâne de văzut. 
De multe ori viața te poate lua prin surprindere, îți poate oferi clipe de neuitat, bune și rele, din care poți învăța multe. Important este să îți deschizi, nu doar ochii ci și sufletul, mintea. Să privești dincolo de puterea imaginației. Și cine știe?? Poate chiar la final te vei simți mai plin de viață, mai senin, dar, mai ales, mai bogat sufletește. 
 Călătoria surprinzătoare a lui Alex începe din momentul în care ajunge la New York. Surprinzător, bunica Kate nu îl așteaptă la aeroport Alex fiind nevoit să se descurce singur. 
„- N-am stabilit că mă iei de la aeroport? zise el încercând să-și înăbușe plânsul. 
– N-am stabilit nimic. Dacă nu ești în stare să ajungi de la aeroport la mine acasă, n-o să fii în stare nici să mergi în junglă, spuse Kate Cold.” 
Da, ați citit bine 🙂 . Alex împreună cu bunica Kate urmau să plece tocmai în jungla amazoniană, acolo unde mulți s-au încumetat să plece dar puțini s-au mai întors. 
Kate, jurnalist de călătorii la „Internațional Geographic” are șansa să plece într-o expediție finanțată de celebra revistă cu scopul de a găsi dovezi despre existența Fiarei, „o creatură gigantică, probabil un hominid” despre care se spunea „că era mai înalt decât un urs, că avea brațele foarte lungi și o blană neagră care îi acoperea întreg corpul. Era echivalentul din junglă al lui Yeti din Himalaya.” 
Odată ajuns în inima junglei, viața lui Alex se schimbă considerabil. Dintr-un adolescent mofturos la mâncare, sensibil, chiar irascibil de multe ori, acum învață să se adapteze stilului primitiv, învață să conviețuiască în armonie cu mediul înconjurător dar, cel mai important, se confruntă cu cele mai mari temeri ale sale.
În continuare relația cu bunica nu este strălucită, de cele mai multe ori nu o înțelege deși, în sinea lui, o admiră, se simte singur, este înconjurat de străini cu care nu are nimic în comun, riscurile sunt la tot pasul iar timpul curge altfel. Din fericire, o cunoaște pe fiica ghidului expediției – Nadia – „o fată cu părul creț și încâlcit, decolorat de soare, ochii și pielea de culoarea mierii” alături de care va trăi clipe de neuitat, momente magice, palpitante.
Nadia era o fată simplă, fără prea multă școală dar care se putea înțelege cu ușurință cu băștinașii din inima junglei. Dar mai presus de orice, Nadia avea un mare dar de care nici tatăl ei nu știa, dar pe care i-l mărturisește lui Alex. Nu vă spun despre ce este vorba pentru că nu ar mai avea niciun farmec 🙂 . Iar povestea merită savurată până la capăt.
Nadia, prin darul său și prin acțiunile sale, de multe ori asemănătoare acvilei – animalul său totemic – împreună cu Alex care, în urma unei întâmplări terifiante, își găsește la rândul său animalul totemic – jaguarul – vor ține captivi cititorii printre filele acestei uluitoare cărți, cu sufletul la gură, dar mai ales cu zâmbetul pe buze. Deși diferiți din multe puncte de vedere, între cei doi adolescenți se leagă o prietenie frumoasă, prietenie ce se va dovedi puternică în cele mai înfricoșătoare momente ale călătoriei. 
Natura este parte integrantă din viața eroilor noștri nu doar datorită specificului călătoriei lor ci și prin ceea ce ea le oferă, elemente ale naturii ce se unesc cu acțiunile umane într-un spectacol grandios, plin de eleganță. Alex și Nadia – două făpturi umane, la o vârstă precoce, dar frumoasă – , jaguarul și acvila –  un animal și o pasăre de pradă – , omul și natura, frumusețea și sălbăticia. 
Tinerii noștri, împreună cu un șaman indigen, descoperă o lume fantastică, sălbatică, plină de neprevăzut dar mai ales surprinzatoare. Vin în contact cu „oamenii ceții”, un grup indigen despre care se vorbește mult prin cărți dar fără a se ști adevărul,  cunoscuți pentru puterea de a se face nevăzuți în fața celorlalți, motiv pentru care nu puteau fi localizați.
„Erau goi, aveau corpul pictat cu roșu, negru și verde, brățări din pene și părul tuns castron, cu creștetul ras, asemeni unor sacerdoți. Duceau în spate arcuri și săgeți, precum și tărtăcuțe învelite în piele în care țineau, după cum spunea Nadia, faimoasa curara, substanța cu care-și otrăveau săgețile. Mulți dintre ei aveau toiege, iar pe frunte le străluceau cicatrici care echivalau cu niște decorații de război: curajul și puterea lor se măsurau în urmele lăsate de loviturile primite.” 
Cei mai mulți dintre „amatorii de senzații tari”, călători prin inima junglei, au scopuri mai puțin umane, lăcomia, puterea, celebritatea, fiind elemente cheie. De altfel, nici această expediție nu este departe de acest lucru. Cum se va dovedi mai târziu, cei mai mulți membri ai expediției, nu urmăreau doar dovezi despre existența Fiarei, ci pur și simplu, exterminarea indigenilor. Motivul? Banii. Cine ar fi putut să îi împiedice? În nici un caz doi adolescenți „necopți” . 
Din momentul în care Alex și Nadia descoperă adevăratul motiv al acestei expediții, lucrurile iau o altă turnură. Acțiunea se precipită, suspansul este imens, frica este nelipsită, moartea stă la pândă. 
Alex și Nadia dispar în inima junglei, răpiți de forțe nevăzute. Necunoscutul, neprevăzutul le țin companie tinerilor noștri în lupta pentru supraviețuire. Să fi fost răpirea lor un plan bine pus la punct? Sau menirea tinerilor noștri este alta de care nici ei nu au habar? Cert este că în timpul călătoriei, li se deschide în fața ochilor o lume secretă, învăța să trăiasca ca indigenii din partea locului și își vor găsi puteri nebănuite în adâncul sufletelor de care nici eu nu aveau habar. Și de abia atunci vor ști cum să acționeze, cum să liniștească spiritele, cum să se împrietenească cu „dușmanul”. 
Dar cine este dușmanul? Să fie Fiara adevăratul inamic? Sau Omul? Cine este prieten? Sunt întrebări pe care și le pun eroii noștri. Se au doar pe ei, învață să își asculte instinctul, se luptă cu propriile temeri, trăiesc teroarea, o acceptă, privesc moartea cu ochii dar mai presus de orice învață puterea echilibrului: ca să primești ceva, trebuie să oferi. Cât de mare este darul primit? Cât de mare este sacrificiul oferit? Depinde de fiecare! 
Poate fi salvat poporul indigen de la masacru? Pot fi păstrate secrete ale unor timpuri preistorice în condițiile în care doar cu ajutorul lor supraviețuirea este posibilă? Va reuși Kate să dovedească existența Fiarelor fără a le periclita mediul? Vor reuși Alex și Nadia să dejoace planurile sinistre ale celor care vor exterminarea indigenilor? Dar mai ales care este lecția supremă pe care o învață Alex de alungul acestei fantastice călătorii? Citiți cartea și veți găsi și răspunsurile. Mai presus de o poveste plină de aventură, veți avea parte de frumusețe, simplitate, minunăție.
„Erau înconjurați de o planetă de apă: viața curgea lent, în ritmul râului, al mareelor, al ploilor, al inundațiilor. (…) În zori vedeau delfini rozalii  săltând printre valuri și sute de păsări tăind aerul. Vedeau, de asemenea, lamantini, niște mamifere acvatice mari ale căror femele au inspirat mitul sirenelor. Noaptea se zăreau printre tufișuri puncte colorate: erau ochii caimanilor spionând în întuneric.” 

„Orașul fiarelor” este o carte pentru adolescenți. Cu toate acestea eu o recomand tuturor. Dacă vă simțiți tineri sufletește, dacă vreți să trăiți o aventură plinâ de farmec, dacă vreți să vă bucurați ochii și inima cu locuri de o frumusețe sălbatică inimaginabilă, nu ezitați să citiți cartea. Povestea este mai amplă, călătoria lui Alex alături de Nadia și „oamenii ceții” este intensă, fascinantă. Miturile străvechi au farmecul lor. Dar de noi depinde cum le interpretăm. Personal, de abia aștept să descopăr și volumul doi al trilogiei. 

About Author

22 de comentarii

  1. Superbă recenzia! M-am simțit transpusă intr-o lume exotică, fascinantă, plină de pericole și magie! Felicitări! Eram foarte curioasă în privința acestei serii. M-ai convins să vreau să o citesc. Mulțumesc pentru recomandare!

    • Mirela Barbălată on

      Mulțumesc!
      La fel am simțit şi eu . De abia aştept volumul 2 să văd pe unde mai călătoresc .

  2. O recenzie excelenta, draga Mirela! Ai imbinat foarte frumos actiunea si misterul, facandu-ne dornici sa descoperim secretele acestei lumi salbatice. Chiar daca unele carti au target principal adolescentii, eu nu cred in aceste nisari – uneori, in aceste romane se gasesc multe lucruri din care majoritatea adultilor au inca ce invata.

    • Mirela Barbalata on

      Multumesc, Ana!
      Sunt de acord cu tine! Mie mi- placut sa imi aduc aminte de anumite aspecte invatate in primii ani de scoala. Mi-a placut calatoria! Plus ca mie imi place autoarea .

  3. Waww, pur si simplu m-ai lasat fara cuvinte cu recenzia ta extraordinara! Felicitarile mele, Mirela si multumesc pentru recomandare, m-ai convins pe deplin, vreau si eu sa descopar aceasta bijuterie literara, sa savurez aventura in inima junglei amazoniene!

    • Mirela Barbalata on

      Multumesc, Oli! Lectura minunata si calatorie fantastica sa ai atunci cand vei citi cartea . Iti astept impresiile .

  4. Seria aceasta îmi doresc si eu să o citesc. Felicitări pentru recenzie. Mi-ai stârnit interesul in privința cărții.

  5. Oana - Crâmpeie de suflet on

    Mi-ai stârnit interesul cu această serie! Felicitări pentru recenzia minunată și tentantă!

  6. Foarte frumoasă și grăitoare recenzia,! Chiar sună tentant mai ales că m-am obișnuit cu alt gen de cărți scrise de Allende. O trec în listă! Mulțumesc pentru recomandare!

    • Mirela Barbălată on

      Mulțumesc şi eu pentru vizită . Dacă îți place cum scrie Isabel Allende o să îți placă şi această carte chiar dacă este diferită ca şi tematică.

  7. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Parca eram in filmul cu Harison Ford citind aceasta recenzie! Ma uimeste ca Allende a incercat si altceva si uite ca a reusit! Felicitari Mirela, o recenzie minunata!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: