Origini – seria Robert Langdon de Dan Brown, Editura Rao – recenzie

54

Origini – seria Robert Langdon de Dan Brown – recenzie

Origini (Origin – 2017) Origini

Dan Brown

Editura Rao

Traducere: Adriana Bădescu

528 pagini

Dan Brown este autorul mai multor bestselleruri, printre care Codul lui da Vinci, Îngeri şi Demoni, Inferno sau Simbolul pierdut.
Romanele lui au fost publicate în 54 de limbi și vândute în mai mult de 200 de milioane de exemplare.
În 2005, revista Time l-a desemnat ca fiind unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume.
Dan Brown a schimbat concepția asupra a tot ce înseamnă bestseller, devenind un fenomen mondial; a reușit să spargă tipare și să transforme tulburătoarele enigme ale omenirii în literatura de mare succes, înregistrand și în România un record uimitor: peste 100000 de exemplare vândute într-un an.
Dan Brown este pasionat de criptografie, chei și coduri, teme pe care le-a transpus și în romanele sale.

1. Îngeri și demoni – Editura Rao (Angels & Demons) – 2000 prezentare

2. Codul lui Da Vinci – Editura Rao (The Da Vinci Code) – 2003prezentare
3. Simbolul pierdut – Editura Rao (The Lost Symbol) – 2009 prezentare
4. Inferno – Editura Rao (Inferno) – 2013prezentare
5. Origini – Editura Rao (Origin) – 2017
De unde venim? Și unde ne ducem?
Origini este cea mai bună carte scrisă de Dan Brown până acum. De această dată, profesorul Robert Langdon este invitat la Muzeul Guggenheim din Bilbao pentru a lua parte la ceremonia de dezvăluire a unei invenții care „va schimba fața științei pentru totdeauna“.
Gazda este fostul student al profesorului, milionarul Edmond Kirsch, ale cărui realizări high-tech l-au făcut celebru în toată lumea. El va prezenta pentru prima dată descoperirea care răspunde la două dintre întrebările fundamentale ale omenirii.
Seara meticulos pregătită se transformă însă în haos, prețioasa descoperire a lui Kirsch riscă să fie pierdută pentru totdeauna, iar Langdon, însoțit de eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, este nevoit să zboare la Barcelona pentru a localiza parola de decriptare a descoperirii lui Kirsch.
Străbătând coridoarele întunecate ale istoriei secrete și extremismului religios, cei doi trebuie să facă față unui inamic periculos, al cărui singur scop este să îl reducă la tăcere pe Edmond Kirsch.
Într-o cursă contracronometru marcată de simboluri enigmatice și indicii oferite de arta modernă, Langdon și Vidal identifică, în cele din urmă șocanta descoperire a lui Kirsch și adevărul extraordinar pe care ea îl conține.
De unde venim? și Unde ne ducem? – două întrebări fundamentale, la care oamenii de știință au încercat să găsească răspunsul de secole, nemulțumiți de teoria creației oferită de religie.
Într-o manieră spectaculoasă, Dan Brown ne oferă propria viziune asupra celor două mari mistere.
Cartea îți pompează o infuzie de adrenalină încă de la primele pagini, captivându-ți interesul și ținându-te în priză până la sfârșit, evenimentele desfășurându-se într-un ritm trepidant.
Pe lângă acțiunea principală, cartea îți oferă și o adevărată lecție de cultură, autorul făcând o muncă imensă de documentare, descriindu-ți cu lux de amănunte construcții renumite, atrăgându-ți atenția asupra unor elemente încărcate de simboluri. Informațiile ample despre religie, artă, arhitectură, știință, tehnică și filozofie sunt ușor de asimilat, fiind prezentate într-o formă facilă și strecurate subtil în dialogurile dintre personaje. Diversele teorii vehiculate sunt susținute cu argumente pro și contra, nefiind impuse ostentativ ci provocându-te să-ți pui întrebări și să-ți formezi propria opinie.
În cuvântul înainte, autorul a precizat: ”Toate lucrările de artă și arhitectură, toate informațiile de ordin științific și toate organizațiile religioase care apar în acest roman sunt reale.
Prologul cărții te intrigă prin promisiunea aflării unei informații de importanță crucială pentru viitorul omenirii, care avea să dezvăluie răspunsul la cele două profunde întrebări ale spiritului omenesc, provocând o schimbare de paradigmă și afectându-i pe toți credincioșii din întreaga lume, zdruncinând din temelii toate religiile.
Edmond Kirsch, un genial om de știință, specializat în teoria jocurilor și modelarea computerizată, ceruse o audiență cu trei importanți lideri religioși care tocmai participaseră la o conferință, Parlamentul Mondial al Religiilor, la o mănăstire din Catalonia, Spania – abația Montserrat.
Astfel, încă din 1893, sute de lideri spirituali din aproape treizeci de mișcări religioase din lume se reuneau la câțiva ani în locuri diferite pentru o săptămână de dialoguri interconfesionale, având ca scop ”cultivarea armoniei dintre religiile lumii, construirea de punți între diverse mișcări spirituale și celebrarea comuniunii între toate credințele religioase.
Cei trei lideri religioși care l-au întâmpinat pe Edmond erau episcopul Antonio Valdespino – o personalitate importantă în Spania, fiind un prieten și un sfătuitor al regelui și unul dintre cei mai energici și mai influenți militanți pentru păstrarea valorilor catolice conservatoare și a standardelor politice tradiționale, rabinul Yehuda Koves – un filosof prestigios, autorul unor scrieri ample despre cosmologia Cabalei și allamahul Syed al-Fadl – un venerabil cărturar islamic.
Edmond ceruse acea audiență nu pentru că dorea o dezbatere pe tema teoriei lui, fiind cunoscut faptul că el considerase dintotdeauna religia o formă de amăgire, ci pentru a vedea cum vor reacționa acei lideri la descoperirea lui, care, în opinia lui, nu numai că va zdruncina din temelii religiile ci le va spulbera de-a dreptul, reacția acestora ajutându-l să-și facă o idee cum va fi primită teoria lui de masele întregi de credincioși.
Deși Edmond le promisese celor trei lideri, complet bulversați de cele prezentate, că va aștepta cel puțin o lună până să-și facă publică descoperirea, el intenționa să o dezvăluie peste numai trei zile, organizând în acest sens o fastuoasă ceremonie la Muzeul Guggenheim din Bilbao, unde invitase mai mulți oameni renumiți de știință, inclusiv pe fostul lui profesor de la Harvard, Robert Langdon, expert în simbolistică.
Locația aleasă de el părea cea mai potrivită scopului propus întrucât, cu formele ei ciudate alungite, părea că încalcă toate regulile.
”Muzeul Guggenheim din Bilbao, în Spania, părea ceva desprins dintr-o halucinație extraterestră – un alambicat colaj de siluete metalice curbe, sprijinite, parcă, una de alta aproape la întâmplare. Întinzându-se departe în fața lui, masa haotică de forme era acoperită cu peste treizeci de mii de plăci din titan care luceau ca solzii unui pește și confereau structurii un aspect organic și, totodată, nepământesc, ca și cum cine știe ce leviatan futurist ieșise din apă pentru a se încălzi la soare pe malul râului.”
Imediat ce a intrat în muzeu, lui Robert Langdon i s-a pus la dispoziție un ghid audio deosebit de complex, creat de însuși Edmund, care să-i ofere informații pertinente pentru a putea face un tur complet. Uluit, Robert a constatat că Edmond se întrecuse pe sine, oferindu-i fiecărui vizitator propriul lui ghid audio, care interacționa cu el. Deși, Winston, ghidul lui Robert, avea un puternic accent englezesc și un pronunțat simț al umorului, era de fapt un computer revoluționar, încă o dovadă a geniului creator al lui Edmond.
Prezentarea lui Edmond începe absolut spectaculos, acesta organizând un spectacol grandios într-o sală gigantică, cu cadre care se schimbau, creînd impresia că te aflai de fiecare dată în alt loc, menit să susțină fiecare idee expusă de Edmond.
”Langdon nu-și putu stăpâni admirația față de ingeniozitatea cu care Edmond își transformase prelegerea într-o experiență multisenzorială.”
Pentru a ajunge la descoperirea sa, Edmond a făcut o trecere în revistă a evoluției omenirii de-a lungul secolelor, de la primii oameni care își creaseră un amplu panteon de divinități, menit să explice tot ce nu înțelegeau ei – tunetul și fulgerul, mareele, cutremurele, vulcanii, infertilitatea, bolile și chiar iubirea, divinități ce dispăruseră ulterior pentru a fi înlocuite de alte zeități, fiecare religie fiind bazată pe o credință oarbă în simbolurile ei, în ciuda argumentelor logice care o contraziceau, Edmond argumentând că acest lucru se datorează tocmai structurii creierului omenesc care nu poate accepta că nu există un răspuns la cele două mari întrebări esențiale ale spiritului omenesc – De unde venim? și Încotro ne îndreptăm?, acceptând mai degrabă răspunsul dat de religie decât absența oricărui răspuns.
”- Pentru creierul omenesc, orice răspuns este mai bun decât niciunul. Omul resimte un disconfort uriaș când se confruntă cu ”date insuficiente” și de aceea creierul inventează unele, oferindu-ne măcar iluzia ordinii – creînd numeroase filosofii, mitologii și religii menite să ne asigure că lumea nevăzută este, într-adevăr, guvernată de ordine și structurare. De unde venim? Încotro ne îndreptăm? continuă Edmond, vorbind tot mai cu patos, pe măsură ce pe ecran imaginile se derulau. Întotdeauna am fost obsedat de aceste două mistere fundamentale ale existenței omenești și ani de-a rândul am visat să găsesc răspunsul la ele. În mod tragic însă, din cauza dogmelor religioase, milioane de oameni consideră că știu deja răspunsurile. Și fiindcă diversele religii oferă răspunsuri diferite, civilizații și culturi întregi au ajuns să se războiască în încercarea de a decide ce răspunsuri sunt corecte și care versiune a istoriei lui Dumnezeu este Unica Istorie Adevărată.”
Spre deosebire de diversele religii, care fiecare propuneau o altă variantă, provocând numeroase polemici și chiar războaie de-a lungul secolelor, răspunsurile date de știință erau universale și logic argumentate.
”- Știința este antiteza credinței, reluă Edmond. Prin definiție, știința este încercarea de a găsi dovezi fizice pentru ceea ce este necunoscut sau încă nedefinit, de a respinge superstițiile și percepțiile greșite în favoarea adevărurilor observabile. Când știința oferă un răspuns, acesta este universal. Iar omenirea nu se războiește din cauza lui, ci face front comun în jurul lui.”
Sporind suspansul, Edmond a făcut predicția că descoperirea lui va revoluționa decisiv gândirea oamenilor, născând o nouă eră a științei.
Însă, tocmai în momentul culminant în care trebuia să-și facă publică teoria, haosul s-a dezlănțuit, un bărbat apropiindu-se de el și împușcându-l mortal în cap.
Winston, computerul super inteligent creat de Edmond, sesizase că ceva era în neregulă și încercase să-l alerteze pe Robert dar, din păcate, acesta ajunsese prea târziu. Totuși, ideea că prețioasa descoperire a lui Kirsch va fi pierdută pentru totdeauna îl motivează pe Langdon să fugă din muzeu împreună cu eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, care era logodnica prințului și viitoarea regină a Spaniei, într-o încercare disperată de a reuși să decripteze parola cu care era protejată descoperirea lui Kirsch, care era stocată pe computerul personal al lui Edmond.
Cei doi au primit un ajutor prețios de la Winston, dovada clară că Edmond reușise să deschidă o eră nouă privind interacțiunea dintre om și computer.
Îndrumați de Winston, Robert și Ambra ajung la Barcelona, mai întâi la Casa Milla, unde Edmond avusese un apartament la mansardă. Acolo Robert și Ambra află informații bulversante despre ultima perioadă din viața lui Edmond, care pun în cu totul altă lumină graba acestuia de a-și dezvălui descoperirea.
Cercetând cu atenție apartamentul și făcând câteva conexiuni logice, Robert și Ambra au descoperit câteva indicii care i-au condus la Sagrada Familia, întrucât se părea că acolo era ascunsă parola.

M-au impresionat descrierile celor două capodopere arhitecturale, cât și informațiile inedite pe care le-am aflat despre acestea.
În timp ce Robert și Ambra se aflau într-o cursă contracronometru, mai multe evenimente bulversante se produc, autorul punându-te de mai multe ori pe piste false.
Episcopul Valdespino și prințul dispar din palat, comandantul gărzii regale este arestat și mai multe crime se produc.
După ce allamahul Syed al-Fadl a fost omorât, a venit și rândul rabinului Yehuda Koves să fie vânat. Este încărcat de semnificații momentul în care acesta meditează pe podul de lanțuri Szechenyi din Budapesta – remarcabil descris, provocându-te să faci propriile reflecții. Într-o eră ultra tehnologizată, uităm să apreciem plăcerile simple ale vieții…
„Podul de lanțuri Szechenyi – unul dintre cele opt poduri ale Budapestei – se arcuiește pe mai bine de trei sute de metri deasupra Dunării. Un simbol al legăturii dintre Est și Vest, este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.
„Ce fac, oare, aici? se întreba Rabi Koves, privind peste balustradă spre apele învolburate de dedesubt. Episcopul Valdespino m-a sfătuit să rămân în casă.”
Știa că n-ar fi trebuit să iasă, însă ceva la podul acela îl atrăgea ori de câte ori se simțea tulburat. De ani mulți obișnuia să vină acolo seară, că să cugete în timp ce admira priveliștea. Spre est, în Pesta, fațada iluminată a Palatului Gresham se înalta mândră pe fundalul celor două turnuri ale clopotniței de la bazilica Sfântul Ștefan. Spre vest, în Buda, pe culmea colinei, se profilau zidurile fortificate ale castelului Buda. Iar pe malul Dunării, în nord, se ridicau turlele elegante ale clădirii Parlamentului, cea mai vastă din Ungaria.
Koves bănuia însă că nu priveliștea era cea care-l atrăgea mereu spre podul Szechenyi, ci altceva.
„Lacătele.”
De toate balustradele și cablurile de suspensie ale podului erau prinse sute de lacăte, fiecare cu un alt set de inițiale, fiecare închis pentru totdeauna.
Tradiția cerea că îndrăgostiții să-și scrie inițialele pe un lacăt pe care să-l fixeze pe pod și să-l încuie, pe urmă să arunce cheia în apele Dunării, unde avea să fie pierdută pe vecie — ca un simbol al legăturii veșnice dintre ei.
„Cea mai simplă dintre promisiuni, reflectă Koves, atingând unul dintre lacăte. Sufletul meu legat pentru totdeauna de al tău.”
Ori de câte ori simțea nevoia să-și aducă aminte că dragostea nemărginită încă există în lume, venea să vadă lacătele de pe pod. Iar seară aceea părea un astfel de moment. Privind în jos, la apele învolburate, avea impresia că, lumea începuse deodată să se miște prea repede pentru el. „Poate că locul meu nu mai este aici.”
Clipele care odinioară erau răgazuri tihnite de reflecție solitară – câteva minute singur într-un autobuz, mersul pe jos până la lucru sau momentele de așteptare înaintea unei întâlniri programate – deveniseră acum ceva imposibil de suportat, astfel că oamenii apelau impulsiv la telefoanele, la căștile audio sau la jocurile lor, incapabili să se opună dependenței de tehnologie. Miracolele trecutului piereau, șterse de nepotolită sete de tot ce era nou.
Aplecat deasupra apelor Dunării, Yehuda Koves simțea o oboseală tot mai accentuată. Privirea păru să i se încețoșeze și începu să distingă forme bizare, nedeslușite, mișcându-se sub oglindă apei. Deodată, fluviul semăna cu o colcăială de creaturi agitate prinzând viață în adânc.”

Deși de la început știm cine este criminalul – amiralul în retragere Luis Avila, a cărui familie pierise în urma unui atentat terorist și care fusese racolat de o sectă religioasă, nu ai nicio idee despre identitatea celui care îl manevra din umbră – supranumit Regentul, și nici despre motivațiile acestuia.
Autorul gradează magistral acțiunea, furnizându-ți informațiile ”cu lingurița”, astfel că abia în final ai tabloul complet.
De remarcat, de asemenea, că deși marea descoperire a lui Edmond este dezvăluită în final, autorul are grijă, prin vocea lui Robert Langdon, să aducă câteva contra-argumente de bun-simț, lăsându-i pe cititori să decidă asupra propriei lor versiuni. Pe o scară de kilometri a evoluției, noi nu am parcurs decât un centimetru. Este greu de crezut că am putea descoperi un adevăr universal dintr-odată…
Iar dacă schimbi perspectiva, este posibil să vezi cu totul altceva…
”- Uneori, nu e nevoie decât să-ți schimbi perspectiva pentru a percepe adevărul cuiva.”
Finalul lasă deschisă poarta spre o nouă eră, în care diferitele puncte de vedere să reușească să se armonizeze, convergând către același punct.
”- (…) Acesta-i unul din motivele pentru care Sagrada Familia este atât de importantă pentru mine; mi se pare o Biserică a viitorului… una conectată cu natura.
Langdon se întrebă în treacăt dacă nu cumva, ca Panteonul din Roma, Sagrada Familia va deveni un jalon al tranziției, o clădire cu un picior în trecut și celălalt în viitor, o punte concretă între o credință muribundă și alta care abia se năștea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci Sagrada Familia urma să aibă o importanță mult mai mare decât și-ar fi putut imagina oricine.”
”Dulcea știință va alunga religiile întunecate… pentru ca acelea luminate să poată înflori.”

Mulțumim Librex pentru exemplarul oferit pentru recenzie

Cartea Origini de Dan Brown poate fi comandată pe site-ul Librex. Tot de acolo puteţi comanda şi celelalte cărţi ale autorului Dan Brown

Am menționat cartea în Top 10 cărți cu mult mister

Recenzii Editura RAO

 

 

 

About Author

54 de comentarii

  1. Sună foarte bine premiza acestei cărți. Eu am două volume scrise de Dan Brown în biblioteca, însă încă n-am ajuns la ele. Spre rușinea mea, am aflat destul de recent că toate aceste cărți fac parte dintr-o serie. Oare trebuie neapărat citite în ordine sau pot fi citite drept cărți cu intrigi de sine-stătătoare? Abia aștept să aud părerile voastre despre acest volum.

    Vă doresc lectură plăcută!

  2. O recenzie mai mult decât tentantă,felicitări!Daca nu mi-ar place cum scrie autorul cu siguranta m-ai fi convins sa citesc Cartea.Pana acum e singura care nu o am.

  3. Extraordinara recenzie! O asteptam cu mult interes. Imi place foarte mult cum ai punctat actiunea, citatele alese si pozele foarte inspirate. Dan Brown e unul din autorii mei preferati, am citit toate cartile lui aparute la noi, si abia astept sa citesc si Origini, mai ales dupa convingatoarea recenzie pe care ai facut-o. Felicitari!

  4. Îl iubesc pe Dan Brown, este unul dintre autorii mei preferați, pentru că îmbină în operele sale misterul, elementul istoric și elementul religios, oferind o altă imagine asupra lumii. Recenzia ta este extraordinară, felicitări! Mă bucur că am cartea, pentru că am devenit acum și mai curioasă… Așteptam o părere asupra cărții… PS: Pozele alese de tine sunt minunate.

  5. Waw! Pare o carte cu multe întorsături de situație, pe muchie de cuțit! Foarte frumoasa recenzie, Tyna! Mă tentezi si pe mine sa citesc cartea.

  6. Cine face ca mine,ca mine sa pateasca ! Neavand timp /chef, cateodata aleg sa rasfoiesc o carte si ..aici am gresit , am nimerit din pacate descrieri prea stufoase sau dialoguri putin fericite si am parasit cartea pe la jumatate , nemultumita . Azi ti-am citit recenzia si descopar ca am pierdut esentialul si finalul . E a nu stiu cata oara cand ma tragi de maneca si ma scoti din bezna . Multumesc !

  7. Ne-ai oferit un adevarat festin, Tyna. Felicitari! Imi place cum scrie Dan Brown. Am citit doar primele 3 volume din serie. Cu siguranta am sa caut si Origini”.

  8. Adriana Ivan on

    Deși mi-am propus de ceva timp, inca nu am citit nimic scris de acest autor. Poate ar trebui să încep cu aceasta;

  9. Am citit si eu Dan Brown intr-o vreme, evident se pare ca este o carte foarte buna, prezentata foarte bine, cu multa actiune si suspans in stilul autorului.

  10. Nu am mai citit nimic de Dan Brown până acum, deşi începusem „Codul lui DaVinci” acum mulți ani. Nici acum nu ştiu ce s-a întâmplat de nu am terminat-o..
    Cert este că „Origini” chiar pare o carte intrigantă şi cred că o voi citi în viitorul apropiat.
    Felicitări pentru recenzie!

  11. Nu sunt eu prea fan Dan Brown dar sa stii ca ma tenteaza cartea asta. Cel putin faptul ca ai pus pozele alea asa de frumoase m-a convins sa o trec pe lista

Spune-ți părerea!