Delicatese Literare
Recenzii

Orizuru de Em Sava, Editura Siono – recenzie

Orizuru

Em Sava

Editura Siono

Nr. de pagini: 220

An apariție: 2021

Orizuru cuprinde viața cu accentele ei comice sau/și filosofice, cu drame și mari bucurii, întâmplări cu final neprevăzut și accente ale vieții trăite de o româncă peste ocean. Dragostea poate fi reală sau virtuală, poate fi poezia absolutului sau o dezamăgire pleoștită ca o baltă de toamnă.
Orizuru, așa cum e prezentat în titlu, e o încercare de făurit aripi, e viața în firescul ei, o împletire de râs, lacrimă, de năzuință și împlinire, de vis și realitate.

Emigrată din România în Canada, Em Sava aduce într-un singur loc două lumi uneori antagoniste, demonstrând existența unei ambivalențe care face posibilă transmutarea conceptului de „acasă”, diseminarea lui în locuri, uneori, diametral opuse – și nu doar geografic.
„Orizuru” nu e doar o carte, ci o stare de spirit, un panopticon de emoții în cel mai bun sens al cuvântului, de unde nu lipsesc iubirea și tristețea, râsul și, uneori, lacrimile – stări firești pentru un om care, prin schimbarea de mediu și mentalitate, a ales să se schimbe pe sine pentru a-și construi un „acasă” departe de casă.

Pe Em Sava am descoperit-o în primul rând ca poetă, prin intermediul volumului de versuri „Fluturi și alte frunze”, unde am fost fermecată de dansul cuvintelor și de sinceritatea emoțiilor exprimate cu delicatețe. Ulterior, am cunoscut-o sub semnul romanului „Ana” (recenzia pe Delicatese Literare o puteți citi aici), un roman revelator al satului transilvănean din secolul trecut și un omagiu adus bunicii și străbunicii scriitoarei, scris cu multă măiestrie. Găsesc natural faptul că am continuat să-mi urmez curiozitatea și în ceea ce privește proza scurtă, în acest volum pe care îl recomand astăzi, anume „Orizuru”.

În primul rând, m-a intrigat titlul și, cumva simultan, coperta. Până la urmă, ele ni se desfășoară mai întâi în fața ochilor, iar iubitorii de frumos sunt automat atrași de ceva elaborat cu simt estetic, care ascunde un mister ce se vrea descifrat.

M-a atras deci semnificația termenului orizuru, acel delicat model origami reprezentând un cocor, care tinde, așa cum mărturisește autoarea pe coperta a patra, către senbazuru, cei o mie de cocori care, odată înfăptuiți, îți pot dărui îndeplinirea unei dorințe.

Colecția de povestiri descoperită în interiorul frumoaselor coperte a fost încă o dovadă a faptului că Em Sava scrie din tot sufletul, că orice moment de viață poate deveni o sursă de inspirație, că aceste povești țesute din spațiul cotidian se transformă magic din întâmplări aparent banale în clipe unice, încărcate de semnificații, poposind în paginile cărții și creând o altă operă din hârtie, precum orizuru.

Amintirile din România, inclusiv din satul bunicilor, Sava, rămas intact în memorie, dar altminteri estompat de realitate, schimbat de deceniile care au trecut peste el, privat cumva de farmecul zilelor când bunicii erau încă acolo, iar pomii, interiorul casei și întreg aerul satului păstra patina vremurilor vechi. Zilele strămutării către îndepărtata țară a arțarilor, pline de întrebări și de neliniști. Experiențe nenumărate de dincolo de ocean, într-o lume care a devenit a doua casă.

Istorisirile semnate Em Sava abundă de căldură, de culoare, chiar și acolo unde plantează tușe reci, sunt un pod adevărat, creat din fire trainice, între România și Canada. Em Sava a reușit să îndrăgească țara unde locuiește de mai bine de douăzeci de ani, fără a-și rupe din suflet originea, tradițiile îndrăgite și trăirile românești. Din toate aceste povestiri rezultă un echilibru dătător de speranță, dovadă că se poate să rămâi român în suflet, fără să refuzi noile experiențe și posibilități, să nu-ți abandonezi rădăcinile, dar nici să nu îți îngrădești zborul.

Întâmplările descrise în carte aparțin oamenilor zilelor noastre, cu obiceiurile noastre legate, indiscutabil, de net și de lumea virtuală, de provocările adaptărilor, de zumba, de relații, de ierni înzăpezite, printre care se strecoară câte o amintire din copilărie, o privire fugară aruncată în urmă, atât cât să se ivească un zâmbet, urmată de întoarcerea într-o lume pe care, până la urmă, ți-o poți construi după chipul și asemănarea proprie.

Simțul profund estetic se regăsește în fiecare povestire în parte, iar ici-colo am regăsit bogăția spiritului liric ce animă orice poet. Sunt frânturi din sufletul autoarei, împachetate frumos, cu grijă și dăruite, fiecare în parte, ca un cadou prețios, cititorului. Creează o senzație de zâmbet, culoare și lumină, fără a cădea în zona idealismelor sau a clișeelor. Amintește fiecăruia de valoarea trăirii clipei, într-un mod deloc tendențios, accentuând importanța realizării modului în care percepem realitatea.

„Orizuru” este despre vise și visuri, românești, americane, canadiene, împletite cu firele colorate ale realului și virtualului, ale amintirilor și prezentului, iar fiecare povestire se adaugă la precedentele, sporind frumusețea acestui tablou conturat de autoare. Nu poți decât să îți dorești ca toate aceste minunății să se adune până la o mie, ajungând la Senbazuru și la dorințele aprinse ale inimilor, care nu se pot opri din a iubi și a spera.

O carte care cucerește cititorul iubitor de frumos, pornind de la conceptul grafic semnat de Sasha Segal, folosind ilustrațiile Iuliei Șchiopu, iar apoi de la primul până la ultimul rând, purtând amprenta inconfundabilă a stilului Em Sava. Un adevărat balsam pentru minte și inimă. Recomand.

„Ce soartă grea… să înflorești și să rodesti, dar toată viața s-o trăiești alături de un felinar.

Trist în zadar…

În seara aceea visele s-au scurs alene pe-alei.

Și crengile au devenit blazate, atingând ușor pe bietul stâlp ce lumina la fel, cu spor…

Și-atunci deodat-a înțeles că nu e singur pe pământ, spre stele noaptea se înalță alături de vecinul stâlp. Și paralel sunt roditori. Unul lumină, altul flori, sădesc pe stradă amândoi…

PS: Copacul s-a-nclinat ușor spre stâlp.”

12 Comments

Spune-ți părerea!