Pacatele familiei Borgia de Sarah Bower, Editura Nemira – recenzie

18

Păcatele familiei Borgia

Sarah Bower

Editura NEMIRA

Colectia Damen Tango
An aparitie: 2018
Nr. pagini: 524
Traducerea: Corina Mitrulescu
Titlu original: Sins of the House of Borgia
Sarah Bower s-a născut în Yorkshire, dar acum locuiește în Suffolk și este consultant al mai multor agenții literare. Coordonează proiecte de promovare a lecturii și susține cursuri de scriere creatoare la University of East Anglia. Prozatoare fascinată de istorie, Sarah Bower este unul dintre numeroșii autori contemporani care au redescoperit romanul istoric. A publicat scrieri de ficțiune și nonfictiune în diverse reviste și periodice, a câștigat câteva concursuri de proză scurtă și a semnat mai multe volume de beletristică. Romanul ei de debut din 2007, Needle în the Blood (în curs de apariție la Editura Nemira), este o ficțiune istorică ce a atras imediat atenția cititorilor. Borgia. Păcatele familiei, roman apărut în 2011, a fost tradus în peste 10 țări și este bestseller internațional.
Sarah Bowler realizează o cronică închipuită, plină de culoare, a vieţii din Italia renascentistă. Autoarea îmbină măiestrit fapte consemnate de istoria oficială a familiei Borgia cu zvonuri şi ipoteze lansate de apropiaţii acesteia, informaţii pe care nu le găsim în cărţile de istorie.
Urzelile politice care l-au împins pe tatăl ei la Vatican au trimis-o pe Lucrezia Borgia într-un labirint periculos de patimi și ambiții, la una dintre cele mai grandioase Curți din Italia. Privit prin ochii ei, Cezare Borgia, diabolicul său frate, este unul dintre personajele care se dezvăluie în altă lumină decât cea consemnată public.
Violante se întâmplă să devină doamna de onoare a frumoasei Lucrezia, dar și păzitoarea unor secrete primejdioase și eroina unui povești de dragoste periculoase. Totul, pe fundalul unei istorii spectaculoase din Renaștere.
Spectacolul rivalităţii şi al răzbunării dintre casele Borgia şi Ferrara într-o poveste sclipitoare despre una dintre cele mai importante familii din Italia renascentistă.” – Publishers Weekly
Sarah Bowler realizează o cronică închipuită, plină de culoare, a vieții din Italia renascentistă. Autoarea îmbină măiestrit fapte consemnate de istoria oficială a familiei Borgia cu zvonuri și ipoteze lansate de apropiații acesteia, detalii pe care nu le găsim în cărțile de istorie.” – Luxury Reading

Sunt anumite nume pe care istoria le-a făcut celebre, care ne atrag interesul chiar dacă au trăit acum sute de ani, nume a căror sonoritate provoacă și astăzi spiritul de controversă și care vor fi izvor de inspirație pentru autorii de historical fiction, atât în prezent cât și în viitor.
Un astfel de nume răsunător este cel al cunoscutei familii Borgia.
Păcatele familei Borgia„, de Sarah Bower este una dintre aceste cărți inspirate dintr-un mix de legende și adevăruri care înconjoară întotdeauna aceste personalități istorice.
Am observat adesea, de-a lungul timpului faptul că ficțiunea istorică tinde să aibă perspective diferite, evidențiindu-se o ramură masculină și una feminină de abordare a subiectelor. Adeseori, autoarele își aleg ca protagoniste personaje feminine, a căror arie de expertiză de multe ori duce lectura în zona de politică, budoar și intrigi în detrimentul unor descrieri ale luptelor sau strategiilor atât de des întâlnite în cărțile cu protagoniști bărbați. Cu toate acestea, violența nu este deloc străină nici în cărțile văzute prin ochii femeilor, deoarece a fost dintotdeauna parte integrantă a istoriei omenirii.
Personajul-narator al acetui roman este o tânără evreică din Toledo, Esther, care printr-un concurs de împrejurări devine una dintre damele de companiei ale Lucreziei Borgia. În urma persecuțiilor evreilor în Spania acelor vremuri, Esther și mama ei iau drumul pribegiei alături de alți evrei, urmând a se reuni în Italia cu tatăl, un negustor ambițios și bine situat, care intrase în grațiile Papei Alexandru VI, Rodrigo Borgia. Mama Estherei moare însă la capătul lungului drum pe mare, răpusă de boală iar fata este îndemnată de tatăl său să se convertească la creștinism, devenind Donata. Astfel pătrunde ea în lumea celor bogați și influenți aflați în preajma Lucreziei, la acel moment văduvă și pe punctul de a se căsători pentru a treia oară, cu unul dintre oamenii puternici ai vremii, ducele Alfonso d’Este din Ferrara. În calea tinerei apare omul care îi schimbă viața, cel care îi inspiră o iubire greu de înțeles și de explicat, Cesare Borgia, fratele Lucreziei. El îi va da porecla Violante, sub care va fi cunoscută de atunci încolo, cea care încalcă promisiunile.
Pe parcursul romanului, o însoțim pas cu pas pe Violante prin mărăcinișul situațiilor de multe ori extreme specifice acelor timpuri, între lux și sărăcie, între decadență și abstinență, inclusiv într-un amestec de iubire și ură. Destinul ei este împletit cu cel al fraților Borgia, Cesare și Lucrezia. Ceilalți membri ai familiei sunt personaje secundare și de context. Mai puternic creionati i-am găsit pe frații d’Este: Alfonso, Ippolito, Ferrante și Giulio.
Deși personaj-narator, am găsit-o pe Esther/ Donata/ Violante oarecum neînsemnată, purtată de colo-colo de voința celor mai puternici decât ea. Acest lucru se poate explica într-o oarecare măsură prin vârsta fragedă, dar vorbim totuși de o perioadă în care maturizarea venea foarte devreme. Firea ei este mai degrabă boemă, idealistă, de o inteligență mediocră, dotată însă cu frumusețe – este foarte asemănătoare fizic cu madonna Lucrezia, însă asemănările se cam opresc aici.
Acest lucru mi-a plăcut deoarece aduce în prim plan poziția omului comun, atât ca obârșie cât și ca aptitudini, într-o lume străină, adeseori ostilă precum și modul în care acesta se adaptează, supraviețuiește, se implică după posibilități în evenimentele importante. Tocmai faptul că Violante este doar un pion în marele joc îi dă acel aer admirabil, întrucât ea nu dorește să parvină și e capabilă de loialitate, deși are puține motive pentru asta. Motivația și motorul său o reprezintă dragostea, o iubire mai degrabă toxică, care îi oferă mai multe necazuri decât satisfacții.
Cesare Borgia este opusul oricărui cavaler nobil pe un cal alb, ceea ce nu îl face mai puțin uman. Este interesant cum Violante nu îl idealizează pe Cesare, cunoscându-l de altfel în multe ipostaze, în glorie ca și în decădere, ea idealizează de fapt iubirea. Acest lucru o face să nu recunoască ceea ce îi era ascuns, greu de admis și care i se va dezvălui până la urmă la final.
Lucrezia Borgia este înfățișată ca o femeie statuară, dominatoare și vulnerabilă în același timp, un portret din lumini și umbre chiar mai reușit decât al lui Cesare, lucru de înțeles având în vedere că Violante, personajul-narator, petrece mult mai mult timp cu ea decât cu iubitul său. De fapt relația intimă dintre Cesare și Violante se consumă în doar două acte, primul fiind cel care are drept urmări nașterea lui Girolamo, cunoscut ca fiu nelegitim al acestuia. Lucrezia are pe lângă frumusețe, o minte ageră pe care o folosește pentru a-și atinge scopurile. Fiică, soră, mamă, soție și iubită – apare în toate aceste ipostaze, nu ca o femeie depravată ci ca o personalitate complexă.
Un alt personaj important prezent în carte este Angela Borgia, verișoara celor doi frați, confidenta și prietena intimă a lui Violante, care o ia pe aceasta sub aripa ei la intrarea în anturajul ducesei Lucrezia și o inițiază în jocuri erotice.
Spre final întâlnim un erou frumos conturat, un tânăr evreu pe nume Gideon.
Cartea nu conține nici pe departe atât erotism sau violență pe cât ar sugera titlul. După cum admite la final autoarea, a preferat să se concentreze pe o zonă a acestui subiect vast. Culoarea locală este bine compusă iar autoarea are un stil de scriere frumos, cursiv, elegant.
La începutul cărții găsim un element foarte util, care ne ajută să navigăm cu ușurință printre personajele și numeroșii membri ai familiilor Este și Borgia și anume o schiță în stilul arborilor genealogici. Aici am o singură mențiune de făcut: în dreptul soției legitime a lui Cesare Borgia, prințesa franceză Charlotte apare numele d’Albert, când de fapt numele familiei acesteia, ilustră de altminteri în Franța este d’Albret.
Aș fi apreciat prezența mai multor note de subsol, care ar fi ajutat la conturarea încă și mai clară a contextului vremurilor. Totodată, am remarcat prezența mai multor greșeli de editare, ceea ce nu am întâlnit până acum în alte cărți ale editurii (și nu puține) pe care am avut plăcerea să le citesc.
Dincolo de toate acestea, „Păcatele familiei Borgia” constituie o lectură plăcută nu numai pentru fanii genului ficțiune istorică, dar pentru toți cei care doresc să tragă cu ochiul printre faldurile timpului, pentru a cunoaște mai îndeaproape personalități care au marcat istoria Europei.
„Istoria nu e făcută din mesaje trimise din lumea nouă sau din observațiile seci ale lui Herodot, Plutarh ori Livius, pe care îi studiasem cândva împreună cu frații mei, ci e un mic și trist haos, un talmeș-balmeș fără direcție, de femei uimite, copii, câini și leoparzi în cuști.”
„Nici soarta, nici flirturile nu mai contau pentru mine, ceea ce mi-a adus pace, și prețuiam lucrurile mărunte, ca mirosul de lemn de măr ars, ploaia răsunând pe obloanele ferestrelor la miezul nopții, pânza unui păianjen strălucind de rouă.”
„Urmează dragostea. Nu e o cale dreaptă și poate nici măcar morală.”

 

             Mulțumim Editurii Nemira pentru cartea oferită pentru recenzie

Cărțile din colecția Damen Tango se pot comanda pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

About Author

18 comentarii

  1. Felicitări Ana! Îmi place recenzia ta, ai scris foarte frumos și ai punctat bine subiectul cărții.

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Felicitari Ana! Stiu ca iti plac cartile istorice, se vede din recenzie!

  3. Balan Daniela on

    Am citit câteva cărți despre familia Borgia! foarte frumoasă și tentanta recenzia ta Ana, felicitari ❤️

  4. Ce-mi place cum ai făcut recenzia! Pare interesantă cartea. Despre familia Borgia am citit destule, dar mă simt tentată sa arunc un ochi si asupra acestei cărți pe viitor.

  5. Anca Rucareanu on

    Minunata recenzie Ana! Eu iubesc romanele istorice si acesta ma atrage tare mult!

Spune-ți părerea!