Păcatele fiului. Cartea a doua de Theo Anghel, Editura Quantum Publishers – recenzie

24

Păcatele fiului. Cartea a doua

Theo Anghel

Editura Quantum Publishers

An apariție: 2018
Nr. pagini: 324
  • Seria ”Păcatele fiului”:

1. Păcatele fiului cartea întâi – recenzie

2. Păcatele fiului cartea a doua

3. Păcatele fiului cartea a treia – recenzie

Legăturile dintre Lia și Luca sunt profunde. Cei doi au trăit în alte timpuri, la începuturile omenirii, ca Lheya și Beleth, într-un oraș numit Elazard, însă povestea lor nu a ajuns la final nici în zilele noastre. Abia acum s-au regăsit cu adevărat, iar amintirile altei vieți vin peste ei ca un tăvălug și îi forțează să se privească adânc în suflet. Sentimentele de atunci revin, năucindu-i cu forța și vigoarea cu care își cer dreptul la viață.
Însă, la fel cum lucrurile nu au fost ușoare atunci, nu vor fi nici acum. Obstacole terifiante le vor fi puse în cale de cei ce vor să împiedice ca o profeție din zorii veacurilor să se împlinească. Ei doi sunt cheia și, de aceea, toate forțele răului își vor da mâna pentru a le încurca planul de a fi împreună.
Dar ce s-a întâmplat atunci în Elazard?
Cartea a doua din Păcatele fiului ne oferă o tulburătoare poveste fantasy – întunecată, brutală, erotică, absolut seducătoare, plină de pasiune și, neașteptat, de romantism. Surprinzător și delicios acest ingredient într-o poveste populată de demoni.
Lia este o tânără jurnalistă angajată la un ziar bucureștean a cărei viață este complet schimbată odată cu ultimul articol de care trebuie să se ocupe și care implica intervievarea unui bărbat închis pe viață pentru mai multe crime comise, de care se recunoscuse vinovat. Bărbatul, foarte tânăr și atractiv, îi face o puternică impresie Liei. Luca – așa se numea deținutul – era lunecos ca un șarpe, și nu a reușit să afle de la el nimic demn de a fi scris într-un articol. Însă, în această perioadă, Lia a început să aibă niște vise ciudate, care o purtau cu sute de ani în urmă, într-un timp și într-un loc cucerit de demoni.
Citim despre niște întâmplări uluitoare și despre legătura de nedesfăcut dintre Lia și Luca, pe atunci Lheya și Beleth… 
În străvechea Cetate a Elazardului, Lheya asista la cumplita urgie a unui război inegal, fără șanse de izbândă. Demonii, în frunte cu întunecatul și temutul Beleth, slujiți de o armată de morți vii, au cucerit Cetatea. Au ucis și au făcut prăpăd. Lheya a scăpat, dar o aștepta o soarta crudă.
Păcatele fiului, prima carte a seriei mi-a plăcut foarte mult – coperta (la fel de atractivă și inspirată și la a doua carte) subiectul inedit, personajele carismatice, dialogurile spumoase, pline de umor și vervă ale acestora, numele alese, Lia și Luca, alternanța planurilor: prezent – unde avem o poveste captivantă, urban fantasy, cu un pronunțat caracter paranormal – și trecut, unde avem o poveste foarte intensă și dură, cu iz de legendă și profeție. În cartea de față povestea continuă în același stil alert și captivant, dar practic întâmplările despre care aflăm le preced pe cele din prima parte.
Dacă primul volum al seriei se petrece în zilele noastre, cu doar câteva flash-uri în trecut care adâncesc misterul legăturii dintre Luca și Lia, cartea a doua trage complet cortina, dezgolind secretul.
Să pășim așadar în povestea din trecut…
Cândva demult, în afara timpului nostru, într-o lume din altă lume, era un ținut populat de oameni asemenea nouă. Un ținut în care erau șapte mari orașe, iar cel mai de seamă era străvechea Cetate a Elazardului. Dar cinci dintre Orașe au fost cucerite de armata demonilor, condusă de Beleth, un demon puternic, fiul cel mare al lui Amaymon, regele acestor creaturi întunecate. Ultimul dintre orașele cucerite era Elazardul, unde demonii au ocupat palatul, făcând prăpăd în cetate. Iar Lheya, tânăra fiică a unui negustor puternic și înstărit, este aleasă de Beleth ca fiind virgina oferită crudului său frate, Gaap, pentru a-i fi mireasă și a-i purta moștenitorul. Beleth a regretat după aceea de mii de ori decizia asta, căci nu-și mai putea lua vorba și hotărârea înapoi, nici chiar după ce a realizat că Lheya era de fapt sortita lui, nu a lui Gaap! 
Povestea e spusă la persoana întâi din perspectiva Lheyei și aflam despre groaza și neputința tinerei aflată la cheremul demonilor care i-au ucis familia și au înrobit locuitorii Elazardului. Avea de partea ei doar o servitoare, Faha, dar care ducea grija pruncului și soțului ei, ascunși undeva în cetate. Fac o paranteză să spun că mi-a plăcut mult de Faha, dar în final m-a dezamăgit. Nu vreau să spun prin asta că era o persoană rea, ci doar că eu m-am înșelat în privința ei. Nici pe departe cât m-am înșelat însă în privința altui personaj: Mugar, pe care l-am detestat! Nu vi-l prezint însă, ci vă las să citiți singuri despre acesta.
Locul acțiunii se schimbă pe parcursul lecturii, dar, de fiecare dată, e atât de bine descris, încât se deschide pur și simplu în fața ochilor cititorului, ca un decor de film.
Pentru început, o însoțim pe Lheya la palat, pentru a-i fi prezentată lui Gaap și regelui Amaymon, iar perversitatea și cruzimea pe care le-a întrezărit la amândoi au îngrozit-o.
”Atât de reci erau acei ochi ce nu aveau nimic în comun cu ai lui Beleth, încât Iadul ghicit în neantul din ei m-a făcut să înghit în sec. Cu mare greutate am reușit să mă țin pe picioare, căci răutatea îi exploda prin toți porii și intoxica pe oricine ar fi fost în apropiere.”
Iar când, fără voia ei, e martora unei orgii cu Gaap în prim plan, repulsia ei nu are limite. Prefera să moară decât să devină mireasa unui asemenea monstru.
Capul femeii căzuse într-o parte și i-am putut citi pe chip ceva nelămurit, ceva ce părea să fie durere împletită cu extaz. Brațele îi atârnau inerte pe lângă trup, iar buzele i se mișcau spasmodic, bolborosind cuvinte fără sens.
Nu-mi puteam dezlipi ochii de pe umerii bărbatului. Se încordau cu putere, cu mușchii tari umflându-se pe sub pielea lucioasă. Când fruntea lui s-a ridicat și m-a fixat de parcă ar fi știut că sunt acolo, am înțepenit.
Ajutorul îi vine de unde se aștepta mai puțin: e ajutată să fugă de Naamah, un demon femelă de care Beleth fusese foarte interesat cândva, după cum aflase Lheya. Dar nu vă faceți idei greșite, căci diabolica Naamah avea propriile planuri și uneltiri… Cine a citit seria ”Am murit, din fericire”, s-ar putea să-și aducă aminte de Naamah, demonul vânat de recuperatorii de suflete!
Și astfel, ajungem într-un alt decor, în Pădurea Moartă, acolo unde se refugiaseră o mână de rebeli. Facem cunoștință cu niște personaje pestrițe și, în cea mai mare parte, detestabile, însă Lheya e nevoită să se adapteze și să încerce să trăiască printre ei. Nicăieri nu era însă perfect ascunsă, căci o dădea de gol misteriosul inel cu piatră albastră, care o urma pretutindeni.
Însă, atunci când află că demonii conduși de Beleth se pregătesc să atace penultimul bastion, cel de-al șaselea oraș al ținutului, Lheya, sperând în influența ei asupra lui Beleth, pune la cale un plan nebunesc: să se ducă personal în tabăra demonilor și să încerce să-l răzgândească pe prințul-demon. Nu vă dau detalii, vă spun doar că va eșua în planul ei care nu avea cum să aibă sorți de izbândă.
”- Lheyaaa! urlă Beleth cu o disperare care mi-a făcut pielea de găină.
Cu un efort supraomenesc, am ridicat fruntea și am reușit să-l zăresc. Trunchiul îi era străpuns de atât de multe săbii, încât rebelii se agitau în jurul lui plini de obidă, fiindcă nu mai găseau loc liber în care să mai înfigă câteva. Nu reacționa, primind tortura ca pe o pedeapsă binemeritată, cu ochii aceia care îți sorbeau sufletul din tine ațintiți asupra mea.”
Avem parte de suspans, aventuri incredibile, trădări, personaje înșelătoare, situații de un dramatism extrem. M-a impresionat și șocat soarta unor personaje și m-au revoltat altele. Și aici nu vorbesc de demoni. În cele din urmă, ajungem din nou în Elazard, însoțind-o pe Lheya, dar într-un cartier de la marginea cetății, sărac și periculos. Este foarte bine redată atmosfera de cetate medievală, iar galeria de personaje de aici e foarte bine creionată: ținuta, comportamentul, limbajul, totul aparține locului, ca să zic așa.
Stilul cărții, scriitura fluidă, dialogurile amuzante și comicul situațiilor fac și în acest volum deliciul lecturii.
”- Ah! Arzi! Ce naiba ai pățit? Erai bine mai devreme. S-a întâmplat ceva?
– Mi s-a întâmplat nenorocitul de prinț, am bodogănit.
– Nenorocitul de prinț? se miră ea. Ce s-a întâmplat cu îl iubesc? Ai aflat că-i un nenorocit și de-aia nu-l mai iubești sau este un nenorocit pentru că nu-l mai iubești? Sau astea două merg împreună? Îl iubești pe nenorocitul de prinț?
– Faha, ce naiba ai mâncat?! m-am arătat iritată de logoreea ei fără sens.
– Fasole cu costițe și ceapă verde, chicoti, imună la starea mea proastă. De mult n-am mai mâncat ceva ca lumea.
– Poate ar trebui să-mi aduci și mie. Am mare nevoie să devin o toantă nesimțitoare…
Am amuțit brusc, conștientizând că, refulând în fața cuiva complet nevinovat, chiar mă dovedeam a fi o toantă nesimțitoare.”
Imposibila poveste de iubire e foarte frumoasă și e unul din punctele forte ale cărții. Avem parte de romantism, erotism și pericol, o combinație explozivă! Lheya se îndrăgostește fără voia ei de Beleth, seducătorul arhidemon, iar acesta la rândul său va nutri sentimente atât de puternice pentru frumoasa muritoare, încât îi vor pune la încercare loialitatea față de demonica lui familie, fiind prins la mijloc într-o situație fără ieșire.
”Umerii lui erau aplecați amenințător asupra mea. Părea un uriaș decis să zdrobească lumea unui pigmeu nevrednic. Nu știa ce să facă cu brațele, astfel că strânse degetele în pumn pentru a se elibera de tensiune. Pletele îi alunecară în față, umbrindu-i ochii tulburi. Îmi era teamă de el, de acest nou Beleth al Iadului, dar nu voiam să-i arăt asta.”

Soarta Lheyei pare pecetluită, iar o întunecată și sângeroasă profeție e pe cale de a se împlini. Ce soartă va avea ea în acest plan al existenței, ce anume a rămas neîmplinit și neterminat astfel încât să se reîncarneze peste milenii alături de cel ce părea că îi era sortit, rămâne să aflați citind cartea.
O poveste și o serie pe care o recomand iubitorilor genului fantasy, romanticelor și tuturor celor care apreciază o carte foarte bine scrisă.

Mulțumim Editurii Quantum Publishers pentru cartea Păcatele fiului oferită pentru recenzie!

Cărțile autoarei Theo Anghel se pot comanda pe Editura Quantum Publishers, elefant.ro, carturesti.ro

Recenzii cărți Theo Anghel

Recenzii și prezentări cărți autori români

About Author

24 de comentarii

  1. Mirela Nenciu on

    Foarte mult mi-a plăcut această serie și abia aștept vol 2! Felicitări pentru minunata recenzie, Oli!

    • Mulțumesc, Mire! Îmi place foarte mult seria, e la concurența cu „Am murit, din fericire”, despre care am spus cu fiecare ocazie că m-a entuziasmat, de-a dreptul!
      Și eu sunt foarte curioasă cum se va derula povestea dintre Lia și Luca în volumul al treilea, acum că știu ce i-a legat în trecut…

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O recenzie minunata Oli! Inca nu am citit nici primul volum, dar ma apuc de serie cand apare si ultimul volum!

  3. Recenzia este foarte tentantă la o carte pe care am citit-o cu multă plăcere…hai cu volumul trei ,Theo…

    • Multumesc, Dana! Abia astept sa vad ce le-a pregatit Liei si lui Luca in volumul al treilea. Inca nu m-am hotarat daca Luca sau Beleth e preferatul meu. Desi sunt unul si acelasi, ii percep foarte diferit…

    • Multumesc, Ana! Ma bucur ca te-am tentat, iti recomand seria, e foarte frumoasa, deosebita si foarte bine scrisa, in stilul savuros al autoarei.

  4. Tare sunt curioasă si eu cum va decurge povestea, noroc ca deja am citit cartea, ca erai ispita :)) .

    • Si eu sunt curioasa si nerabdatoare sa aflu ce surprize ne-a pregatit Theo, am asteptari foarte mari de la urmatorul volum!

  5. Felicitări pentru recenzie, Oli! Am citit cartea anul trecut si mi-a plăcut mult. O recenzie frumoasa care tentează. O lume plină de duritate, personaje fantastice interesante si emoții cât cuprinde!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: