Delicatese Literare
Recenzii

Păcatele fiului de Theo Anghel, Editura Quantum – recenzie

Păcatele fiului

Theo Anghel

Editura Quantum Publishers

An apariție: 2018

Nr. pagini: 293

  • Seria ”Păcatele fiului”:

1. Păcatele fiului cartea întâi

2. Păcatele fiului cartea a doua – recenzie

3. Păcatele fiului cartea a treia – recenzie

Lia este o tânără jurnalistă, angajată a unui tabloid bucureștean. Viața ei decurge liniar, fără evenimente notabile, până într-o zi când este trimisă pe teren, cu misiunea de a lua un interviu unui bărbat acuzat de mai multe crime.
Cum rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi, nici deținutul pe care îl cunoaște cu ocazia vizitei la închisoare nu se dovedește a fi ceea ce aștepta Lia să găsească.
Cu timpul, cei doi descoperă o legătură subtilă care le unește destinele și, indiferent cât de mult se străduiesc să renege evidențele, trecutul se încăpățânează să influențeze prezentul amândurora.
Cine a citit seria Am murit, din fericire nu cred că mai are nevoie de un imbold suplimentar pentru a citi cărțile autoarei, care scrie senzațional de bine și de frumos. Cine nu, să nu mai amâne! Poate începe să descopere stilul lui Theo Anghel cu acest prim volum dintr-o nouă serie care se anunță de notă maximă!  Eu una deja mă declar fan! Povestea, tot fantasy, nu seamănă deloc cu Am murit, din fericire, dar am recunoscut stilul savuros al autoarei.
Cartea mi-a plăcut foarte mult, cu totul, începând de la copertă și titlu, continuând cu subiectul inedit, personajele carismatice, dialogurile spumoase, pline de umor și vervă ale acestora, numele alese, Lia și Luca, alternanța planurilor: prezent – unde avem o poveste captivantă, urban fantasy, cu un pronunțat caracter paranormal – și trecut, unde avem o poveste foarte intensă și dură, cu iz de legendă. Și, nu în ultimul rând, decorul acțiunii, și aici țin să remarc în mod deosebit fragmentul din carte petrecut la Moieciu – foarte bine surprinse atmosfera, spiritul și oamenii locului!
În prim planul acțiunii se afla Lia, o tânără jurnalistă angajată la un ziar bucureștean, Gura Lumii, ale cărui articole mizau pe senzațional. Viața Liei era destul de confortabilă. Era într-o relație de prietenie cu un tânăr avocat, Dima, dar nu erau iubiți. Însă totul va fi dat peste cap odată cu ultimul articol de care trebuie să se ocupe și care implica intervievarea unui bărbat închis pe viață pentru mai multe crime comise, de care se recunoscuse vinovat.
Bărbatul, foarte tânăr și atractiv, îi face o puternică impresie Liei.
Era bine clădit, însă ceea ce mi-a atras atenția au fost șuvițele ondulate ce i se încolăceau într-o dezordine delicioasă în jurul capului. Maxilarul îi era încordat, iar ochii verzi, cu neobișnuite irizații solare, exprimau un soi de tristețe reținută.
Numai că, profesional, nu reușește să se achite de misiunea primită. Luca – așa se numea deținutul – era lunecos ca un șarpe, și nu a reușit să afle de la el nimic demn de a fi scris într-un articol. Și a fost și extrem de mitocan.
Lia a simțit o mare ușurare când a plecat de acolo. Însă șeful ei, furios la culme, o trimite din nou în gura lupului, deși ea i-a spus că nu mai vrea să se ducă. Dar, surpriză! Deținutul o „cere” în mod special pe ea, refuzând să răspundă altcuiva. Îi era vizibil teamă de el, iar gestul acestuia de a-o oferi un inel de argint cu o lucrătură complicată – spunându-i că o va proteja și o va face să nu-i mai fie teamă de el – nu o liniștește câtuși de puțin, ba chiar din contră…
În această perioadă, Lia a început să aibă niște vise ciudate, care o purtau cu sute de ani în urmă, într-un timp și într-un loc cucerit de demoni. Iar visele nu sunt doar atât, vise. Nu sunt nici premoniții. Sunt atât de reale și vii, încât o transpun într-o realitate dintr-o altă viață, un alt timp, o altă lume. Poate că inelul primit acționa ca un portal…
Astfel, Lia trăiește noaptea o existență paralelă, în străvechea Cetate a Elazardului. Ea era Lheya, și asista la cumplita urgie a unui război inegal, fără șanse de izbândă. Demonii, în frunte cu întunecatul și temutul Beleth, slujiți de o armată de morți vii, au cucerit Cetatea. Au ucis și au făcut prăpăd. Lheya a scăpat, dar o aștepta o soarta crudă. Nu vă spun despre ce e vorba, veți descoperi singuri.
M-a captivat foarte mult acest fir al poveștii. Și m-a fascinat Beleth…
Unei flori rare, nevăzute, sărutată doar de soarele durerii, trebuie să-i smulgi toate petalele.
Înspăimântată de vise, terorizată de șeful ei să termine articolul cu Luca, și terifiantă efectiv de acesta din urmă, Lia e pe punctul de a renunța la slujbă. Dar avea nevoie de bani. Dima îi propune să vândă casa părintească de la Moieciu, pe care ea n-o folosea nicicum, dar era legată sufletește de ea. Acceptă totuși să facă un drum până acolo și să se întâlnească cu un posibil cumpărător. N-o să vă vină să credeți cine era cumpărătorul! Luca! În persoană.
– Ai evadat? Te caută poliția? Poți să răspunzi? m-am înroșit de furie.
– Dacă e pentru interviu, nu.
– Dacă e pentru interviu? Există alternativă?
– Dacă e pentru propria ta informație, pot să-ți răspund.
– Te rog s-o faci.
– Nu am evadat și nu mă caută poliția.
– Ce Dumnezeu ești? 
– Lia…, șovăi o clipă. Continuă după ce își îndepărta ușor chipul de al meu: Sunt un arhidemon. Numele meu este Beleth. Sunt al șaptelea prinț al iadului.
Cuvintele au pătruns încet în capul meu, revelându-mi pe îndelete sensul celor auzite. 
Arhidemon? Beleth? 
Visasem despre el! Pentru numele lui Dumnezeu! Biara, eu, Beleth, cuceritorul Elazardului… Inelul! (…)
Când l-am privit din nou, i-am găsit ochii fixați asupra mea. M-am cuprins cu brațele și l-am înfruntat.
Doamne! Era ceva între noi, dar ce? Ce?
Povestea nu se țese ușor, relația dintre Lia și Luca e complicată și incendiară – avem parte de romantism și erotism din plin -, iar fărâme din realitatea trecută, împreună cu ceea ce se întâmplă în prezent, plus felul ambiguu și periculos de a fi al lui Luca, ce nu-i răspunde clar la nici o întrebare, spunându-i că trebuie să-și amintească singură ce s-a întâmplat, o dau complet peste cap pe Lia. În plus, tatăl ei, care o crescuse de mică după ce mama ei murise, tatăl ei care îi fusese sprijin și o iubise necondiționat, era acum internat la un sanatoriu, bolnav de Alzheimer. Iar asta era pentru Lia o suferință greu de dus.
Și, ca și când nu era de ajuns, întoarsă de la Moieciu la București, află că un coleg de-al ei terminase articolul ducându-se în locul ei la închisoare și intervievându-l pe Luca! Dar cum?!  Că Luca fusese în timpul ăsta cu ea la Moieciu… Ei bine, la misterul ăsta vă las să descoperiți singuri explicația… 
Și, dacă până acum Lia doar intuise sau simțise un potențial pericol ce plana asupra ei, intuiția i se adeverește! Chiar se află în real pericol, când forțe întunecate încep să o amenințe!
În ceea ce-l privește pe Luca, află că el se afla în această lume, și în acest trup muritor drept pedeapsă pentru că și-a omorât fratele! Pe prințul Gaap, care, după cucerirea Elazardului, își alesese o virgină să-i devină soție. Bănuiți cine era aleasa?…
Magie, djini, demoni, păcate și blesteme, toate vor cotropi existența Liei, iar singurul pe care se poate baza, e singurul în care nu se putea încrede. Dar ce altă alternativă ar avea? Iar când sentimente pe care nu le poate stăpâni se amestecă în ecuație, e clar că nu mai are nici un fel de control asupra propriei vieți. Iar singura ei, singura lor șansă, e ca ea să-și amintească tot!
Destinul meu se întrepătrundea cu al lui Luca la niveluri extraordinar de profunde. Sufletele noastre veneau din negura timpului, căutându-se cu ardoare unul pe celălalt peste vremuri.
Acțiunea cărții e trepidantă, suspansul e foarte bine gradat, dramatismul atinge pe alocuri cote de alertă, personajele principale sunt seducătoare, romantismul nelipsind din relația lor, elementul paranormal e genial exploatat, iar umorul dialogurilor completează cu brio acest cocktail de ingrediente ce fac din Păcatele fiului o lectură de excepție!
Iar finalul, e într-un mare fel, un suspans care m-a pus pe jar! (nu-i frumos din partea autoarei să se joace așa cu emoțiile și sensibilitățile cititorilor!) Acum ce facem până apare volumul următor? Stresăm autoarea să îl publice mai repede!!!

Cărțile autoarei Theo Anghel se pot comanda pe Editura Quantum Publishers, elefant.ro, carturesti.ro

Recenzii cărți Theo Anghel

Recenzii și prezentări cărți autori români

30 Comments

  • Barbălată Mirela

    Superb Oli! M-ai pus pe jar! Vreau si eu cartea . Dar sincer mai astept. Stiu ce am patit cu seria Am murit, din fericire pana am ajuns sa o am pe toata . Asteptarea este prea mare si frustranta si cum eu sunt o persoana nerabdatoare …..

    • Oli

      Mulțumesc mult, Mirela! Ce bucur ca te-am tentat! Dar ai dreptate, și eu abia aștept următorul volum, ca se termina exact când curiozitatea atinge cote maxime! Ce mai, înadins ne-a facut-o Theo! Dar e absolut minunata cartea!

  • Carolina Bianca

    Oliii, ce mi-ai făcut? Mi-am propus sa citesc cartea la început de iulie, dar acuma m-ai ispitit. Felicitări pentru recenzie!

    • Oli

      Mulțumesc! ! Ce bine îmi pare că am reușită te ispitesc! Lectură savuroasă Îți doresc!

  • Geo

    Waw, Oli! Super incitanta si plină de răsturnări de situație pare cartea! Îmi dau seama din recenzie ca este super cartea. Felicitările mele!

  • Tyna

    Impresionantă recenzie, cum cred că este și cartea! Felicitări! Sper să apară cât mai repede volumul următor, să le pot citi împreună!

    • Oli

      Multumesc, Tyna! Si eu stau ca pe ghimpi sa apara volumul urmator, sa vad ce se intampla, mai ales ca finalul lasa suspansul si curiozitatea maxima pe povestea din trecut, foarte captivanta si extrem de interesanta! In general, la cartile cu fire impletite prezent-trecut, eu prefer si urmaresc mai ales povestea din prezent, dar de aceasta data, nu pot favoriza vreuna din ele, ambele sunt superbe!

  • anasylvi

    Nu am citit inca nimic scris de autoare. Aceste carti din zona fantasy ma tenteaza, chiar daca pare mai mult urban fantasy, insa elementele din trecut par foarte interesante. Recenzia e superba, multumesc pentru recomandare!

    • Oli

      Ana, iti recomand cartile autoarei, atat seria Am murit, din fericire, cat si Pacatele fiului, sunt carti foarte bune si foarte bine scrise. Povestea din prezent e intr-adevar urban fantasy, dar cea din trecut e grozava! Dupa cum am mai spus, la putine carti cu povestea pe doua planuri in timp m-au captivat acestea in egala masura, dar Theo a reusit cu brio acest lucru in cartea de fata!

  • Theo Anghel

    Oli, ești o magiciană a cuvântului, mi-a devenit clar! Ce minunată recenzie! Mulțumesc!
    Sunt pe la jumătatea volumului 2, deși n-am mai scris un rând de vreo lună, fiindcă sunt prea prinsă în treburile editurii. Dar acum parcă m-ai făcut să-mi fie dor de personaje, dor de scris.

    • Oli

      Multumesc mult pentru cuvintele tale, Theo! Ma bucur daca am reusit sa transmit cat de mult m-a incantat aceasta carte! Si crede-ma, am avut asteptari foarte inalte dupa Am murit, din fericire. Si mi-au fost satisfacute cu brio! Daca ti-am dat un mic impuls sa scrii mai repede la volumul urmator, ma bucur mult, deoarece abia il astept!!! Sa ai spor si inspiratie maxime!

  • Fratiloiu Dorina Petronela

    Oauuuu Oli!!! Ce recenzie ne-ai facut! Super, mega, extraordinara!! Acum eu ce sa fac, spune tu!! Sa las balta celelalte carti???

    • Oli

      Waww, ce ma bucur ca sunt asa o ispita! Trece-o la prioritati, ca merita!!! Desi o sa cam stai dupa aceea pe ghimpi pana apare urmatorul volum…

    • Fratiloiu Dorina Petronela

      Pai cam stau pe ganduri daca sa o incep sau nu doar pt ca are continuare!

    • Oli

      Eu nu am mai avut răbdare, și mă bucur! E tare frumoasă! Dar cam așa pățim cu majoritatea seriilor, nu-I așa? Îmi place sa le citesc la rând, dar nici nu-mi vine sa amân lectura… Grea dilemă

  • Mirela Nenciu

    Uauuu…cum a fost cartea asta! O minunăție! Felicitări, Theo și nu ne ține prea mult în pom, ne dorim vol 2!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *