Păcatele fiului. Vol. 4 de Theo Anghel, Editura Quantum – recenzie

Păcatele fiului. Cartea a patra

Theo Anghel

An aparitie: 2019

Nr. pagini: 540

• Seria ”Păcatele fiului”:

1. Păcatele fiului cartea întâi – recenzie

2. Păcatele fiului cartea a doua – recenzie

3. Păcatele fiului cartea a treia – recenzie

4. Păcatele fiului cartea a patra

Iubirea pentru prințul demon a aduce pe Lia în tărâmurile celor șapte orașe, în Rosenar. Doar că acum nu este singură, căci poartă în pântece rodul pasiunii dintre ea și Beleth. Disperată să afle sensurile cimiliturilor din pergamentul găsit în podul vilei din capitală, căutând cu înfrigurare soluția care să-i permită să-și salveze fiul și iubitul, pornește într-o călătorie extraordinară spre locul misterios ce promite să răspundă întrebărilor despre profeție.

După cum deja te-ai obișnuit când vine vorba despre cărțile lui Theo Anghel, aventură, erotismul, misterul urcă și de dată asta la cote care îți vor face inima să bată mai tare.

Amaymon, Gaap, Naamah și o mulțime de alte personaje cuceritoare îți vor transformă lectură într-o călătorie fascinantă prin deșert și prin misterioasă cetate a Seyabului.

Citește și află ce se va întâmplă cu protagoniștii acestei serii incendiare. Îți garantăm că vei întoarce ultima pagină cu regretul că povestea această nu continuă la nesfârșit.

Scriitura rafinată, personajele fascinante, dialogurile savuroase, stropite din abundență cu umor spumos și, mai ales, povestea propriu-zisă, senzațională și originală, derulată pe granița dintre real și fantastic, plină de mister, suspans, dramatism, erotism și romantism în proporții ideale, sunt tot atâtea argumente pentru a citi această senzațională serie – Păcatele fiului – și a deveni fan Theo Anghel!

Îmi plac poveștile lungi, complexe, îmi plac seriile de cărți la care acțiunea curge dintr-un volum în altul, iar Păcatele fiului m-a captivat de la prima pagină, povestea avansând și dezvoltându-se de la volum la volum, prinzând cititorul în mrejele ei.

Personajele poveștii nu mai au nevoie de nici o prezentare, le cunoaștem din primele trei volume ale seriei, dar să facem o scurtă trecere în revistă a acțiunii pentru a putea pătrunde ”în cunoștință de cauză” în ceea ce ne așteaptă odată întrați în povestea ultimului volum.

Povestea, scrisă la persoana întâi din perspectiva Liei, ne poartă în Bucureștiul zilelor noastre (mi-a plăcut că această poveste urban-fantasy se petrece în mare parte pe meleaguri românești), iar subiectul împletește elemente paranormale în viața reală. Lia este o tânără jurnalistă angajată la un ziar bucureștean de scandal a cărei viață este complet dată peste cap odată cu intervievarea unui bărbat închis pe viață pentru mai multe crime comise, de care se recunoscuse vinovat. Bărbatul, Luca, tânăr și foarte atractiv, îi face o puternică impresie Liei. În această perioadă, Lia a început să aibă niște vise ciudate, care o purtau cu sute de ani în urmă, într-un timp și într-un loc cucerit de demoni, unde ea era Lheya, iar Luca era Beleth. Beleth era un demon puternic, fiul cel mare al întunecatului rege Amaymon. Lheya, tânăra fiică a unui negustor din Elazard, este virgina aleasă de Beleth pentru a fi oferită crudului său frate, Gaap, să-i fie mireasă și să-i poarte moștenitorul. Când Beleth a realizat că Lheya era de fapt sortita lui, nu a lui Gaap, era prea târziu, nu-și putea lua cuvântul înapoi! Dar nici la Lheya nu putea renunța, iar prețul plătit a fost enorm: Lheya a fost ucisă de Gaap, iar Beleth, înnebunit de durere, și-a ucis fratele, fiind apoi exilat în lumea oamenilor.

Oare de câte reîncarnări avusese parte Lheya până în prezentul în care ea este Lia și își conștientizează trecutul, fiind captivă între două lumi și două existențe?

Păcatele fiului. Cartea a patra ne oferă o încheiere spectaculoasă a poveștii lui Lheya și Beleth, demnă de aplauze la scenă deschisă!
După un început mai domol, acțiunea revine în forță, răsturnările de situație și momentele dramatice se succed cu repeziciune, personajele ne surprind cu felul lor schimbător de a fi, apar personaje noi, avem parte de aventuri, iubire, trădare, violență, secrete adânci ca marea și revelații uluitoare. Relația dintre Lheya și Beleth va fi și de această dată incendiară, scenele de sex sunt intens erotice, iar sentimentele celor doi aproape palpabile. Tot ce se întâmplă pe parcursul cărții e descris în detaliu, pas cu pas, decorul acțiunii ne e înfățișat cu descrieri bogate în imagini vizuale, iar dialogurile sunt la fel de pline de vervă și umor ca și în celelalte volume.

Dacă primul volum al seriei se petrece în zilele noastre, cu câteva flash-uri în trecut, în cartea a doua citim despre niște întâmplări uluitoare petrecute în străvechea Cetate a Elazardului după ce aceasta a fost cucerită de demoni și despre legătura de nedesfăcut dintre Lia și Luca, pe atunci Lheya și Beleth.

În cartea a treia îi reîntâlnim pe Lia și Luca în prezent, în București, într-o situație ce pare fără ieșire. O pereche unică: Lia – actuală ziaristă și fostă virgină de sacrificiu și Luca – fost pușcăriaș și fost și actual demon, îndrăgostiți până peste cap și trăindu-și intens povestea de iubire. Însă Luca/Beleth e nevoit să se întoarcă pe tărâmul celor șapte orașe în urma amenințărilor și manipulărilor demonicului rege Amaymon, și o va face, deși era conștient că astfel pierdea contactul cu partea lui umană, devenind demon pur. Lia/Lheya era mai mult decât dispusă să-l însoțească, dar acolo nu puteau pătrunde dinspre lumea noastră decât cei ce aveau sânge primordial. Iar ea, ca simplă muritoare, evident nu avea. Doar că… nu era chiar așa! Datorită năstrușnicelor semințe de cotupa pe care schimbătorul djinn pe care îl cunoaștem cu toții le servise Liei pe post de… pilule contraceptive (ele având de fapt efectul opus), aceasta rămăsese însărcinată. Datorită fătului avea așadar sânge primordial și putea să călătorească în trecutul îndepărtat în ținuturile unde începuse totul.

Și astfel, în cartea a patra, ajungem din nou în trecut, în Rosenar, al șaselea din  cele șapte orașe, o cetate înconjurată de deșert.

”Crezusem că, de îndată ce ajungeam în Rosenar, în jurul meu avea să fie o vânzoleală de nedescris, forțe de nestăpânit s-ar fi pus în mișcare pentru ca eu să ajung dinaintea prințului Beleth, el să acționeze cumva, și coșmarul reprezentat de armia concentrată în Elazard șă dispară odată pentru totdeauna. În schimb, jupân Rhode se mulțumea cu un trai liniștit, cu mese la ore regulate, sieste prelungite, vizite la boierii din împrejurimi…”

Poate vă întrebați cine este jupân Rhode? Ei bine, este djinnul nostru, care a luat înfățișarea și identitatea unui respectat negustor din Rosenar, care locuia cu nepoata sa, aceasta fiind Lheya. Foarte frumos surprinsă viața tihnită dintr-o cetate din alt veac.

Vă spuneam că totul are legătură cu o profeție, în care se face referire la misterioasa Seyab. Iar când Lheya află că Seyab e o cetate – locul de unde au pornit primii oameni să construiască cele șapte orașe și rădăcina tuturor lucrurilor – se hotărăște să pornească în secret într-acolo. Va fi însoțită de tânăra Sesya, servitoarea jupânului Rhode, care era de fapt o descendentă a neamului Seyabului care o slujeau pe marea Preoteasă, de Joay, iubitul Sesyei și de Tibas, un tânăr fierar din Rosenar, care era de fapt ultimul descendent al regilor Elazardului, un personaj de care mi-a plăcut, loial și curajos.

”Am inspirat adânc, am spus Tatăl nostru în gând, și am început călătoria spre Seyab.”

După un drum istovitor prin deșert, au poposit la primul trib întâlnit în cale. Nu au fost bine primiți, însă dezastrul a venit din altă parte: de la oastea demonilor, cu Gaap în frunte! Scenele de luptă, omorurile și violurile sunt de o brutalitate rară, nerecomandate cititorilor mai slabi de înger. Joay e ucis, iar sărmana Sesya e violată de Gaap, și apoi de tot regimentul demonilor!

Dar Lheya a avut parte de cel mai mare șoc atunci când, în sfârșit, a sosit Beleth! Credea că totul va fi bine de acum, dar, stupoare! Beleth era evident în relații bune cu Gaap, iar pe ea… n-o recunoștea!

”Sfâșiată de groază, am căzut în nisip, zdrelindu-mi genunchii de câteva pietricele. Eram stupefiată de absurdul acelei clipe. Nici în cele mai cumplite coșmaruri nu mi-aș fi imaginat un moment în care iubitul meu s-ar fi uitat la mine ca la o oarecare întâlnită pe stradă. (…)

Beleth se întoarse din nou și mă privi cu luare aminte.

– N-am văzut-o în viața mea, spuse hotărât.”

Să nu credeți că atracția dintre ei a dispărut, era prezentă, chiar dacă Beleth o credea un soi de târfă, ceea ce îi și spune în față:

„Mi-ar fi plăcut să-i văd chipul acum, dar, în afară de sclipirile vagi ale albului ochilor, nu puteam zări nimic. Mi-am dezlipit gura de a lui și am stat o vreme așa, fiecare dintre noi ars de respirația celuilalt.
– Ți s-au întărit sfârcurile, șopti, complice.
– Ce?
– Pieptul tău e lipit de umărul meu. Le simt cum mă înțeapă.
O, Doamne! Mi-am ridicat trunchiul cu iuțeală, întrerupând contactul trupurilor noastre. Scoase un pufnit pe jumătate nemulțumit, pe jumătate amuzat.
– Îmi pare rău că nu sunt în cea mai bună formă, domniță. Ți-aș fi răspuns cum se cuvine. Te rog să păstrezi discreția asupra celor întâmplate și să nu dai sfară în țară despre faptul că prințul Beleth n-ar ști ce să-i facă unei femei în călduri. Te asigur că, în condiții normale, te-aș fi satisfăcut cum se cuvine.
– Femei în că…, am explodat, înecându-mă cu restul cuvintelor.
– Săruți ca o femeie îndrăgostită, ori asta n-o poate face decât o curvă care a exersat nopți la rând cum să-și mulțumească clientul. Îndrăgostită nu ai cum să fii de un bărbat pe care abia l-ai cunoscut și care, în majoritatea timpului, a zăcut leșinat în soare, întins pe cocoașa unei cămile. Oricâtă imaginație aș avea, și te asigur că am, nu izbutesc să găsesc nimic atrăgător în asta. Să-mi dai adresa bordelului unde te adăpostești. Mi-ar plăcea să te vizitez din când în când. Sfârcurile alea tari m-au făcut curios în legătură cu restul.”

De remarcat că povestea are mai multe momente de vârf, astfel încât cititorul e ținut în priză pagină după pagină, ”disperat” să afle ce se întâmplă după ”culmea” următoare.

Ca întindere în timp, acțiunea se desfășoară pe câteva luni de zile, cam 9 luni, sau pe-acolo… Povestea ne poartă pe drumul dintre Rosenar și Seyab prin neprietenoasele întinderi deșertice alături de personajele noastre, care, cu un ajutor neașteptat, scăpaseră – pe moment – de demoni (nu și de amnezicul Beleth, pe care îl luaseră cu ei, legat și plin de răni), dar nu vă relaxați prea tare, aceștia erau pe urmele lor.

În cele din urmă ajungem la Seyab, o cetate misterioasă, ascunsă de o vrajă, unde numai cei aleși sau cei însoțiți de unul din neamul Seyabului (în cazul nostru erau însoțiți de sărmana Sesya cea fără de noroc) pot intra. Descrierile cetății, a felului în care li se înfățișează aceasta, sunt magnifice, iar odată pătrunși între zidurile ei au parte de surpriză după surpriză. Nimic nu e cum și-au imaginat, cetatea e muribundă, iar secretele ei adânci, întunecate, răscolitoare și schimbătoare de lumi și destine.

Cum îi revine memoria lui Beleth, cine era marea Preoteasă (lovitură de teatru, nu alta!!!), ce se întâmplă cu fiecare personaj în parte, cine va trăi și cine va fi sacrificat, cum și dacă vor scăpa de urgia demonilor aflați pe urmele lor, și care era sensul profeției cea pe cale de a se înfăptui, vă invit să aflați citind cartea.

Întunecată, brutală, erotică, seducătoare și misterioasă, cu iz de legendă, împletind magie, djini, demoni, păcate și blesteme, Păcatele fiului e o serie care dă dependență, o spun ca cititor cu state vechi, oricât de clișeic ar suna asta. Odată intrată în universul ei, te trezești prins alături de personaje între două lumi și două existențe. E o carte pe care o trăiești, nu doar o citești, iar finalul vine prea brusc, aș mai fi vrut să stau puțin acolo, să mai aflu câte ceva…  Te desprinzi cu greu din poveste, a fost prea frumos…

Cărțile autoarei Theo Anghel se pot comanda pe Editura Quantum Publishers, elefant.ro, carturesti.ro

Recenzii cărți Theo Anghel

Recenzii și prezentări cărți autori români