Pachinko de Min Jin Lee, Editura Nemira, Colecția Babel – recenzie

Pachinko

(Pachinko – 2017)

Min Jin Lee

Editura Nemira

Colecția Babel

Traducere: Cristina Nan

Nr. de pagini: 688

An apariție: 2019

Min Jin Lee, scriitoare de origine coreeană, s-a născut la Seul, în 1968. A beneficiat de mai multe rezidențe literare oferite de Guggenheim Foundation și de alte instituții de profil, publicând proză scurtă în The New Yorker, The Guardian și în alte reviste și ziare de prestigiu. În 2007 a debutat cu volumul Free Food for Millionaires, considerat de The Times unul dintre cele mai bune romane ale anului. Pachinko (2017), al doilea roman al său, s-a bucurat de un succes remarcabil și va fi tradus în 25 de limbi. Cartea a fost nominalizată la National Book Award for Fiction și la Dayton Literary Peace Prize. Bestsellerul semnat de ea a fost pe lista New York Times a celor mai bune 10 cărți ale anului 2017 și a câștigat Medici Book Club Prize. A fost, de asemenea, în topurile celor mai bune volume publicate în 2017 realizate de BBC, US Today sau New York Public Library, stârnind un interes impresionant și entuziasmând cititorii.

BESTSELLER New York Times, USA Today, Wall Street Journal și Washington Post

Finalist National Book Award

Finalist Dayton Literary Peace Prize

Patru generații de imigranți coreeni înfruntă destinul în Japonia secolului XX

Povestea începe cu Sunja, care își dezonorează familia săracă din cauza unei sarcini neașteptate. Părăsită de iubit, tânăra e salvată de bărbatul care o ia de soție și o duce în Japonia.

Iată punctul de plecare al romanului Pachinko, o saga emoționantă a unei familii excepționale, exilate și prinse în malaxorul indiferent al istoriei. Și, de asemenea, al unei reflecții despre descoperirea propriei identități, despre puterea rădăcinilor adânci și despre forță credinței și a familiei.

„O poveste frumos făurită despre dragoste, pierdere, hotărâre, noroc și perseverență.“ – Library Journal

„O meditație impresionantă despre ce sacrifică imigranții pentru a-și construi un cămin. Cartea aceasta confirmă locul lui Min Jin Lee printre cei mai buni romancieri ai noștri.“ – Junot Díaz

Scrisă într-un stil simplu, dulce-amărui și profund emoționant, Pachinko ne oferă o saga impresionantă a unei familii, o poveste plină de dragoste, sacrificiu, onoare, compasiune, ambiție și loialitate, toate pe fundalul frământărilor politice ale colonizării japoneze, dificultăților din timpul războiului și transformărilor politice și economice ce au urmat după aceea. Timp de opt decenii, patru generații ale unei familii de emigranți coreeni au încercat să-și găsească locul și identitatea într-o lume dominată de rasism, discriminare, stereotipuri, luptă pentru putere și jocul pachinko.

De la piețele stradale pline de viață, trecând prin sălile celor mai bune universități din Japonia și până la saloanele pachinko ale lumii interlope criminale, personajele complexe și pasionale ale lui Min Jin Lee – femei puternice și încăpățânate, bărbați onești și loiali, fii devotați – supraviețuiesc și prosperă în ciuda dificultăților istorice întâmpinate.

Pentru a înțelege mai bine motivațiile personajelor, m-am documentat puțin asupra contextului istoric și geografic în care se petrece acțiunea.

Coreea este o zonă geografică, o civilizație și un fost stat situat în Peninsula Coreei, în estul Asiei. Acum peninsula este împărțită în Coreea de Nord și Coreea de Sud și se învecinează cu China la nord-vest, cu Rusia la nord-est și cu Japonia spre sud-est, dincolo de Strâmtoarea Coreei.

Coreea a fost unită până în 1948; în momentul de față este împărțită în Coreea de Sud și Coreea de Nord.

În perioada dintre 1910 și 1945, peninsula coreană a fost administrată de Japonia. Ce a însemnat perioada colonială pentru istoria Coreei? Deportări masive ale coreenilor ca mână de lucru în arhipelagul nipon, conducere militară prin teroare și infiltrarea poliției civile în toate domeniile societății, folosirea unui număr însemnat de femei pentru beneficiile soldaților japonezi-Ianfu-, ștergerea identității naționale prin schimbarea numelor coreenilor și obligarea folosirii numelor de origine japoneză, predarea în limba japoneză în școli, scoaterea istoriei coreene ca materie, precum și folosirea peninsulei pe post de piață de desfacere și producător de orez pentru armata niponă, obligarea bărbaților coreeni de a-l sluji pe împăratul japonez prin participarea în bătălii alături de soldații niponi.

Mobilizarea la muncă forțată a dus la o adevărată „hemoragie” a populației coreene. Conform unor date, circa 4 milioane din populația Coreei (16%) locuiau în afara granițelor propriei țări în 1944, din care 1,2 milioane fuseseră trimise să lucreze în Japonia.

Ocupația japoneză a Coreei a luat sfârșit pe data de 15 august 1945, când Japonia a capitulat, acceptând condițiile impuse de Tratatul de la Potsdam, dar cel puțin în sudul Coreei a administrat de facto până pe 12 septembrie 1945, iar de jure chiar până la 28 aprilie 1952, când a intrat în vigoare Tratatul de pace de la San Francisco.

În 1945, în urma înfrângerii Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, armatele Uniunii Sovietice și ale Statelor Unite au ocupat jumătatea de nord, respectiv cea de sud a peninsulei. Cei doi inamici în Războiul Rece au sprijinit formarea unor guverne care agreau propriile ideologii, ajungându-se la împărțirea actuală a Coreei în două state: Coreea de Nord și Coreea de Sud. (Surse: Wikipedia și Historia).

Min Jin Lee își folosește romanul pentru a ne aduce în atenție soarta tristă a coreenilor imigranți în toată această perioadă. Astăzi, acești coreeni imigrați sunt denumiți „Zainichi”, care înseamnă „rezidenți japonezi”. Aceștia nu sunt decât tolerați, forțați să ia un nume japonez, discriminați la locul de muncă și speră să nu fie deportați. Coreenilor japonezi (generația a treia, a patra, a cincea chiar) li s-a refuzat cetățenia în Japonia, dar majoritatea provin din Coreea de Nord, un loc în care nu se mai puteau întoarce în siguranță.

Un japonez care se căsătorește cu un Zainichi va provoca cu siguranță un scandal, fiind renegat de propria familie și de comunitatea japoneză. Niciun angajator de top nu vrea să angajeze un coreean, din cauza prejudecăților, dar și de teama reacției societății.

Să ne mai mirăm atunci de ce un soț model și un tată de familie devotat se sinucide mai degrabă decât să suporte trauma descoperirii de către soția japoneză și copiii lor că el nu era japonez get-beget?

Unii coreeni imigranți au reușit să se îmbogățească ocupându-se de afacerile cu jocuri de noroc, conducând saloanele de mașini Pachinko.

Pachinko (パ チ ン コ) este un tip de joc mecanic originar din Japonia și este folosit atât ca formă de joc recreativ, cât și mult mai frecvent ca dispozitiv de jocuri de noroc.

Însă afacerea cu sălile de Pachinko era disprețuită de japonezi, fiind asociată adesea cu necinstea și lumea interlopă.

Prin intermediul personajelor sale, cu caractere deosebit de complexe, autoarea reușește să surprindă toate aceste fenomene, făcându-te să empatizezi din plin cu suferința lor.

Acțiunea debutează în anul 1883 într-un mic sat pescăresc insular, Yeongdo, aflat în apropiere de Busan. Un pescar și soția lui oferă găzduire în locuința lor pentru a câștiga ceva mai mulți bani. Au avut trei fii, dar unul singur, Hoonie, care s-a născut cu bot de lup și un piciorul strâmb, reușește să supraviețuiască până la maturitate. Datorită deformărilor sale, Hoonie este considerat neeligibil pentru căsătorie. Când are 27 de ani, Japonia anexează Coreea și multe familii sunt lăsate sărace și lipsite de hrană. Datorită obiceiurilor lor prudente, situația familiei lui Hoonie este relativ mai stabilă, iar o pețitoare aranjează o căsătorie între Hoonie și Yangjin, fiica unui fermier sărac care a pierdut totul în țara colonizată.

După moartea părinților, Hoonie și Yangjin preiau afacerea cu hanul. După ce au pierdut mai mulți copii, Yangjin și Hoonie au avut o fiică pe nume Sunja, pe care o adorau. Însă, după cea de-a treisprezecea aniversare, Sunja a fost crescută doar de mama ei, tatăl ei murind de tuberculoză.

Pe când Sunja avea șaisprezece ani, s-a îndrăgostit de un străin bogat, Koh Hansu, care lucra în Japonia, dar avea afaceri și în Coreea. El îi promite lumea, dar după ce Sunja rămâne însărcinată descoperă că iubitul ei era de fapt căsătorit în Japonia și avea trei fiice. Deși Hansu îi propune să fie amanta lui în Coreea, promițându-i că nu-i va lipsi nimic ei și copilului ei, Sunja refuză să fie cumpărată. În schimb, ea acceptă o ofertă de căsătorie din partea lui Isak Baek, un preot protestant, blând și bolnav, care poposise la han în drumul său spre un post la o biserică din Japonia.

Decizia ei de a pleca din Coreea și de a-l respinge pe puternicul tată al fiului ei declanșează un lanț de întâmplări dramatice, cu multiple consecințe ce vor afecta generațiile următoare.

Pleiada personajelor este una fascinantă, fiecare având o personalitate unică.

Hoonie – primul personaj introdus în poveste, născut cu un picior strâmb și gură de lup. Un bărbat foarte harnic și destoinic, în ciuda handicapurilor sale fizice.

Yangjin – soția lui Hoonie. Și-a întâlnit soțul abia în ziua nunții sale, însă i-a acceptat înfățișarea cu multă seninătate și devotament. Și-a sprijinit necondiționat fiica după ce a rămas însărcinată.

Sunja este principala protagonistă, apărând pe tot parcursul romanului. Este o luptătoare și o supraviețuitoare, călăuzită de onoare și însuflețită în permanență de devotamentul pentru cei doi copii ai săi: Noa, fiul lui Koh Hansu și Mozasu, fiul lui Isak Baek.

Isak Baek – un bărbat foarte bun, onest și demn, de o mare noblețe sufletească, având o conduită ireproșabilă în orice situație. Acesta fusese preot în Phenian, Coreea. La invitația fratelui său, Yoseb, a acceptat să plece în Osaka, Japonia, pentru a sluji la o biserică de acolo.

Yoseb – fratele lui Isak Baek, care lucrează în Osaka într-o fabrică. Este un coreean de modă veche, înțelept și complet devotat familiei. Nu acceptă ideea ca soția lui să își ia o slujbă, susținând că este obligația sa de a-și întreține familia.

Kyunghee – soția lui Yoseb, care devine cea mai bună prietenă Sunjei. Bună ca un înger, altruistă și harnică, de o mare eleganță în ținută și în comportament, ea îi va sta alături Sunjei toată viața. Este impresionantă prietenia celor două femei, modul în care reușesc să-i înfrângă prejudecățile lui Yoseb și să înceapă împreună o afacere prosperă cu preparate tradiționale coreene.

Koh Hansu – un coreean care a fost adoptat într-o familie bogată, de vază, în Japonia. Folosindu-și relațiile, Koh Hansu reușește să câștige bani chiar și în cele mai grele perioade și să controleze tot ce se putea. Hansu a întâlnit-o pe Sunja în Coreea și s-a îndrăgostit de ea, deși avea o soție în Japonia. Pe tot parcursul romanului, Hansu își folosește influența pentru a avea grijă de Sunja și familia ei, ajutându-i să rămână în viață și să prospere, fiind motivat de dragostea pentru unicul său fiu, Noa. Amestecul lui în viața lui Noa va avea însă mai târziu consecințe teribile…

Noa – fiul lui Koh Hansu și al Sunjei. Deși Noa semăna fizic cu Hansu, avea o personalitate foarte asemănătoare cu cea a lui Isak, pe care și-l alesese ca model de urmat în viață, fiind înclinat spre studiu și lectură, apreciindu-l pe Dickens și dorindu-și o viață liniștită în mediul academic. Descoperirea accidentală a faptului că Hansu era tatăl lui biologic i-a declanșat o gravă criză de identitate. Am suferit cel mai mult pentru acest personaj, suspendat între două lumi, nesimțind că aparține niciuneia în totalitate. Nu am putut însă să-i aprob gestul radical dintr-un anume moment.

Mozasu – fiul lui Isak Baek și al Sunjei. Spre deosebire de fratele lui, Noa, nu-i plăcea prea mult să învețe la școală. Paradoxal, Mozasu era cel care-și dorea să-i semene lui Hansu, dorindu-și să obțină puterea și prestigiul, astfel ca mama și mătușa lui să nu mai fie nevoite să muncească niciodată. Puternic și aprig la mânie, tindea să riposteze cu forța ori de câte ori era jignit. După un astfel de incident, abandonează școala și intră la un salon Pachinko ca gardian. Cu timpul, ajunge să avanseze în ierarhie și să dețină propriile saloane de Pachinko.

Solomon – unicul fiu al lui Mozasu. Deși nu s-a confruntat niciodată cu lipsuri materiale, tatăl lui fiind foarte bogat, a trebuit să înfrunte la rândul lui prejudecățile japonezilor în privința imigranților coreeni. A studiat și a locuit o vreme în America, revenind apoi în Japonia. După mai multe experiențe bulversante, Solomon ia o decizie surprinzătoare în privința viitorului său.

Sunt multe alte personaje secundare, fiecare cu o poveste de viață impresionantă. Vă invit să le descoperiți pe toate în carte.

Vă recomand cu drag această carte deosebit de complexă, cu multe teme abordate, foarte potrivită pentru un club de lectură!

Citate:

”E periculos să credem că orice lucru este un semn de la Dumnezeu. Poate că Dumnezeu ne vorbește neîncetat, dar nu știm să ascultăm.”

”(…) viața fără iertare înseamnă moarte, în ciuda faptului că respiri și te miști.”

”Într-un fel, și Solomon era japonez, chiar dacă japonezii nu-și dădeau seama de asta. (…) Ca să fii ceva, e vorba de mai mult decât o legătură de sânge.”

Pachinko – ecranizat la Apple TV+!

Premiera internațională a serialului e anunțată pe 25 martie 2022, debutând cu primele trei episoade. 

În rolurile principale sunt Youn Yuh-Jung, câstigătoare a premiului Oscar, și superstarul corean Lee Min-ho.

Cartea Pachinko de Min Jin Lee poate fi comandată pe nemira.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Babel