Pădurea pigmeilor de Isabel Allende, Editura Humanitas – recenzie

15

Pădurea pigmeilor

(El Bosque de los Pigmeos – 2004)

Isabel Allende

Editura Humanitas

Colecția: Epic Books

Traducere din limba spaniolă: Camelia Dinică

Nr.pagini: 243

An apariție: 2018

1. Orașul fiarelor – Editura Humanitas – City of the Beasts – 2002
2. Regatul Dragonului de Aur – Editura Humanitas – Kingdom of the Golden Dragon – 2003 – recenzia
3. Pădurea pigmeilor – Editura Humanitas – Forest of the Pygmies – 2004
Nadia și Alexander se reîntâlnesc pentru o noua aventură, poate ultima, în Kenya, unde bate inima Africii. Sub soarele arzător, înconjurat de o rețea de credințe și superstiții, trăiește un trib care și-a pierdut regina. Pentru a o găsi, cei doi tineri invocă forța animalelor lor totemice, acvila și jaguarul, petrec o noapte stranie într-un cimitir aflat la granița dintre lumea de aici și cea de dincolo și descoperă că prietenia lor s-a transformat în ceva mai puternic.
Mulțumim Libris pentru exemplarul oferit pentru recenzie!
Odată cu „Pădurea pigmeilorIsabel Allende încheie o trilogie care – deși este adresată adolescenților – pe mine m-a cucerit 🙂. Datorită talentului incontestabil, autoarea zugrăvește o imagine idilică, creează o poveste plină de substrat chiar dacă gradul de intensitate nu este la fel de ridicat ca în primele volume. Cu penelul său, autoarea a pus mai mult accent pe latura umană a eroilor noștri, aducându-ne în prim plan doi tineri ” neliniștiți” ce cunosc pentru prima dată fiorii dragostei.
De la prima călătorie au trecut câțiva ani, fiecare s-a schimbat într-un fel sau altul, dar ceea ce a rămas neschimbată este prietenia lor. Viața lor de zi cu zi este diferită, Alex locuind cu familia sa iar Nadia cu încăpățânata Kate, dar acest aspect nu a fost un impediment pentru frumoasa lor prietenie. Din contră, parcă distanța i-a apropiat sufletește și mai mult. Deși niciunul dintre ei nu este pregătit să recunoască unul în fața celuilalt ceea ce era deja evident pentru toți cei din jur, totuși, în sufletul lor, știu că inevitabilul se va produce.
„Prietenia lor era foarte profundă și erau de părere că o să rămână prieteni toată viața. Adevărata prietenie, credeau ei, rezistă trecerii timpului, este dezinteresată și generoasă, nu cere nimic în schimb, doar loialitate. Fără să fi vorbit vreodată despre asta, își apărau sentimentul acela delicat de curiozitate față de celălalt. Țineau unul la altul fără să facă paradă de asta, discret și în tăcere.”
„În cei trei ani care trecuseră de când se cunoscuseră, prietenia dintre Alexander și Nadia crescuseră asemenea unui copac uriaș, devenind cel mai important lucru din viața lor. Afecțiunea copilărească de la început crescuse odată cu ei, dar nu vorbeau niciodată despre asta. Le lipseau cuvintele pentru a descrie acel sentiment delicat și se temeau că, dacă o vor face, se va sfărâma precum cristalul. Să descrie în cuvinte relația lor ar fi însemnat să o definească, să-i traseze limite, s-o restrângă; dacă nu vorbeau despre ea, rămânea liberă și neatinsă. În tăcere prietenia lor crescuse pe nevăzute, fără ca ei înșiși să-și dea seama.”
Fără să bănuiască, lucrurile vor lua o nouă întorsătură, una inedită, ciudată chiar. Tinerii noștri eroi reușesc, încă o dată, să se aventureze cu sufletul și mintea deschisă, provocând celor din jur când haos, când bucurie, iar nouă cititorilor zâmbete și voie bună. 
La invitația unui apreciat biolog african care își dorea să studieze flora Africii îndeaproape, în special pe elefanți, excentrica Kate, Alex și Nadia nu rezistă tentației și pornesc într-o nouă misiune, una plină de sălbăticie, iureș, haos și mister.
Dacă în primele două volume, zglobia Kate – bunica lui Alex – este dornică de aventură și își dorește compania celor doi adolescenți, de data aceasta este reticentă. Călătoriile în „Orașul fiarelor” și „Regatul Dragonului de Aur” au lăsat-o cu o puternică sperietură – chiar dacă nu ar fi recunoscut în fața nimănui  😉 – și, deși a trecut ceva timp de atunci, amintirile încă îi sunt vii. Dar cum nu poate refuza șansa unui nou articol pentru National Geographic – pe acest amănunt mizează și nebunaticul ei nepot 🙂 –  , acceptă, temătoare, știind că alături de cei doi tineri șugubeți, orice este posibil. Și…. așa se va și întâmpla!
Vor pleca în Kenya, în inima Africii – considerată cel mai vechi teritoriu locuit de pe pământ -trăind fiecare clipă cu nesaț, uimiți de o lume a contrastelor dar fermecați de sălbăticia din jurul lor. 
„În lumina zorilor, peisajul reverbera, părea că în orice moment pământul, învăluit într-o ceață roșiatică, se va estompa până la dispariția totală, asemenea unei iluzii.” 
În Africa timpul trece altfel. Totul este diferit. Chiar și noaptea are ritmul ei. În fața eroilor noștri, Africa se evidenția cu ” diversitatea ei de climate, peisaje, culturi, credințe, rase și limbi.” 
„(…) împrejurimile fremătau: sub cerul uriaș, plin de stele mișunau sute de specii de animale, care la ora aceea ieșeau în căutarea hranei și a apei. Noaptea africană era un adevărat concert de voci felurite: mugetul ocazional al elefanților, lătratul îndepărtat al hienelor, țipetele de mandrili speriați de vreun leopard, orăcăitul broaștelor, cântecul greierilor.” 
Întâlnirea cu fratele Fernando – un misionar catolic – avea să schimbe rostul călătoriei lor. Ceea ce trebuia să fie un sejur în mijlocul naturii, cu timpul acesta devine o misiune de salvare. La rugămintea fratelui Fernando, eroii noștri, împreună cu prieteni vechi și noi – despre cine este vorba rămâne să descoperiți singuri 😉 – pleacă în căutarea a doi preoți misionari dispăruți, despre care nu se mai știa nimic. 
După multe peripeții, unele pline de adrenalină, altele hazlii, aventurierii noștri ajung în mijlocul junglei, într-un sat uitat de lume – Ngoube – ultima locație știută a celor doi misionari dispăruți – . Ceea ce frapează de la început este sărăcia localnicilor în contrast cu bogăția regelui lor. 
Deși Africa este țară prezidențială, se știe că aici locuiesc clanuri și triburi care au regi sau regine fără să aibă vreun rol politic ci mai degrabă unul simbolic. Un astfel de rege domnea în Ngoube, un om slab, fără inițiative, care venise la putere prin uzurpare, cu ajutorul comandantului Mbemble și a vrăjitorului Sombe, îndepărtând-o de pe tron pe Nana-Asante, regina de drept.  Care sunt împrejurările care au dus la îndepărtarea acesteia și ce s-a întâmplat cu ea, veți afla doar dacă citiți cartea. 
Regele Kosongo, căpitanul Mbemble și vrăjitorul Sombe reprezentau forțele răului. Puseseră mâna pe o mare parte din junglă iar populația era la mâna lor, oamenii erau sub teroare, femeile sclave. 
Cei mai prigoniți însă, erau pigmeii, „niște siluete umane mici ca niște copii; cel mai înalt nu ajungea la un metru cincizeci. Aveau pielea cafeniu- gălbuie, picioarele scurte, brațele și trunchiul lungi, ochii foarte îndepărtați , nasul turtit și părul strâns în șuvițe.”

 

Aceștia își duceau existența separat de restul populației, traiul lor de zi cu zi fiind vânatul,  singurii în stare să trăiască în pădurea mlăștinoasă plină de capcane mortale. Se puteau deplasa cu ușurință prin desișul pădurii, capabili să se orienteze din instinct. 
Din păcate, viața lor se schimbase de când regele Kosongo luase în stăpânire cea mai mare parte a junglei. Dacă pe timpul reginei Nana-Asante pigmeii erau acceptați, după dispariția acesteia, aceștia ajung sclavi. Cu toții suportau umilințe crunte, dar cel mai mult aveau de suferit femeile și copiii. Viața lor depindea de cantitatea de vânat adusă celor trei asupritori, cei mai vânați fiind elefanții. 
Dintotdeauna, omul și animalul au fost într-o strânsă uniune. Indiferent de natura relației, exista respect. Animalul se dăruia morții pentru binele omului iar acesta din urmă știa să mulțumească. Acum, lucrurile stăteau altfel.
„Chiar și vânătoarea, cea mai veche dintre îndeletnicirile fundamentale ale tribului, își pierduse condiția sacră pentru a se transforma într-un măcel.” 
Urmăriți, măcelăriți, elefanții se împuținau văzând cu ochii. Pigmeii erau nevoiți să vâneze tot mai departe, eforturile lor erau tot mai mari iar riscurile pe măsură. Și toate pentru îmbogățirea unor persoane fără suflet. 
Cum era de așteptat, Alex și Nadia nu rămân indiferenți la situația tragică a pigmeilor. Încăpățânați fiind și dornici de aventură, cei doi, ajutați de animalele lor totemice – Jaguarul și Acvila – pleacă în căutarea reginei dispărute, convinși fiind că numai cu ajutorul acesteia vor reuși să salveze populația asuprită de cei trei tirani și, implicit, pe pigmei. 
Din acest moment începe o nouă călătorie pentru tinerii noștri. Au parte de o experiență pe cât de ciudată pe atât de inedită, prind curaj să vorbească, cu stângăcie, despre viitorul lor dar, mai ales, despre sentimentele lor. 
In inima junglei, înconjurați de pericole, temători dar curajoși, Alex și Nadia trăiesc clipe magnifice, uniți de o forță misterioasă, transpuși parcă într-o altă lume. Tot ceea ce izvorăște din gândurile lor este real. Se completează reciproc. Un singur lucru știu cu certitudine: doar împreună vor reuși. Așa cum le-a prezis și acea misterioasă preoteasă woodoo: 
„Nu vă despărțiți! Împreună puteți să vă salvați, despărțiți o să muriți!”
Despre ce este vorba, în ce împrejurări ajung să o cunoască pe această preoteasă și ce impact va avea asupra lor cuvintele sale, veți afla doar dacă citiți cartea.
Cum vor reuși Alex și Nadia să îi salveze pe pigmei, ce alte trăsnăi mai face încăpățânata Kate – doar nu credeați că va sta cumințică, fără să ia atitudine atunci când situația o cere 😉 ?! – , cum vor fi îndepărtați și pedepsiți regele Kosongo, căpitanul Mbemble și vrăjitorul Sombe și care este misterul ” puterii” lor vă las pe voi să descoperiți. 
Dacă vă place să călătoriți cu gândul și cu sufletul, dacă vi se face dor de anii, îndepărtați sau nu, ai adolescenței 🙂😉, dacă vă doriți un weekend relaxant, nu ezitați și citiți seria „Aventurile Acvilei și Jaguarului” de Isabel Allende. Dacă nu din aceste motive, atunci pentru copertele lor strălucitoare, senzaționale.

Felicitări editurii pentru întreaga colecție și pentru grafica excepțională aflată la limita dintre meserie și artă! 

Cartea Pădurea pigmeilor de Isabel Allende poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Isabel Allende

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

About Author

15 comentarii

  1. Foarte bine ai evidentiat atuurile acestui roman si ale acestei serii, in general, incepand cu firul epic si pana la executia grafica. Felicitari!

  2. Minunata recenzie Mirela!! O asteptam cu mult interes, m-ai convins pe pe deplin cu seria asta, imi doresc si eu s-o citesc, imi place tot e ai scris despre ea! Felicitari si multumesc!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: