Pana cand ma voi vindeca de tine de Corina Ozon, Editura Herg Benet – recenzie

29

Până când mă voi vindeca de tine

pana cand

Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 185
Am cumpărat această carte a Corinei Ozon de curiozitate pe de o parte, pe de alta, deoarece am auzit că are alt stil față de seria Amanții.
Recunosc că am și această serie din care nu am reușit să citesc decât primul volum.
Ce îmi place la această autoare? Faptul că personajele ei sunt foarte directe și spun lucrurilor pe nume!
 „Cuvintele Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii, dar pe care de multe ori încercăm să le ignoram pentru a ne apăra și pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie lânga tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă tristete, cu începutul și cu sfarșitul. În definitiv, povestește însăși Viata.“ (Alexandru Voicescu, scriitor)
În 2014 debutează cu „Zilele Amanților„. În 2015, romanul are parte de două continuări, „Nopțile Amanților” și „Amanții 3.0„, receptate de public și care au intrat în topurile de vânzări ale librăriilor.
Campania de promovare a trilogiei a fost recompensată cu Silver Award for Excellance la Gala PR Award 2015.
Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățișării calde.” – Cristian Munteanu, psiholog.
De anul acesta, Corina coordonează proiectul 35+ by Corina Ozon, reprezentat în mediul online de site-ul după35.com, al cărui concept se află la baza povestirilor din volumul „Până când mă voi vindeca de tine„.
Această carte este o colecție de zece povestiri, care pot fi interpretate ca sfaturi despre viață sau, ce poți învăța din pățaniile altora…
Stilul cărții este, într-adevăr, diferit de cel al seriei precedente. Mai liniștit, nu atât de direct, dar își păstrează sinceritatea. Corina demonstrează că este un scriitor care face față cu brio diferitor stiluri!
Renunțarea” este povestea cu care debutează cartea. O poveste simplă și în același timp complicată.
Este povestea lui Mihai, un tip însurat, dar care umblă cu alte femei, ce se complace într-o căsnicie care a devenit searbădă…el și soția aproape că nu mai au nimic în comun în afara casei în care locuiesc.
Și totuși, nu ia în calcul divorțul…
Cândva, și-a iubit soția, și ea pe el, cel puțin asta știa, dar ceva s-a rupt între ei când Mihai a avut un accident, iar ea a trebuit să aibă grijă singură de casă și de el.”
Acum, vorbesc unul cu celălalt când este strict necesar, relațiile sexuale sunt de domeniul istoriei…și nu-mi dau seama de ce nu face nici unul nici un efort…
În viața lui apare tentația, pe numele ei.. Adina, o tânără veselă și plină de viață care-i pune sufletul pe jar. Este conștient că s-a îndrăgostit de ea, și … și totuși o părăsește pe Adina…
Da, îl suporta așa cum era. De fapt, nu acesta era cuvântul, îl accepta așa cum era el.
Sunt gândurile lui Mihai despre soția sa.
Atunci, în timp ce o privea și se gândea la asta, a luat decizia să termine relația cu Adina.”
Dar, relația cu soția lui rămâne aceeași, după Adina suferă, în schimb se complace în această stare de fapt…
„Știi că iubești când tot ce este materie palpabilă se transformă în praf de stele.”
„Și mai știi că iubirea nu se planifică, nu se așteaptă, nu se transformă în altceva, nu se poate recicla. Iubirea țâșnește pur și simplu și există sau nu.”
Dar mă întreb: cu ce folos să o descoperi și să o lași să plece?
Încep să înțeleg titlul cărții. „Până când mă voi vindeca de tine” este povestea unor oameni ( un El și o Ea) care vor să uite iubirea, despărțirea…de persoana care le-a fost alături la un moment dat. Și caută diferite metode pentru a reuși acest lucru.
Una dintre metode este descrisă în „Lecția de tango„.
Povestea Irinei, care după o relație de trei ani a fost abandonată pur și simplu de partener. Acesta i-a luat cu el și cheful de viață… Datorită unei prietene, ajunge să facă ceva: terapie prin tango.
De când mă știu am auzit că muzica liniștește sufletul. Să sperăm că și în cazul Irinei dă rezultate!
La acest curs îl cunoaște pe Pedro…
„…și ea avea să constate mai târziu că așa era el, exaltat, se bucura de lucruri pe care oamenii le considerau ceva obișnuit.”
În această carte, autoarea ne vorbește despre diferențele dintre bărbați și femei, și aici mă refer la cele emoționale…
” Nevoia sau spaima de a nu fi singur era mai mare decât grija că ar putea răni pe cineva.”
Învățăm că, nu contează decât iubirea, atunci când vine vorba de starea emoțională a unei persoane.
Îmi place cartea. Se citește foarte ușor, și dacă stai să o analizezi puțin, din fiecare poveste poți învăța câte ceva.
Să apreciezi cu adevărat ceea ce ai, persoana care îți aduce o lumină pe chip și un zâmbet pe buze de fiecare dată când gândul îți zboară spre ea!
Soțul Verei” este o poveste tristă, despre trecerea în neființă a persoanei iubite…
Pentru că în această vară am aflat cum este să îți moară o prietenă cu care te-ai jucat în copilărie și pe care o știai că va fi mereu acolo….această poveste m-a impresionat maxim.
Radu, soțul Verei, care a suferit enorm pentru ea, și a apreciat-o pentru lupta pe care a dus-o în mod curajos, cu o boală nemiloasă cum este o tumoare la creier; rămâne singur și …
„Nu știa cum avea să supraviețuiască, toată viața lui fusese zdruncinată din temelii.”
Deși împietrit la înmormântare, după plecarea celorlalți, cedează când vede mesajul uneia dintre coroane:
„Nu te voi uita niciodată.”
Când își mai revine, descoperă că alături de el se află Aida…o veche prietenă a Verei.
Vera, încă din timpul vieții, a încercat să îi găsească lui Radu viitoarea soție…
„Și atunci a realizat, într-o clipire de ochi, că iubirea nu cunoaște suferința decât atunci când nu ai cum să o mai dai.”
Cumva, Aida s-a trezit implicată în viața lui Radu datorită insistențelor Verei. Dar timpul este cel care va lua decizia finală!
Aida este o femeie puțin mai cinică, datorită încercărilor la care a supus-o viața….
„Poate acesta era secretul iubirii care te face fericit: să iubești ca și cum mâine nu o vei mai putea face.”
cuplu misterios
Să trăiești alături de Radu conștientizarea că iubirea vieții lui va muri și că el nu poate face absolut nimic pentru a o salva, nu are cum să nu-ți aducă lacrimi în ochi.
Corina Ozon, în stilul simplu și direct, cum ne-a învățat, a adunat în această carte crâmpeie pline de emoție și vise, despre viețile unor oameni ce au fost supuși unor încercări mai grele sau mai ușoare, dar care au ieșit din ele mai puternici. Oameni care și-au asumat deciziile luate.
Oameni care putem fi chiar noi.
O carte pe care v-o recomand!

About Author

29 de comentarii

  1. Barbalata Mirela on

    Frumoasa recenzia Geo. Stiu ca si aceasta carte a Corinei Ozon este minunata. Nu degeaba are parte de critici pozitive. Am trecut-o pe lista deja 🙂

  2. Felicitari pentru recenzie, Geo! Ai surprins foarte bine esența povestirilor.

    Corina are un talent incontestabil, scrie foarte bine indiferent de genul abordat. Eu îi aștept cu nerăbdare următoarea carte.

  3. Geo, m-ai incantat cu recenzia ta! E foarte convingatoare, regret doar ca am amanat pana acum citirea cartii, care sunt sigura ca imi va placea si mie la fel de mult! E genul de carte care te imbogateste sufleteste…

Lasă un răspuns