Paravanul-Iad și alte povestiri de Ryūnosuke Akutagawa, Editura Humanitas Fiction – recenzie
Paravanul-Iad și alte povestiri
(Rashōmon and Seventeen Other Stories – 1927)
Ryūnosuke Akutagawa
Editura Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Traducere din japoneză și note de: Raluca Nicolae
Nr. pagini: 256
An apariție: 2019
RYŪNOSUKE AKUTAGAWA (1892-1927) s-a născut la Tokyo. Mama lui a fost bolnavă psihic, asa că băiatul este crescut în casa unui unchi matern, de la care a preluat numele de familie. Cât despre prenume, semnificația lui este „fiul dragonului”. Studiază limba și literatura engleză la Universitatea Imperială din Tokyo și devine profesor. Scrie și publică povestiri și nuvele în periodice și se împrietenește cu Natsume Soseki, al cărui discipol se socotește. După o vizita în China, în 1921, ca reporter, starea sănătății lui, atât fizice, cât și psihice, se degradează pe an ce trece. În 1927, la numai 35 de ani, se sinucide. Akutagawa este socotit unul dintre întemeietorii prozei japoneze moderne, deși n-a ajuns niciodată să scrie roman. Opera lui totalizează în jur de 140 de povestiri și nuvele.
La începutul secolului XX, Ryūnosuke Akutagawa uimește lumea artistică japoneză cu imensul său talent literar, atrăgându-și titlul de „părintele prozei scurte japoneze moderne“. Volumul de față reunește douăzeci de povestiri cu o largă paletă tematică, traduse pentru prima dată în limba română, ce dovedesc geniul lui Akutagawa de a scrie literatură în filigran și de a se poziționa permanent în vecinătatea bizarului. Akutagawa, care reușește să creeze microcapodopere inspirate din tradiții literare diverse, își invită cititorul să pășească în Japonia medievală (Prințesa Roku no Miya, Kesa și Moritō, Nasul), în perioada Restaurației Meiji, când Orientul întâlnește Occidentul (Balul) și, nu în ultimul rând, în Japonia contemporană lui (Roți zimțate, O poveste ciudată).
„Dacă s-ar face un sondaj despre cei mai importanți zece scriitori japonezi de la începuturile perioadei moderne (1868) până în zilele noastre, Akutagawa s-ar număra, cu siguranță, printre ei. Sau, dacă ar fi să restrângem lista, cred că se înscrie printre primii cinci.“ – Haruki Murakami
„Extravaganța și oroarea sunt mereu prezente în opera lui Akutagawa, fără să-i contamineze stilul, care reușește să-și păstreze mereu limpezimea de cristal.“ ؘ– Jorge Luis Borges
În ultimii ani am început să apreciez din ce în ce mai mult proza scurtă de calitate. Am mai spus-o și o repet, e nevoie de mult talent pentru a reuși să încarci fiecare povestire sau nuvelă cu doza perfectă de înțeles și de stil, pentru a face din fiecare ceva complet, chiar dacă la scară mai mică decât romanul.
Nu citisem încă povestiri din literatura japoneză, așadar m-a intrigat mult acest volum de Ryūnosuke Akutagawa, „Paravanul-Iad și alte povestiri„. Volumul cuprinde o colecție de douăzeci de povestiri, plasate de-a lungul mai multor perioade ale istoriei japoneze: majoritatea medievale, dar și din epoca modernă sau contemporană. Trebuie spus că autorul avea o natură plină de angoase, obsesii și teama de a nu fi moștenit problemele psihice ale mamei. Scrierile sale denotă însă și o cultură vastă, atât orientală cât și occidentală.
Prima povestire, care dă și titlul volumului, este „Paravanul-Iad”. Considerat horror medieval, este o variantă japoneză a legendei meșterului Manole și se referă la sacrificiul a tot ce este mai de preț pentru artist în numele artei. Artistul, în această viziune, face acest sacrificiu pentru definitivarea artei sale, în acest fel consumându-se pe sine.
„Tu Tze-Chun” – o parabolă referitoare la deșertăciunea bogățiilor lumești și a aprecierii sociale iluzorii. Valori ca pietatea filială și o viață simplă sunt calea către liniște.
„Câmpuri veștede” – un poet japonez celebru din secolul al XVIII-lea se stinge, înconjurat de discipoli. Reacțiile fiecăruia în fața dispariției maestrului, surprinse cu multă claritate, fațete ale complexității ființei umane.
„Prințesa Roku no Miya” – o poveste tristă, cu trimitere la efemerul tinereții și al iubirii superficiale.
„Memoriul doctorului Ogata Ryosai” – un medic relatează evenimentele miraculoase întâmplate în satul său, având în centru o femeie creștină pe nume Shino, pe fiica sa bolnavă, Sato și un preot pe nume Rodriguez.
„O poveste ciudată” – o altă povestire fantastică fascinantă, privind un personaj misterios care transmite mesaje între doi soți, unul aflat în Japonia, iar celălat în Europa.
„Kesa și Morito”, doi amanți ticăloși, dar plini de regrete, pun la cale o crimă. Pentru unul din ei, victima va fi sigur o surpriză.
„Înțeleptul” – printre preferatele mele din volum, despre puterea credinței.
„Nasul” – o povestire cu tâlc, al cărei protagonist este un preot budist care avea un nas exagerat de lung. Problema reală nu era de fapt nasul, ci reacția lumii la acesta. Vă invit să descoperiți la ce concluzie ajunge preotul năsos.
„Roți zimțate” – una dintre cele mai elaborate povestiri din volum, impresionantă prin faptul că protagonistul este chiar autorul, nu doar un personaj-narator oarecare. El expune cu onestitate stările de angoasă extremă pe care le trăiește, anvergura pe care o iau în mintea lui orice semne, istovitorul act de a trăi în acest fel cu toate, cu sine însuși. Poate explică, oarecum, decizia pe care o va lua la vârsta de 35 de ani, extenuat probabil de această luptă care pare fi dusă de unul singur, fără aliați.
„Diavolul și tutunul” – o legendă plină de semnificații, despre modul în care a ajuns tutunul în Japonia și care a fost rolul Diavolului în această poveste.
„Un mănunchi de ceapă” – o povestire amuzantă despre romantism și prețul cepei verzi.
„Maria, Fecioara în straie negre” – povestire fantastică despre o statuetă a Mariei-Kannon și despre destin.
„Balul” – în perioada Meiji, o tânără japoneză fermecătoare participă la un bal, devenind muza unui scriitor francez.
„Toamna în munți” – tot despre artă, un tablou superb și iluzoriu al unui pictor faimos chinez.
„Vagonetul” – o povestire despre copilărie, dorințele, fricile și provocările acesteia.
„Shiro” – o poveste despre răscumpărarea greșelilor, al cărui erou este un câine.
„Trup de femeie”… sau cum să vezi cu adevărat frumusețea transfigurată.
„Magie” – despre stăpânirea de sine și dorințele egoiste din calea desăvârșirii.
„Surâsul zeilor” – o pledoarie privind rezistența spiritului japonez în fața feluritelor influențe străine și cum au fost ele asimilate fără a schimba acest spirit.
Pe copertă este un detaliu din pictura „Doamnă și lampion”, de Tomioka Eisen.
Acest volum de povestiri transportă cititorul atât în perioade diferite, cât și în contexte diferite, stimulând atât imaginația cât și rațiunea. Un amestec de simplitate și complexitate, scrierile lui Akutagawa sunt foarte bine alcătuite și fac dovada unei vii inteligențe, pe lângă spiritul neliniștit de care vă vorbeam. Printre ironie, povestiri fantastice și spirite, orice cititor va găsi în mod sigur cel puțin o povestire care să îi vorbească într-o limbă subtilă, ca vântul foșnind printre pini.
8 Comments
Carolina Bianca
Ce recenzie ispititoare! Felicitări!
anasylvi
Ma bucur ca te atrage! Multumesc!
Tyna
Foarte frumoasă și convingătoare recenzie! Felicitări! ❤ Mi-am făcut o idee clară despre acest roman, care cred că mi-ar plăcea și mie. Mulțumesc mult pentru recomandare!
anasylvi
Constituie o lectura deosebita, cred ca ai aprecia scriitura. Multumesc!
Geo
Chiar pare o carte faina. Îți mulțumesc pentru recomandare, drăguța.
anasylvi
Cu drag! Autorul are un stil aparte.
Balan Daniela
Foarte frumoasă și ispititoare recenzia, felicitări ❤️
Oli
O carte deosebita și rafinată, multumesc pentru recomandare! Frumoasa recenzie!