Parfumul iubirii de Cristina Caboni, Editura NEMIRA, Colectia Damen Tango – recenzie

Parfumul iubirii

Cristina Caboni

Editura NEMIRA

Colectie: Damen Tango

An aparitie: 2015

Nr. pagini: 376

Titlu original: Il sentiero dei profumi

Traducător: Alexandru Macovescu

Coperta: Cristian Florescu, Ana Nicolau

Cristina Caboni locuieşte în Cagliari, într-o casă înconjurată de flori, cu soţul şi cu cei trei fii. Se ocupă de apicultură şi de horticultură. Marea ei pasiune sunt trandafirii şi cultivă o varietate de specii. Lumea parfumurilor şi a esenţelor naturale a atras-o de mult, primul său roman, Parfumul iubirii, fiind un omagiu adus hipnoticului univers al miresmelor. Dintotdeauna fascinată de natură şi de magia combinaţiilor dintre parfumuri, Cristina Caboni a scris o carte despre pierdere şi iubire, despre speranţă şi noi orizonturi. Romanul a cucerit imediat cititorii din Italia şi s-a vândut în câteva milioane de exemplare, fiind tradus în mai multe ţări.

Legat de impactul parfumurilor asupra fiecăruia din noi, autoarea declara într-un interviu:

”Parfumurile sapă în noi, ne cristalizează emoțiile. Unele ne povestesc momente din trecut, evocând sentimentele pe care le-am încercat. E suficient un anumit miros, mireasma din aer a unei anumite zile, iar memoria noastră reacționează și ne oferă în dar o amintire.”

„Parfumul este calea. S-o străbaţi înseamnă să-ţi găseşti propriul tău suflet.“

Elena are un talent rar: descoperă ingredientele unui parfum imediat ce-l miroase. Parfumul a făcut parte întotdeauna din viaţă ei. Se simte acasă numai atunci când o învăluie esenţele mirifice ale florilor, al plantelor şi ale mirodeniilor.

Datorită harului ei, ajunge de la Florenţa la Paris şi se iniţiază în străvechea artă a aromei. În Oraşul Luminilor descifrează enigmatică reţeta străveche a unui parfum fără egal, conceput de străbunica ei. În călătoria ei spre o nouă viaţă, în care prind contur emoţii ţări că esenţele, îl întâlneşte pe Cail, bărbatul care cultivă soiuri rare de trandafir. Împreună, cei doi merg pe calea mirosurilor secrete, a amintirilor îndepărtate şi a speranţei de a descoperi iubirea de neuitat.

O carte ca un parfum bun, care își dezvăluie pe rând notele specifice, de la cele proaspete, de vârf, până la cele magice, de bază. O carte care ne poartă într-un univers mirific: cel al parfumurilor, mai precis într-o zonă de nișă e acestora, parfumeria artistică, crearea de parfumuri personalizate.
Prima carte în am citit despre tainele parfumurilor a fost Colecționara de parfumuri interzise, o carte apărută de asemenea în colecția Damen Tango a Editurii Nemira. A fost o lectură surprinzătoare și foarte plăcută, așa că aveam așteptări mari de la Parfumul iubirii, știind că abordează aceeași temă ofertantă, iar așteptările mi-au fost răsplătite pe deplin, mai ales că de această dată m-a încântat și minunata și sensibila poveste de iubire din paginile cărții.

Unul din atuurile cărții este decorul în care se petrece acțiunea, surprinzând atmosfera locurilor – ne poartă de la Florența în unicul și seducătorul Paris, dar ajungem și pe întinderile acoperite de lavandă ale pitorescului Provence.

”Elena s-a uitat în jur. În spate o briză ușoară aducea parfumul Florenței, mirosea a țigle arse de soare, a vise și a tradiție, a dragoste șoptită și speranțe. 

A clipit, a tras mirosul în piept și a surâs.”

”Cu ochii închiși și cu palma pe lemnul ușii, s-a trezit deodată într-o altă lume: cea a mirosurilor. (…) Vântul aducea parfumul copacilor, al cedrilor cu crengile îngreunate de ploaie și al florilor: gardenii de septembrie și trandafiri cu iz seducător, delicios, și, în cele din urmă, mirosul unei zile grele în care călătorise fără oprire.

Emoțiile erau mai presus de orice. Le-a simțit mișcându-se prin ea ca niște fluturi.”

Am apreciat scriitura elegantă și rafinată, ea însăși prețioasă ca un parfum bun. Stilul cărții este descriptiv, cu accentul pus pe detalii. Nu este o carte de citit cu repeziciune, ci este o carte citit pe îndelete și de savurat. Tema cărții este splendidă, surprinzând modul în care se fac parfumurile și întregul univers care gravitează în jurul acestora. Am remarcat și admirat de asemenea minunata copertă a cărții apărute la Editura Nemira.

Seducător, profund, luminos, emoționant, și misterios, romanul mi-a oferit o lectură de neuitat, de genul celor care îți rămân imprimate într-un colț al minții și-ți răsar din când în când printre amintiri.

Fiecare capitol începe, foarte inedit și inspirat cu denumirea unui parfum, a componentei de bază a acestuia și ce simbolizează aceasta. În aceeași idee, foarte interesant mi s-a părut dicționarul de la sfârșitul cărții, cu clasificarea parfumurilor și a simbolurilor acestora.

În prim planul acțiunii se află Elena Rossini, o tânără care se trage dintr-un neam de parfumiere. Descendentele ei își sacrificaseră în bună parte viața personală pe altarul pasiunii mistuitoare, ce uneori devenise o adevărată obsesie, de a recrea parfumul perfect, obținut de strămoașa lor Beatrice Rossini in secolul al XVI-lea.
Facem cunoștință cu Elena într-un moment dramatic, de cumpănă, al vieții ei. Încercând să rupă firul tradiției familiei sale, nedorind să fie acaparată de obsesia pentru parfumuri, în ciuda talentului și a pregătirii sale în acest domeniu (toată copilăria și adolescenta și-o petrecuse fiind pregătită intens de bunica sa, Lucia, în acest scop), Elena se mutase de ani de zile cu logodnicul ei, Matteo, alături de care administra un restaurant – pe care îl ajutase pe acesta să-l pună pe picioare. Considera că acesta e viitorul ei și investise nu doar muncă, ci și emoțional în el. Dar totul s-a prăbușit ca un castel de nisip când, întorcându-se mai devreme dintr-o călătorie, l-a surprins pe Matteo într-o postură compromițătoare alături de Alessia, pe care o considera prietenă.

În minte i-au venit, cu claritate, cuvintele Luciei, care nu îl suferise de la bun început pe Matteo:

” – E un idiot, Elena. Avem deja unul în familie! Draga mea, crede-mă, nu e cazul să exagerăm.”

Deprimată și înfrântă, se întoarce în casa copilăriei sale, unde amintirile o iau cu asalt.

Avusese o copilărie marcată de respingere din partea mamei sale, Susanna. Tatăl nu și-l cunoscuse niciodată, Susanna nu îi vorbise niciodată despre el. Relația mamă – fiică fusese așa cum trebuia să fie, asta până când, pe când Elena avea 7 ani, Susanna îl întâlnise pe Maurice Vidal, cel ce îi va răpi inima și îi va deveni soț. La rândul lui, o adora pe Susanna. Cu aceeași intensitate cu care o ura pe Elena. Mititica nu avea nici o vină, dar bărbatul nu putea trece peste ideea că era progenitura „altui bărbat”.

”Iar Elena simțise pentru prima oară mirosul urii. Rece, ca acela al unei nopți fără stele după ce a plouat și vântul vuiește mai departe. Mirosul urii te înspăimântă.”

Iar Susanna, în cele din urmă a dus-o mamei sale, ca pe un bagaj incomod:

„- Nu mai pot s-o țin cu mine, îi spusese sec.

Cele două femei se priviră îndelung, apoi Lucia deschisese ușa, surâzându-i pentru prima oară nepoatei.

– Vino, Elena, intră! Asta va fi de aici încolo casa ta.

Dar ea se ținea strâns de fusta Susannei. Plecase capul. În ziua aceea ploua tare, era sfârșit de noiembrie.

De atunci, Elena urâse ploaia”

Săraca fetiță, mi s-a rupt inima de mila ei.

Acțiunea se desfășoară pe două planuri, cel principal din prezent și cel din trecut – prin aducerile aminte ale Elenei. 

Revenind în prezent, o însoțim pe Elena la Paris, alături de Monique, prietena ei din copilărie. Aceasta îi pune la dispoziție un apartament în fermecătorul cartier Marais, care îi aparținea lui Jasmine, mama lui Monique.

În paralel cu povestea Elenei, aflăm povestea Monicăi, care trăiește o poveste de iubire imposibilă. L-am urât din suflet pe Jacques, și modul în care o trata pe Moni – care și-a rupt din suflet încercând să se desprindă în cele din urmă din această relație toxică și obsesivă. Veți vedea despre ce e vorba… Chiar mi-aș dori ca autoarea să scrie și povestea lui Monique.

Tot datorită prietenei sale, Elena a obținut un job la „Narcissus” celebrul magazin de parfumuri a lui Jacques Monier, dar numai ca vânzătoare. Era parfumeria unde Monique lucrase până de curând și de unde își dăduse demisia într-o primă încercare de a scăpa de Jacques. Elena s-a bucurat pentru job, chiar dacă era sub pregătirea ei, însă după cum vom vedea, nici ea nu va putea rămâne să lucreze aici, din cauza unor persoane fără caracter. 

Galeria de personaje e complexă și bine conturată. Am apreciat ineditul spectacol al naturii umane prin alcătuirea unui mozaic de personaje credibile, imperfecte, cu slăbiciuni și calități, puternice sau slabe, simpatice sau de-a dreptul antipatice, al căror joc pe scena cărții e foarte ”viu” și convingător.

Vorbind de personaje, să facem cunoștință cu personajul meu preferat din carte: Caillean McLean, vecinul Elenei, un bărbat enigmatic, cu o profesie rară ca și cea a Elenei: era cultivator de trandafiri, obținând soiuri rare, premiate. Un scoțian înalt și atrăgător, în ciuda cicatricei care îi brăzda un obraz, un bărbat fascinant și taciturn, care m-a intrigat și cucerit prin personalitatea sa complexă. La prima vedere era impenetrabil și imposibil de descifrat. În realitate, era o persoană caldă, sensibilă, dar marcată de un trecut dureros și care purta un greu bagaj emoțional.

Având în vedere darul Elenei legat de mirosuri, nu e de mirare că prima impresie pe care i-o face Cail e una olfactivă, și după cum se va dovedi, a fost foarte corectă:

”- Ce bine mirosiți! I-a mărtirisit acest lucru fără să vrea, vorbele fugindu-i de pe buze. Imediat s-a înroșit. Doamne, parcă voia să-l agațe.(…)

– A ce? Mi-ați spus că miros bine. A ce?

– A, da! a râs ea ușor și moale. E un defect profesional. (…)

– Miroase a ploaie, a frig, dar și  soare. A cuvinte nerostite, tăceri lungi și gânduri. A pământ și a trandafiri… Aveți un câine și sunteți un bărbat de treabă, care se oprește să ajute și care are o durere în suflet.”

Cei doi se simt atrași unul de celălalt de la început, dar relația lor pare a nu avea vreo șansă, căci în scurt timp Elena descoperă un lucru care îi zgâlțâie din temelii lumea: era însărcinată! Îl va suna pe Matteo să-i spună, deoarece așa o îndeamnă conștiința, dar acesta a reacționat ca nemernicul care era!

Treptat, relația dintre Elena și Cail evoluează foarte frumos, deși destul de lent – mi-a plăcut foarte mult cum e exploatată latura romantică a cărții, cu multă sensibilitate – iar Elena realizează că, pe neașteptate, s-a îndrăgostit! Cu adevărat. Nici unul din ei nu era pregătit să-și pună sufletul pe tavă, erau reticenți din cauza experiențelor din trecut. În plus, Elena era stigmatizată de respingerea și ura îndurată din partea tatălui ei vitreg, și era speriată ca nu cumva asta să i se întâmple și copilului ei.

Cum și dacă își vor depăși barierele emoționale, dacă Elena își va asculta chemarea ”sângelui” și își va lega destinul de lumea parfumurilor, vă învit să descoperiți citind cartea – o călătorie prin lumea parfumurilor și a a simțurilor, a iubirii și a descoperirii de sine.

”Fericirea nu e altceva decât parfumul inimii noastre.” (Coco Chanel)

     Cartea Parfumul iubirii de Cristina Caboni poate fi comandată de pe site-ul Editurii Nemira, ca și de pe  elefant.ro, libris.ro, librarie.net.