Pasiune obsesivă de Tami Hoag, Editura Miron – recenzie

Pasiune obsesivă

Tami Hoag

Editura Miron

Traducere: Dagmar H. Popescu

Nr. pagini: 512

• Seria Oak Knoll:

1. Pasiune obsesivă – Deeper Than the Dead – 2008

2. Secrets to the Grave – 2010

3. Down the Darkest Road – 2011

”Unul dintre cele mai în vogă nume ale literaturii de suspans…” – People

”Tami Hoag le oferă întotdeauna ceva special cititorilor ei.” – Romantic Times

”Regina poveștilor cu crime…” – New York Post

Am descoperit-o pe autoarea Tami Hoag în urma recomandărilor surorii mele Oli, ale cărei recenzii la Ucideți-l pe mesager și Sărutul care ucide m-au convins pe deplin că stilul autoarei mă va cuceri.

Pasiune obsesivă este un thriller foarte captivant, cu un ritm alert și o intrigă deosebit de interesantă, cu accente psihologice.

Acțiunea se petrece în localitatea Oak Knoll din California, în anul 1985. Întreaga comunitate va fi îngrozită în momentul în care o crimă șocantă va spulbera atmosfera liniștită  ce domnise până atunci în micul orășel.

Patru copii de unsprezece ani (Tommy, Wendy, Dennis și Cody), care aleargau spre casă în pădurea din spatele școlii lor, se poticnesc de un corp feminin parțial îngropat, cu ochii și gura lipite. Învățătoarea copiilor, Anne Navarre, este bulversată aflând despre acea întâmplare, realizând că trauma suferită de acei copii provocase și sfârșitul inocenței lor.

Ceea ce Anne nu își dăduse încă seama era faptul că întreaga comunitate va fi drastic afectată, pe măsură ce tot mai multe secrete întunecate ies la iveală, astfel că până la final nu ești sigur cine a suferit cel mai mult: victimele, sau familia și prietenii criminalului, care au trăit până atunci fără să știe că cineva foarte aproape de ei este un psihopat brutal și calculat.

Autoarea surprinde foarte bine modul în care multe persoane arată o cu totul altă față în public față de realitate. Nu numai criminalul, care va constitui o surpriză uriașă pentru toată lumea, își disimulase adevărata personalitate, ci foarte multe alte persoane se vor dovedi a fi cu totul altfel decât îi percepeau cei din jur.

Anne constatase acest lucru pe propria ei piele, încă de mic copil. Tatăl ei, un reputat profesor universitar, avea o atitudine fermecătoare față de toți cunoscuții, însă în familie se purta ca un tiran, mereu morocănos și plin de toane. Soția lui, mama lui Anne, care îi fusese studentă și era mai tânără cu treizeci de ani decât el, îl adorase până când murise de cancer, în urmă cu trei ani. Chiar și în clipa morții, ea își pusese soțul mai presus de fiică, cerându-i lui Anne să-și abandoneze studiile universitare de psihologia copilului, pe care aceasta le urma în acel moment, și să se întoarcă acasă pentru a avea grijă de tatăl ei, care se văicărea în permanență de boli, mai mult sau mai puțin închipuite.

Cartea surprinde foarte bine și efectele bullyingului, despre care am citit de curând și în Victimă fără chip de Stefan Ahnhem.

Dennis, al cărui tată, ajutorul de șerif Frank Farman, se purta deosebit de violent și abuziv în familie, dezvoltase un comportament deviant, vărsându-și toate frustrările la școală, terorizându-și și hărțuindu-și colegii. Complet intimidat de el, Cody îl urma ca o umbră, făcându-i mereu pe plac, sperând că în acest mod se pune la adăpost de șicanele acestuia.

Tommy, un băiat deosebit de blând și inteligent, era adesea ținta răutăților lui Dennis, care în secret îl invidia pe acesta pentru iubirea și atenția pe care o primea de la părinții lui, mai ales din partea tatălui, Peter Crane, dentistul orașului, o persoană deosebit de caldă și prietenoasă, plăcut de toată lumea.

Wendy, care avea o relație foarte apropiată cu mama ei, care o încuraja în permanență și o susținea necondiționat, era o fetiță foarte curajoasă și sigură pe ea, înfruntându-l pe Dennis chiar dacă raportul de forțe era clar disproporționat în defavoarea ei.

Foarte interesant de analizat este și comportamentul părinților celor patru copii, fiecare dintre aceștia punându-și o amprentă puternică asupra propriilor copii.

Detectivul Tony Mendez, care urmase de curând un curs de psihologia criminalului la sediul FBI, este însărcinat cu interpretarea indiciilor pentru a crea profilul asasinului. Realizând că avea de-a face cu un criminal extrem de periculos și versatil, care cel mai probabil era perceput de cei din jur ca un stâlp al comunității, Tony i-a cerut ajutorul fostului lui profesor de la Academia Națională FBI, Vince Leone, o adevărată legendă în interpretarea psihologiei criminalului, rezolvând cazuri ce păreau imposibil de deslușit la prima vedere.

Vince era însă de luni bune în concediu medical, după ce un drogat îl împușcase de aproape cu un pistol de mic calibru. Vince supraviețuise miraculos, în ciuda faptului că glonțul rămăsese în creier.

În momentul în care Tony l-a apelat, Vince se plictisea de moarte, având în permanență dureri de cap, pe care le combătea cu pastile. Era divorțat de șapte ani, soția lui nemaisuportând stilul de viață haotic pe care i-l impunea meseria lui, iar fetele lui, adolescente acum, se îndepărtaseră de el, tratându-l mai degrabă ca pe un unchi decât ca pe un tată.

Astfel, deși FBI a refuzat să preia oficial cazul, considerându-l de mică amploare, Vince a decis să se deplaseze pe timpul și resursele sale, pentru a-l ajuta pe Tony Mendez să rezolve cazul.

Cartea ne oferă mai multe răsturnări spectaculoase de situație, autoarea punându-ne de câteva ori pe piste false.

În plan secundar, asistăm la o frumoasă și neașteptată poveste de dragoste între Anne și Vince.

Tony a fost uluit în momentul în care a remarcat interesul romantic al lui Vince față de Anne, atrăgându-i atenția că ar fi putut să-i fie tată, fiind cu douăzeci de ani mai în vârstă ca ea. Nonșalant, Vince a respins argumentul, replicându-i că deși ar fi putut să-i fie tată, nu îi este.

La rândul ei, Anne a fost fascinată de Vince, care părea să o înțeleagă mai bine ca oricine din jur.

”- Viața este ceea ce se întâmplă când ne facem planuri, spuse Vince.”

În ciuda faptului că se cunoșteau doar de două zile, pasiunea dintre ei scapă repede de sub control, ambii recunoscând în celălalt un suflet pereche.

”Vince se temuse că Anne își va aminti că nu se cunoșteau decât de două zile și se va retrage în regret, dar ea nu a făcut așa. Și nici el, în mod categoric.

Poate că glonțul îl făcuse impulsiv. Poate că în urmă cu un an nu ar fi presat-o atât de insistent, atât de repede. Dar era sigur ca naiba că nu regreta. De multă vreme nu mai simțise ceva atât de aducător de împlinire și atât de cum trebuie.”

Ultima parte a cărții se desfășoară într-un ritm infernal. Evenimentele se precipită, iar viața lui Anne este în mare pericol după ce aceasta descoperă din întâmplare un indiciu privind identitatea criminalului.

Finalul aduce nu doar rezolvarea cazului, ci și împlinirea poveștii de dragoste dintre Anne și Vince.

”- Vorbesc serios, Anne, spuse Vince încet. Nu plec nicăieri. Oi fi eu un urs din Chicago, dar știu să recunosc un lucru bun, când îl văd. Te iubesc. Vreau să-mi petrec restul vieții cu tine. Ce zici, te aranjează asta? Sau voi primi un ordin judecătoresc să nu mă apropii de tine, în viitor?

Anne zâmbi și scutură din cap. Vince avea dreptate. După ce privise moartea în ochi, toate celelalte alegeri în viață deveneau atât de simple și de clare.

Vince se aplecă și o sărută pe buze și Anne nu se mai simțise niciodată în viața ei atât de în siguranță sau de iubită.”

Mi-a plăcut mult cartea și voi căuta, cu siguranță, și alte cărți ale autoarei să le citesc!

Cartea Pasiune obsesivă de Tami Hoag, precum și alte cărți ale autoarei pot fi comandate de pe targulcartii.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți Tami Hoag