Delicatese Literare
Cărți pentru copii

Pe acoperișurile Parisului de Katherine Rundell, Editura Booklet – recenzie

Pe acoperișurile Parisului

(Rooftoppers – 2013)

Katherine Rundell

Editura BOOKLET

Colectie: Booklet Fiction

Traducere: Iulian Curuia

Nr. de pagini: 208

An apariție: 2018

Vârsta: +10 ani

Katherine Rundell şi-a petrecut copilăria în Africa şi în Europa. După ce a obţinut un doctorat la Oxford, este acum profesor la colegiul All Souls, tot la Oxford, unde studiază literatura Renaşterii şi se caţără noaptea pe acoperişuri. Katherine este autoarea cărţilor Wolf Wilder şi Rooftoppers/ Pe acoperişurile Parisului, care au obţinut premiul Waterstones şi premiul Blue Peter.

Toți credeau că Sophie e orfană. Ce-i drept, a fost găsită ca prin minune într-o cutie de violoncel, plutind în Canalul Mânecii, după un naufragiu. Dar fetița cu părul ca fulgerul nu poate accepta că mama ei nu mai este. Ba chiar insistă că și-o amintește perfect, cântând la violoncel, în orchestra navei. Charles, salvatorul ei, îi spune că e aproape imposibil ca mama ei să fie încă în viață. Însă aproape imposibil e încă posibil. Și nu trebuie să ignori niciodată o posibilitate.

Pe acoperișurile Parisului de Katherine Rundell, pe care am găsit-o pe stoc pe Libris, este o carte încântătoare și emoționantă despre iubire și speranță, dar din care nu lipsesc elementele de mister și suspans, scrisă într-un stil și un limbaj perfect accesibile vârstei căreia i se adresează  (+10 ani), putând fi însă savurată foarte bine și de către adulți.

Charles, un supraviețuitor al unui naufragiu, a zărit-o pe Sophie, o fetiță în vârstă de doar un an, plutind într-o cutie de violoncel pe Canalul Mânecii.

Nu poți să nu îl îndrăgești pe Charles, un cărturar inimos și deschis la minte, care devine un părinte neconvențional pentru micuța Sophie, crescând-o cu multă dragoste.  Printre multele lucruri pe care Charles a învățat-o pe Sophie a fost acela de a nu ignora nicio posibilitate.

După ce Sophie a împlinit 12 ani, doi angajați ai Agenției pentru asistență socială au venit în inspecție. Extrem de rigizi în concepții, aceștia s-au arătat revoltați de metodele de predare a lecțiilor de către Charles, precum și de faptul că Sophie era îmbrăcată în pantaloni și nu în fustă.

Invocând argumentul că un bărbat necăsătorit nu este potrivit pentru a-i deveni tutore unei fetițe în vârstă de 12 ani, Agenția pentru protecție socială i-a trimis o scrisoare lui Charles, comunicându-i faptul că Sophie va fi preluată de serviciile de asistență socială și dusă la un orfelinat.

Cum Sophie nu crezuse niciodată că mama ei a murit, a decis să-și ia soarta în propriile mâini și a fugit, împreună cu Charles, la Paris, înarmați doar cu un singur indiciu – adresa producătorului de violoncel. Mergând la atelierul acestuia, Sophie și Charles au descoperit identitatea mamei lui Sophie – singura femeie care cumpărase un violoncel de acolo, oferind și o demonstrație de virtuozitate atunci când l-a achiziționat, cântând într-un ritm alert la două coarde.

Însă autoritățile franceze au refuzat să coopereze, ba mai mult, au realizat imediat că Charles și Sophie erau cei doi fugari căutați de poliția londoneză, aceștia reușind să scape in extremis de a fi capturați și predați.

Pericolul plutea însă în continuare în aer, iar Sophie avea nevoie de un miracol pentru a reuși să-și găsească mama.

Soarta i-a trimis un ajutor nesperat. Matteo, un băiat de vârsta lui Sophie, care evadase în urmă cu ceva timp dintr-un orfelinat, reușise să-și creeze un stil de viață cu totul inedit, locuind pe acoperișurile Parisului, încropindu-și un adăpost pe unul dintre acestea și procurându-și hrana, hainele și alte lucruri trebuincioase prin metode nu chiar ortodoxe.

Alături de Matteo, Sophie începe să facă plimbări tot mai lungi pe acoperișurile Parisului, întâlnind și alți copii ce duceau un stil de viață neconvențional. Dacă două surori ce trăiau în copaci și un băiat ce avea un auz extrem de fin se vor dovedi prieteni de nădejde, gărarii – copii ce trăiau în preajma gărilor -, reprezentau un adevărat pericol, fiind lacomi și cruzi.

Va reuși Sophie să-și găsească mama înainte de a fi prinsă de autorități și, cel mai important, înainte de a-și pierde speranța?

Vă invit să descoperiți singuri răspunsul în carte, însoțind-o pe Sophie în peripețiile ei de pe acoperișurile Parisului.

”Pruncul a fost găsit plutind într-o cutie de violoncel, în mijlocul Canalului Mânecii, în dimineața primei sale aniversări.
Era singura făptură vie pe o întindere de kilometri. Doar bebelușul, câteva scaune de sufragerie și vârful unui vapor dispărând în apele oceanului. Se ascultase muzică în sala de mese și muzica fusese atât de puternică, atât de frumoasă, încât nimeni nu a văzut apa năvălind peste covoare. Viorile s-au mai tânguit o vreme și după ce au început țipetele. Uneori, țipătul unui pasager făcea duet cu un mi înalt.
Când a fost găsit, bebelușul era învelit în partitura unei simfonii de Beethoven, să-i țină cald, pesemne. Valurile îl purtaseră cam la un kilometru și jumătate de vapor și a fost ultimul salvat. Bărbatul care l-a tras în barca de salvare fusese și el pasager pe vapor; era un cărturar. E treaba cărturarilor să observe lucruri. Iar el a observat că bebelușul era o fetiță cu păr de culoarea fulgerului și zâmbet de persoană timidă.
Gândiți-vă la un miez de noapte cuvântător. Sau închipuiți-vă cum ar vorbi luna ori cerneala, dacă cerneala ar avea coarde vocale. Adăugați Ia toate acestea un chip prelung, aristocratic, cu sprâncene arcuite, picioare și brațe lungi și veți afla ce a văzut fetița când a fost scoasă din cutia de violoncel și dusă la loc sigur. Îl chema Charles Maxim si, cum o ținea așa în palmele lui mari – cât mai departe de el, de parcă ar fi ținut un ghiveci spart -, a hotărât s-o păstreze.”

Cartea Pe acoperișurile Parisului de Katherine Rundell poate fi comandată pe Libris

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

 

11 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *