Pe aripile vantului de Margaret Mitchell, Editura Litera, Colectia Blue Moon – recenzie

44

Pe aripile vântului

Margaret Mitchell

Editura Litera

Colecția Blue Moon

Titlul original:  Gone with the wind

gone-with-the wind

Cu acțiunea plasată pe fundalul dramatic al Războiului Civil american și al Reconstrucției, Pe aripile vântului este o poveste de neuitat despre iubire și pierdere, despre o națiune divizată de pasiuni mortale și al cărei destin va fi schimbat pentru totdeauna.
Însă, mai presus de toate, e povestea frumoasei și lipsitei de scrupule Scarlett O’Hara și a galantului aventurier Rhett Butler, două dintre cele mai celebre personaje din istoria literaturii anglo-americane de la Romeo și Julieta, eroii lui Shakespeare.
Nu greșesc cu nimic și nu exagerez dacă spun că ”Pe aripile vântului” este cartea care mi-a marcat adolescența și m-a făcut să visez ca nici o alta de atunci, m-a fermecat și emoționat, purtându-mă pe aripile ei ori de câte ori am recitit-o. Pentru mine, e unică și inegalabilă.
Cartea a fost încununată imediat după apariție cu premiul Pulitzer, fiind reeditată mereu și tradusă în aproape toate limbile.

margaret mitchell

Margaret Michell  (1900-1949) s-a născut și a trăit în Atlanta – Georgia. Sudistă prin naștere și educație, s-a format în mijlocul povestirilor despre eroismul confederaților, al evocărilor unui război care pentru cei ce luaseră parte la el nu se terminase niciodată, neizbutind să-și mai găsească locul în lumea de după război. A fost unicul ei roman, autoarea decedând la doar 48 de ani, în urma unui accident de mașină.
Titlul romanului  este luat dintr-un vers a lui Ernest Downson.
Farmecul sudului, cu istoria, valorile și tradițiile sale, se stinge treptat, făcând loc frământărilor și transformărilor de după război, iar noi, cititorii, trăim prin ochii personajeor tragedia dispariției unei lumi. O alta se instaurează, dar nimic nu mai e ce-a fost, și nici nu va mai fi…
Eroii cărții m-au cucerit: pe de o parte fascinanta, strălucitoarea și neîndurătoarea Scarlett O’Hara, cea admirată, curtată și iubită de atâția bărbați, dar nereușind să-l cucerească pe singurul pe care îl dorea – Ashley Wilkes, nobil, blond și frumos ca un prinț care rămâne credincios blândei, credincioasei și iubitoarei sale soții, Melanie, iar pe de altă parte puternicul, cinicul și controversatul Rhett Butler, pentru care Scarlett a fost singura femeie pe care a iubit-o, însă fără să-și declare vreodată dragostea. Gesturile lui însă, vorbeau de la sine…
Căsătorită de două ori, fără iubire din partea ei, rămânând văduvă de fiecare dată, Scarlett se căsătorește în cele din urmă cu Rhett – interes din partea ei, dragoste nemărturisită din partea lui.
”Te-am dorit întotdeauna, Scarlet, din prima zi când te-am văzut la Doisprezece Stejari, atunci când ai aruncat cu vasul acela şi ai înjurat, dovedind că nu eşti o doamnă. Te-am dorit întotdeauna şi mi-am zis că într-o zi într-un fel sau altul, te voi avea. Dar întrucât Frank şi cu tine aţi făcut ceva avere, îmi dau seama că persoana mea nu te mai atrage pentru eventualitatea de a-ţi împrumuta bani sau a-ţi oferi garanţii. Aşa încât îmi dau seama că va trebui să te iau în căsătorie.
-Rhett Butler e vreuna dintre glumele tale mârşave ?
Eu îmi deschid inima şi tu vii cu bănuieli! Nu, Scarlett e o declaraţie de cea mai bună-credinţă…. Plec mâine pentru mai mult timp şi mă tem că, dacă aştept până mă întorc, te măriţi între timp cu altcineva care are ceva bani. Aşa încât mi-am spus: De ce să nu mă ia pe mine împreună cu banii mei ? Zău, Scarlett, nu pot s-o duc aşa toată viaţa, aşteptând să te prind între doi soţi.”
Pasiunea izbucnește între ei, iar povestea lor de iubire zbuciumată și intensă, cu urcușuri și coborâșuri, mi-a înflăcărat în  adolescență imaginația.
Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător.”
”Era aşa limpede că eram făcuţi unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toţi cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te aşa cumm eşti în realitate – dură, lacomă de bani şi fără scrupule, ca mine. Te-am iubit şi am riscat. Am încercat totul şi nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aş fi fost cu tine iubitor şi apropiat cum e un bărbat când iubeşte o femeie. Dar nu puteam să-ţi arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab şi ai fi încercat s-o foloseşti împotriva mea. Şi veşnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în faţa ta, la masă, ştiind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Şi seara, când te luam în braţe şi ştiam…”
”În seara aceea când te-am luat în braţe şi te-am dus sus… m-am gândit… am sperat… am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineaţă, de teamă să nu fi greşit şi să văd că nu mă iubeşti. Mi-era aşa frică să nu râzi de mine, încât am plecat şi m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot şi, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ţi-aş fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.”
”Te-ai gândit vreodată că şi cea mai puternică dragoste poate să se sfârşească?”
”Te-am iubit atât cât un bărbat poate iubi o femeie!”
Iar în final, revelația lui Scarlet e copleșitoare:
””Alergam, alergam…ca o nebună”, se gândi ea, și tot trupul îi tremura, pe măsură ce teama o părăsea, iar bătăile inimii i se potoleau. ”Dar încotro alergam?”
Acasă! Acolo voise să se ducă. Într-acolo fugise. Acasă, la Rhett!
Acum știa care era adăpostul pe care îl căutase în vis, locul acela cald și sigur ce-i fusese ascuns în ceață. Nu era Ashley – nici vorbă de Ashley! În el nu găseai mai multă căldură decât într-o stafie, nici mai multă securitate decât în nisip. Era Rhett – Rhett, cu brațele lui puternice care s-o țină, cu pieptul lui lat pe care-și putea rezema capul obosit, și cu râsul lui batjocoritor care- făcea să vadă totul într-o lumină bună.”
” Îl vedea pe Rhett la bazar, citind nerăbdarea din ochii ei și invitând-o la dans, Rhett ajutând-o să scape de servitutea doliului, Rhett călăuzind-o prin foc și explozii în noaptea când căzuse Atlanta, Rhett împrumutându-i banii cu care pornise afacerile, Rhett consolând-o când se trezea țipând de groază din visul acela cumplit – nici un bărbat nu face asemenea lucruri dacă nu iubește la nebunie o femeie!”
”O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniștită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma-urmelor, e și mâine o zi.”

colaj pe aripile vantului

Ecranizarea acestui roman e la rândul ei de referință, fiind unul din cele mai premiate și vizionate filme din toate timpurile, fiind primul film color de asemenea proporții, realizat prin folosirea procedeului Technicolor. „New York Herald Tribune” scria la vremea apariției filmului că este „Un spectacol cinematografic monumental”, iar „New York Times” că este „Cea mai mare înscenare cinematografică văzută până azi și cel mai ambițios film de acțiune din istoria spectaculoasǎ a Hollywoodului”. A primit zece premii Oscar un record deținut timp de douăzeci de ani. Filmul i-a avut în rolurile principale pe Vivien Leigh, Clark Gable, Olivia de Havilland și Leslie Howard,  a căror interpretare extraordinară a dat viață atât de veridic personajelor cărții, încât păreau desprinși direct din paginile ei.

Pe primul loc în Top 8 cărți clasice care ne-au încântat, scrise de femei

Pe primul loc în Top 10 eroine remarcabile din cărțile historica-romance

 

About Author

44 de comentarii

  1. Prima data am citit-o la 12 ani.In doua saptamani am terminat-o,si de atunci cam o data pe an o recitesc.Este o carte superba,desi uneori as fi vrut sa o strang putin(mai mult)de gat pe Scarlet 😀

    • superba cartea…si eu o recitesc o data la un an sau doi… si…plaaaang de fiacare data la sfarsit… cred ca in clipa cand o voi recitit si nu voi mai plange , o sa fiu dezamagita 🙂 … am citit si Rhett…prost scrisa…nu are mai deloc legatura cu Pe aripile vantului…nici macar nu se axeaza prea mult pe Rhett…DEZAMAGITOARE pt mine…

  2. Eu recunosc ca este cartea mea de suflet! Am mai multe carti pe care le pot numi astfel, care m-au marcat intr-un fel sau altul de-a lungul timpului, dar, daca ar fi sa aleg una singura, cu siguranta aceasta ar fi! M-a impresionat intr-un mod cu totul aparte, poate si datorita varstei la care am citit-o prima data, aveam 14 ani, si imi aduc si acum aminte starea de euforie in care am plutit saptamani in sir dupa aceea visand cu ochii deschisi la eroii ei si la tulburatoarea lor poveste de dragoste!

  3. Am citit cu multa placere cartea in adolescenta, m-a impresionat. Poate si datorită ecranizarii de excepție – nu stiu sigur- dar cert este ca si acum o consider o carte buna. Cu toate ca cele doua personaje nu pre se potrivesc ca si cuplu: prea incapatanati ….
    Si continuarea mi-a placut!

  4. Pentru cine nu a descoperit inca, povestea are si o continuare, din pacate nu este scrisa de Margaret Mitchell, dar este o carte foarte frumoasa, mie mi-a placut mult, o recomand! Este vorba de „Scarlett” de Alexandra Ripley.

  5. Am vazut cu placere filmul, am plans pe rupte! Multumesc Oli pentru superba recenzie! Ma faci sa iau cartile din biblioteca sa le citesc! Am si Scarlett!

    • Ma bucur ca te-am tentat Alina! Daca iti spun ca in Scarlett, actiunea se petrece in Irlanda (tatal lui Scarlet era irlandez), mai rezisti fara sa le citesti?…

    • Au stil asemanator de a scrie, tocmai de aceea a si fost aleasa Alexandra Ripley pentru a scrie continuarea la „Pe aripile vantului”. (a fost aleasa in urma unui proces de selectie, dintre mai multi scriitori care ar fi vrut ca scrie continuarea, cel putin asa am citit…)

  6. Apropo de film, pe langa actori, interpretare, costume, si asa mai departe, mi-a placut enorm tema muzicala, si acum imi rasuna in minte!

  7. O carte superba fara indoiala….imi amintesc cu cata nerabdae am asteptat continuarea cartii,aveam 14 ani si ce bucuroasa am fost ca cei doi eroi raman impreuna……

    • Si ecranizarea de la Scarlet mi-a placut, nu e la nivelul filmului Pe aripile vantului, dar e un film frumos!

  8. Daniela Cusa on

    Cartea mea de suflet! As citi-o in mod repetat si de fiecare data as avea emotii ca si cand as citi-o pentru prima oara. <3
    Superba recenzie!

  9. O carte superba si un film exceptional!
    Foarte frumoasa recenzia, am retrait cartea prin intermediul ei.

  10. Acum că văd ce și cum e cu adevărat îmi pare rău că am lăsat-o. Am început să o citesc când aveam vreo 11 ani, probabil nu am prea înțeles atunci ce vrea de la mine (nu am terminat-o) și îmi pare rău că am lăsat-o undeva la categoria Nu, pentru că de atunci (ohooo, e ceva timp) nu i-am mai dat nicio șansă. 😀 Abia aștept să văd cum mi se pare acum, după atâția ani …

  11. Am citit-o la 14 sau 15 ani. A rămas cartea mea de suflet, cartea pe care o recomand oricui cere o listă de „must read”, cartea care mi-a deschis multe perspective și m-a făcut să trec prin cele mai variate sentimente și trăiri <3. O ador!

    • Eu ti-o recomand din suflet! Nu as spune ca e „mult mai buna decat filmul”, avand in vedere ca filmul e unul de exceptie, si clar se ridica la inaltimea cartii, dar in mod sigur cartea merita citita! 🙂

  12. Balan Daniela on

    o carte impresionanta si tulburatoare cu o poveste frumoasa de dragoste !felicitari pentru recenzie <3

      • Aveam 12 ani cand am citit-o prima data,in vacanta de vara,luna august. 😀 Mi-a ramas intiparita perioada aia,in 2 saptamani am terminat-o,citeam noaptea cu lanterna sub patura 😀

  13. Itra-adevar o carte foarte frumoasă, încă nu am citit Scarlat cu toate ca o am de vara trecuta. 80 de ani, cred ca trebuie sarbatoriti… Ma bate gândul sa o recitesc.

Lasă un răspuns