Pe cărări românești și alte povestiri de N Marianne, Editura Siono - recenzie

Pe cărări românești și alte povestiri

N Marianne

Editura: Siono

An apariție: 2021

Nr. pagini: 257

Întâlnirile cu anumiți oameni au menirea să deschidă uși, să aprindă lumini și să concretizeze destine.

N Marianne și-a descoperit talentul artistic prin intermediul a doi dascăli, două profesoare, care i-au ocrotit și îndrumat primii pași în cele două lumi pe care le iubește: cea a literaturii și cea a picturii. Similitudinea dintre cele două transpare pe deplin din textele autoarei: tablouri care, deși cu subiecte diferite, oferă cititorului o senzație unică de coeziune.

A debutat (în calitate de coautor) cu volumul Dincolo de aparențe (apărut în două ediții – 2015 și 2018), apoi, în 2020, a publicat povestirea Confruntarea, în antologia Inima nu face riduri – Life happens.

,,Amintirile ne poartă, de la sine, prin luminile și umbrele nevinovate ale vieții. Orice gust sau miros mă duce cu gândul la tine, dragă copilărie. Aș alerga din nou pe vârfuri sau aș țopăi pentru a te mai îmbrățișa o dată.” – N Marianne

Pe cărări româneşti este o alchimie: se ia o fată frumoasă cu ochi de cer, tristeţe şi adâncime sufletească, spiritualitate, erudiţie şi dragoste. Rezultă o scriitură densă. Nu e uşor de citit, nu e uşor de lăsat din mână. E o lirică a umbrei, care, în chinuri, dă naştere soarelui. O experienţă mitologică, amestecată cu trăiri şi concluzii antice, într-o inimă de copilă la fel de curată şi de concisă în a spune vieţii viaţă, apei apă şi morţii moarte.

Cartea Mariannei N nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munţi şi văi, ci dimensiuni ale umanului. (Em Sava)

O carte ce-ți obligă mintea și inima să se ia de mână și să trăiască la unison periplul existențial.

,,Prima oară când am ajuns în acel loc, rupt parcă dintr-o filă cu povești nemuritoare, a fost în anul 2007. Îmi amintesc și acum că era o toamnă mocirloasă.
Îmbrăcămintea noastră trăda, însă, o iarnă care doar ce poposise pe tărâmul țării românești.”

Într-o lume dominată de străluciri artificiale este foarte greu să găsești echilibru în tot ceea ce faci indiferent de domeniul de activitate sau aria de preferințe. Subterfugii sunt peste tot și, din păcate, nici literatura contemporană, română sau străină, nu face excepție. Cu toate acestea, întotdeauna vor fi, printre noi, oameni cu viziune, cu har, cu suflet, care reușesc să ofere un plus de valoare vieții, iar pentru a te înconjura cu aceștia trebuie puțină atenție, răbdare, dar și înțelegere pentru a vedea cu adevărat dincolo de ceața incertitudinii, superficialității. Iar atunci când ai șansa să descoperi mânuitori de condei ce știu să transpună în cuvinte o lume imensă, ce reușesc să îți îmbrățișeze sufletul prin intermediul slovelor, știi că nimic nu este întâmplător, că există un scop dincolo de rațiune.

O persoană ce are condeiul asupra sa este și N Marianne, una dintre scriitoarele editurii Siono și autoarea cărții Pe cărări românești și alte povestiri, un tablou literar conturat într-o manieră simplă, dar plină de sensibilitate și maturitate, în care povești și personaje legendare sunt contopite cu imagini și povești de viață reale, cu făpturi întâlnite pe cărări românești pline de feerie, ce duc în suflet taina trecutului, dar și a prezentului.

,,Nimeni nu va avea răbdarea să citească creațiile altora, în afară de cei care ne înțeleg cu adevărat cuvintele și pasiunea care se revarsă cu entuziasm peste sufletele creatoare. Sufletele care zămislesc aripile chiar și în călcâie, cum are Hermes.Nu putea și el să aibă niște aripi normale?”

Viața este o călătorie spre visare, iubire, profunzime, dar și durere, lacrimi amare, vanitate. Ne place să îmbrăcăm haina minciunii, aparențelor seducătoare, îmbătați, de multe ori, de gândul împlinirii unor dorințe efemere. În fața vicisitudinilor însă devenim mici copii neputincioși, zdruncinați sufletește de frigul falsității, iar pierderea o simțim asemenea unei lovituri de paloș. Fără idealuri, aspirații, nu ne putem găsi rostul pe pământ, ne complacem în frivolitate în detrimentul luptei pentru regăsirea de sine, suntem manipulați cu ușurință, provocând eului interior doar mâhnire.

,,Minciuna nu cunoaște decât calea de mijloc și, dacă ai crezut că poți să te lupți cu ea, corp la corp, fără să lase urme, atunci nu ești o ființă pământeană.”

,,În fața adevărului, suntem ca niște ființe minuscule. S-au enunțat atâtea teorii, însă niciuna nu vorbește despre teama pe care o simte omul când leapădă vălul acela care creează mirajul. Așa se prezintă la început, sub chipuri frumoase, promițând chiar și linia orizontului că ți-o va dărui. Se preface că a uitat și îți ține prelegeri despre ce înseamnă să fii bun, să fii corect, să fii neîndoielnic, pentru ca mai apoi să scrie istorie cu tine.”

Pe cărările românești descoperim că, de multe ori, binele și răul nu sunt departe unul de celălalt, linia de demarcație fiind insesizabilă, că viața ne poartă spre locuri cunoscute sau străine, îmbătându-ne însă simțurile cu parfumul lor specific, că suntem ucenici ai căutărilor, ai gândurilor, ai frumuseții și modestiei, că suntem copii ai ploilor reci și calde, dar și ai verilor înăbușitoare, dar pline de viață, că fiecare chip este o artă în sine, ,,că viața nu este doar o acțiune, ci mai mult o interacțiune creatoare”.

Nu de puține ori viețile noastre se simt ca un caleidoscop format din vise sparte, dar și din amintiri duioase și calde deopotrivă. Fugim de trecut care este plin de lecții, uităm să trăim prezentul, fugind după himere, și ne pierdem încrederea în ziua de mâine. Ne mai găsim locul în mijlocul haosului?

Pe cărări românești și alte povestiri, de N Marianne, este un cumul de sentimente și un iureș de emoții, este o demonstrație de forță, tărie a cuvintelor și receptivitate artistică; este atât o călătorie interioară prin întuneric și lumină, cât și în vremurile de altă dată, când simplitatea și frumosul erau artă în sine, este o rememorare a celor dragi, bunici și părinți, care au trăit lecția umilinței, dar și a iertării, lecția tăcerii, dar și a curajului.

Vă invit să porniți pe cărările românești încărcate de istorie, credință și iubire, să cunoașteți și alte povestiri pline de povețe și să vă încărcați sufletul cu nostalgie, armonie și speranță.