Delicatese Literare
Recenzii

Pe strada Londra de Samantha Young, Editura Trei, Colectia Eroscop – recenzie

Pe strada Londra

Samantha Young

Editura Trei

Colecția Eroscop

Titlul original: Down London Road

Traducere: Ofelia Al-Gareeb

477 pagini

Samantha Young este o autoare din Scoția, Stirlingshire. După ce a absolvit, în 2009, Universitatea din Edinburgh, unde a studiat istorie antică și medievală, Samantha Young s-a dedicat scrisului. Cărţile sale acoperă mai multe genuri: romance, paranormal, fantasy urban și subiecte contemporane. Cărțile ei au ajuns imediat bestseller-uri New York Times, USA Today și Wall Street Journal.

  1. 1. Pe strada Dublin – Editura Trei (On Dublin Street – 2012)recenzie
  2.     1.1. An On Dublin Street Christmas – 2012
  3.     1.2. An On Dublin Street Halloween – 2012
  4.     1.5. Until Fountain Bridge – 2013
  5. 2. Pe strada Londra (Down London Road – 2013)
  6. 3. Pe strada Jamaica (Before Jamaica Lane – 2014) – recenzie
  7.     3.5. Castle Hill – 2013
  8. 4. Pe strada India (Fall from India Place– 2014) – recenzia 
  9. 5. Ecouri din strada Scoția (Echoes of Scotland Street – 2014) – recenzie
  10.     5.5. Valentine – 2014
  11. 6. Clar de lună pe strada Nightingale (Moonlight on Nightingale Way– 2015) – recenzie
  12.     6.5. One King’s Way  – 2015
  13.     6.6. Stars Over Castle Hill – 2016
  14. 6.7. On Hart’s Boardwalk– 2017

Cartea este povestită la persoana întâi de Jo Walker, o tânără superbă de douăzeci și patru de ani, înaltă de un metru optzeci, cu picioare lungi, păr blond roșcat și ochi verzi scânteietori. Pe Jo o cunoșteam deja din Pe strada Dublin, fiind colegă cu Joss la barul unde serveau amândouă. Știam deja că are în grijă un frățior mai mic cu zece ani decât ea, Cole, și o mamă bolnavă de sindromul oboselii cronice și că era mereu în căutare de câte un ”sponsor” – un bărbat bogat cu care avea o relație și care o ajuta financiar. Dar abia acum, citind povestea spusă din perspectiva ei, ne dăm seama de adevărata dramă din viața ei, de altruismul ei, de bunătatea ei și de marile sacrificii pe care fusese nevoită să le facă.

De mic copil, crescuse alături de un tată abuziv și o mamă indiferentă, care nu se obosea niciodată să o apere. Tatăl ei îi repeta întruna că nu e bună de nimic și nu are nicio calitate, anulându-i practic orice respect de sine. Mai mult, încercând să îl protejeze pe frățiorul ei mai mic de brutalitățile tatălui lor, Jo prelua asupra ei întreaga lui furie. Singura figură luminoasă din copilăria ei fusese Mick, un prieten al tatălui ei, zugrav și decorator de meserie, care le arătase multă bunătate, luând-o adesea pe Jo cu el la lucru și dezvăluindu-i multe din tainele meseriei lui, abilități pe care ea le folosea acum cu mult succes, redecorând adesea apartamentul în care stăteau. Pe când ea avea doisprezece ani, tatăl ei se înfuriase pe un lucru de nimic și devenise violent, lovind-o cu brutalitate pe Jo cu o curea. Mick se nimerise să vină tocmai atunci și, văzând acest lucru, îl bătuse pe tatăl ei până îl băgase în spital. Acesta nu îndrăznise să depună plângere și dispăruse din viața lor, Jo aflând ulterior că fusese închis pentru atac și jaf armat. Mick mai rămăsese o vreme prin preajma lor, Jo având parte de o perioadă de acalmie în care se părea că lucrurile au intrat în normal dar, pe când ea avea treisprezece ani, Mick a primit o scrisoare tocmai din America din care a aflat că avea o fiică în vârstă de treisprezece ani, Olivia iar mama acesteia era grav bolnavă. Mick a plecat să fie alături de fiica lui, iar Fiona, mama lui Jo, care se îndrăgostise de el, a luat-o complet razna. A început să bea în exces și s-a delăsat complet, pierzându-și serviciul. Dorind să îi asigure condiții decente de creștere frățiorului ei, Jo a abandonat școala și s-a angajat oriunde a putut fără o minimă calificare.

La vârsta de şaisprezece ani a descoperit o nouă perspectivă. Primul ei iubit John fusese destul de generos cu ea, oferindu-i o stabilitate financiară o perioadă de șase luni, după care a părăsit-o, sătul să fie vioara a doua după familia ei. De atunci, Jo a avut grijă să se îndrăgostească de protectori fermecători și bogați, care puteau să le ofere siguranţa necesară ei şi lui Cole. Iar, ca o lecție prețioasă pe care o învățase deja de la John, pe toți cei au urmat i-a ținut departe de familia ei, în același timp prefăcându-se a fi o cu totul altă persoană, veselă și lipsită de griji, încercând să fie iubita perfectă pentru aceștia. Astfel, după John a urmat Callum, un avocat înstarit de treizeci de ani, atrăgător, cult și sofisticat, dar acesta a părăsit-o și el după doi ani, supărat că ea nu îi aloca suficient timp. A urmat Tim, care lucra pentru o companie de investiţii, dar care era atât de egocentric, încât Jo l-a părăsit pe el. Apoi a existat Steven, director de vânzări, cu care Jo pusese capăt relației, întrucât o făcea să se simtă ca ultimul om prin comentariile lui că nu era bună de nimic.

Din păcate, abuzurile verbale repetate ale tatălui ei în copilărie își lăsaseră amprenta asupra ei și, combinat cu faptul că abandonase școala și nu avea nicio calificare și nici un talent îi diminuaseră extrem de mult respectul de sine a lui Jo, care se complăcea într-o situație ambiguă și accepta destule insulte de la cei din jur fără să riposteze.

Nu eram excepţional de deşteaptă. Nu desenam. Nu dansam. Nu cântam. Eram doar o bucătăreasă acceptabilă… Din fericire, eram drăguţă. Înaltă, cu picioare ce păreau să nu se mai termine, mi se spusese de nenumărate ori că aveam un trup grozav şi un ten minunat. Combinaţi-le pe astea cu ochi imenşi verzi, păr lung, blond-roşcat, trăsături delicate şi veţi avea imaginea unui pachet atrăgător – unul după care se întorceau capetele încă de când eram adolescentă. Da, nu aveam mare lucru, dar ceea ce aveam foloseam în avantajul familiei mele.

Jo spera ca ultimul ei sponsor, Malcolm, un gentleman perfect, bogat, blând, înalt și relaxat, mai mare cu cincisprezece ani, să fie răspunsul la rugămințile ei și, în sfârșit, să obțină o relație care să dureze și să le ofere, ei și lui Cole, o stabilitate.

Însoțindu-l pe Malcolm la o galerie de artă organizată de fosta iubită a acestuia, îi atrage însă atenția un bărbat față de care simte o atracție instantanee, simțindu-se în mod inexplicabil conectată cu acesta.

Am simţit pulsul accelerându-mi-se, sângele năvălind în urechi. Ne aflam la ceva distanţă unul de altul, aşa că nu-mi puteam da seama de culoarea ochilor lui, însă erau frumoşi şi scrutători, încruntându-se de parcă era încurcat de electricitatea statică dintre noi la fel de mult cum eram şi eu. De ce îmi atrăsese atenţia? Nu era genul de tip care mă atrăgea de obicei. Da, arăta bine. Păr blond, închis şi ciufulit şi un început de barbă sexy. Înalt, dar nu la fel de înalt ca Malcolm. Probabil că tipul ăsta avea un metru optzeci şi cinci. Aş fi fost cu câţiva centimetri mai înaltă decât el încălţată cu pantofii cu tocuri înalte pe care îi purtam în seara aceea. Vedeam muşchii din bicepşii lui şi venele groase de pe braţe deoarece, în toiul iernii, idiotul era îmbrăcat cu un tricou, însă nu era clădit ca tipii cu care mă întâlneam. Nu era lat în umeri şi cărnos. Era zvelt şi musculos. Îhî, „musculos” era un cuvânt potrivit pentru asta. Şi am menţionat cumva tatuajele? Nu-mi dădeam seama ce erau, dar vedeam tuşul colorat de pe braţ.

În scurt timp, avea să afle și identitatea bărbatului misterios – era Cameron MacCabe, iubitul Beccăi. Când sunt prezentați, el o privește cu aceeași intensitate ca și prima dată după care, dându-și seama de relația ei cu Malcolm și-a schimbat expresia cu una plină de răceală.

Avea ochii de un albastru-cobalt şi părea să mă dezbrace din priviri în timp ce mă măsura pentru a doua oară. Am văzut cum i-a licărit privirea, observând mâna lui Malcolm pe talia mea. Am înlemnit în timp ce Cameron ne examina, trăgând concluzii despre noi, după care şi-a strâns buzele, ştergându-şi expresia de pe chip.

Faptul că puțin mai târziu o aude vorbind-o cu Cole, frățiorul ei, căruia îi adresează cuvinte pline de dor îi întărește convingerea greșită despre ea, pe care nu se sfiește să i-o spună.

— Uite, cunosc prea bine genul tău. Am crescut privind o paradă de pipiţe splendide intrând şi ieşind din viaţa unchiului meu. Luau ce puteau şi apoi se regulau în stânga şi-n dreapta pe la spatele lui. Nu merita asta, iar Malcolm nu merită vreo flușturatică ce-vrea-să-devină-nevastă-de-fotbalist şi care crede că a scrie mesaje pe telefonul mobil în timpul unei conversaţii între adulţi este socialmente acceptabil sau că a plănui să se întâlnească cu un alt bărbat a doua zi, în timp ce iubitul ei se află în partea cealaltă a încăperii, nu e ceva dubios din punct de vedere moral şi emoţional.

Șocată de grosolănia lui și nedreptatea acuzațiilor, bulversată de senzațiile pe care i le stârnise în ea, Jo ripostează, în ciuda faptului că de obicei nu se lăsa afectată de insulte.

— Ei bine, cred că facem o pereche bună. Eu sunt pipiţă fară minte, cu o moralitate dubioasă şi ahtiată după bani, iar tu eşti un bou arogant, plin de fumuri, care crede că le ştie pe toate.

Cu toate acestea, în momentul în care Jo află de la Becca, puțin mai târziu, că el era în căutarea unei slujbe, fiind concediat de la firma unde lucra ca grafician, inima ei bună nu o lasă să stea deoparte, punând o vorbă bună la proprietara barului unde lucra ea, știind că era un post liber de barman iar Cam având și această calificare. Aceasta este de acord să îi ofere postul, iar Jo și Cam ajung colegi, tachinându-se în permanență și încercând să ignore atracția dintre ei. Mai mult, o coincidență uluitoare face ca Cameron să închirieze tocmai apartamentul aflat sub cel în care locuia Jo, aceasta fiind disperată ca el să nu afle adevărul despre mama ei.

Pentru a aduna banii necesari pentru educația lui Cole, Jo își luase și a doua slujbă ca secretară. Cole, forțat de viață să devină mult mai matur decât vârsta lui, văzând sacrificiile pe care le făcea Jo, iubind-o foarte mult la rândul lui și nefiind de acord cu relațiile ei cu diverși bărbați bogați, îi spune că intenționează să abandoneze și el școala la șaisprezece ani și să-și ia o slujbă pentru a o ajuta. Mărturisirea lui îi stârnește o reacție virulentă lui Jo, care nici nu concepe ca el să-și rateze viitorul. Altruismul ei și iubirea neprecupețită față de Cole sunt impresionante.

Iar tu n-ai să-ţi iei nicio slujbă Ia şaisprezece ani. Ai să-ţi termini liceul şi ai să te duci la universitate sau la şcoala de arte plastice sau orice naiba vrei tu să faci. Dar să fiu a naibii dacă ajungi să ai o slujbă de rahat pentru că n-ai terminat liceul!

După o noapte petrecută la Malcolm, convinsă fiind că Cole era în vizită până a doua zi la un prieten, Jo ajunge acasă și constată cu oroare că acesta se întorsese de seara, iar mama lor, beată fiind, îl lovise, ba mai mult, află că nu era prima dată când se întâmpla acest lucru! Iar ca umilința să fie completă, Cam era cel care îl salvase pe Cole, după ce auzise zgomotele din apartamentul lor, iar dimineața o întâmpină dezgustat, reproșându-i că umblă hai-hui și nu îi pasă că frățiorul ei e brutalizat în timpul acesta. Înnebunită de furie și îngrozită că fratele ei a ajuns să pățească la fel ca ea în copilărie, Jo se repede și o confruntă pe mama ei, pe care o strânge de gât și o amenință că o omoară dacă mai ridică vreodată mâna la Cole. Groaznic ca propriul părinte să fie exact persoana care te rănește cel mai tare!

Privind-o, tot ce-mi puteam aminti era umilinţa groaznică pe care o simţisem din cauza tatei cu pumnii lui iuţi şi cuvintele pline de ură. Eram lipsită de orice fel de respect de sine din cauza acelui bărbat. Cum îndrăznea ea să-i facă acelaşi lucru lui Cole – să încerce să strice tot ce făcusem pentru a-l proteja cu scopul de a nu fi nevoit să simtă la fel? Era o durere aparte să ai părinţi care să te găsească lipsit de valoare, să te găsească atât de imposibil de iubit încât să poată să-i rănească pe cei care natura le ceruse să-i protejeze. Nu voiam ca şi Cole să simtă acea durere…

…iar căţeaua asta trecuse la fapte şi îl bătuse.

În timpul acesta, Cole se duce la Cam și îi reproșează modul în care i s-a adresat surorii lui, povestindu-i sacrificiile pe care ea le făcuse de-a lungul anilor. Mi-a plăcut foarte mult relația plină de iubire dintre frați, cum fiecare ar fi sărit și în foc pentru celălalt. Deși Cole nici nu se putea compara ca forță cu Cam, este atât de supărat de jignirile acestuia la adresa surorii lui, că mai că părea că vrea să sară la bătaie.

Cam realizează cât de greșit a judecat-o pe Jo până atunci, luându-se doar după aparențe și este copleșit de vinovăție pentru modul cum o jignise. O cheamă pe Jo la el în apartament și îi cere iertare, spunându-i că vrea să devină prieteni și să se bazeze unul pe celălalt.

Pentru a o face să aibă încredere în el, îi povestește, la rândul lui, un episod dureros din trecutul lui. Avea doi părinți iubitori, care-l înconjuraseră mereu cu multă dragoste și înțelegere. Dar, la vârsta de șaisprezece ani a aflat că fusese adoptat, lucru care l-a bulversat complet, neînțelegând de ce părinții lui biologici l-au abandonat și nemaifiind sigur de nimic. A urmat o perioadă de rebeliune, care a culminat cu un accident în care, beat fiind, a făcut praf mașina tatălui său. Cuvintele pe care i le-a spus acesta l-au marcat, făcându-l să se schimbe radical și să își tatueze pe braț cuvintele ”Fii Caledonia”.

— A spus că acesta nu era numele pe care îl dăduserăm noi pământului nostru, Scoţiei, ci numele pe care i-l dăduseră romanii. Eram obişnuit ca el să peroreze tot felul de chestii despre istorie, aşa că am crezut că avea să urmeze o predică plictisitoare. Însă ce mi-a spus în acea zi a schimbat totul pentru mine – a pus totul într-o altă perspectivă. Ştii, oamenii vor încerca mereu să te facă să fii cine vor ei să fii. Oamenii, timpul, evenimentele, toate vor încerca să te formeze şi să te facă să crezi că nu ştii cine eşti. Dar nu contează în cine încearcă ei să te transforme sau ce nume încearcă să-ţi dea. Dacă rămâi fidel ţie însuţi, poţi să le contracarezi maşinaţiunile şi să fii în continuare tu însuţi sub toate acelea. Fii Caledonia. Se prea poate să fie numele pe care alţii l-au dat ţării, dar asta n-a schimbat ţara. Şi mai bine, am îmbrăţişat numele, păstrându-l, dar neschimbându-ne niciodată pentru el. Fii Caledonia. Mi l-am tatuat pe braţ la optsprezece ani pentru a-mi aminti zilnic de cele spuse de el.

Foarte interesante și demne de reținut aceste cuvinte!

Jo își deschide și ea sufletul față de el, povestindu-i întreaga ei copilărie nefericită și motivele care au determinat-o să ia anumite decizii.

După confesiunile reciproce pe care și le-au făcut, urmează o perioadă în care cei doi se înțeleg foarte bine ca prieteni. Cam insista însă în permanență că ea ar trebui să se respecte mai mult, să nu mai accepte compromisuri și să fie jignită de nimeni.

Jo se simte din ce în ce mai atrasă de Cam și, deși fizic nu se întâmplase nimic între ea și el, mental simte că îl înșeală pe Malcolm prin gândurile ei necurate cu privire la Cam. În același timp, lucrând adesea alături de Cam, simte că și ghimpii geloziei o sfâșie pe dinăuntru, văzându-l pe el cum flirta cu clientele.

Eram o persoană îngrozitoare. Mda. Lumea mea era plină de culoare. Roşu pentru dorinţă. Galben pentru ruşine. Verde pentru gelozie.

În cele din urmă, Cam va pune piciorul în prag. O silește să recunoască faptul că amândoi erau atrași unul de celălalt și îi spune că a terminat-o cu Becca, cerându-i să facă și ea același lucru cu Malcolm.

Pentru prima dată în viața ei, Jo ia o decizie impulsivă și curajoasă, bazându-se doar pe sentimentele ei, dorind să dea o șansă relației cu Cam, de care se îndrăgostise din ce în ce mai tare, și neținând cont de prudență și rațiuni de stabilitate financiară.

Mă simţeam cu inima grea. Simţeam remuşcare. Eram îngrijorată că nu făceam lucrul potrivit. Dar, mai presus de toate aceste sentimente era dorinţa de a-l găsi pe Cam, de a-i spune ce simţeam cu adevărat pentru el. Pentru prima dată de când ţineam eu minte, mă îndreptam spre ceea ce voiam cu adevărat. Poate că a doua zi aveam să-mi deplâng decizia, însă în seara aceea voiam să gust ceva cu adevărat bun şi pur, măcar o dată.

16140408

Pe cei doi îi mai așteaptă multe încercări dificile. Jo e chinuită de incertitudini și îi e teamă că Cam se va plictisi de ea și o va părăsi, Malcolm continuă să stea prin preajmă sperând să o recâștige iar o fostă prietenă a lui Cam, Blair, singura pe care acesta recunoscuse că o iubise, își face apariția, încercând să-l recucerească, umplând-o de gelozie și adâncindu-i nesiguranța lui Jo.

Cam îi face o surpriză colosală lui Jo, găsindu-l pe Mick în America iar acesta, aflând în sfârșit unde era Jo, vine împreună cu fiica lui Olivia, hotărâți să se stabilească la Edinburgh. O prietenie neașteptată se naște între Olivia și Nate, prietenul super-sexy al lui Cam, ambii fiind pasionați de jocuri pe calculator. Cole, la rândul lui, o adora pe Olivia.

Un moment dramatic se va produce când tatăl lui Jo o descoperă și o rănește fizic, șantajând-o că dacă nu îi va da o sumă uriașă de bani, îi va lua frățiorul. Din fericire, amenințarea lui va fi înlăturată în cele din urmă prin eforturile cumulate ale lui Mick, Cam și Braden.

Mi-a părut bine să-i regăsesc în carte pe Joss și Braden, fericiți și îndrăgostiți până peste cap, pregătindu-se de nunta ce urma să aibă loc. Joss s-a dovedit o prietenă de nădejde pentru Jo, fiind mereu alături de ea, ajutând-o cu sfaturi și sărind imediat să o apere într-o situație critică. Iar Braden… e la fel cum îl știam, puternic, stabil, un umăr pe care oricând te poți baza. Când Jo își dă demisia de la firma unde lucra ca secretară, nemaisuportând jignirile verbale ale acestuia, Braden îi oferă imediat un loc de muncă pe care Jo, influențată de Cam, îl acceptă în sfârșit, întrucât până atunci îi refuzase mereu ofertele de ajutor, justificând că nu dorește pomană de la nimeni.

Mi-a plăcut foarte mult de Jo. Este o luptătoare, o persoană caldă, bună și altruistă care, în ciuda loviturilor sorții, și-a păstrat sufletul pur și iubirea necondiționată față de cei dragi. Declarația de dragoste pe care i-o face Cam la sfârșit mi se pare foarte romantică iar, în același timp, sintetizează foarte bine esența caracterului ei.

— N-am mai întâlnit niciodată o persoană la fel de puternică şi de curajoasă ca tine. N-am mai întâlnit niciodată o femeie atât de modestă, de bună şi de altruistă. Eşti o doamnă complexă, a spus el, schiţând un zâmbet. Eşti inteligentă şi pasionată, şi amuzantă, şi încântătoare, şi pur şi simplu îmi tai respiraţia, la naiba. Când te-am văzut prima dată, te-am dorit aşa cum nu mai dorisem niciodată pe cineva. Când m-ai făcut cu ou şi cu oţet, am vrut să te cunosc. Şi când te-am cunoscut, când am stat în bucătărie şi tu mi-ai spus să nu omor un păianjen întrucât nu spunea nimic bun despre noi ca specie dacă omoram ceva de care ne temeam, am ştiut. Am ştiut că nu aveam să mai întâlnesc vreodată o persoană la fel de hotărâtă şi de frumoasă şi de plină de compasiune. Ştiu de o bună bucată de timp că sunt îndrăgostit de tine, Jo. Ştiu şi ar fi trebuit să-ţi spun.

Cam, la rândul lui, este o persoană puternică și sigură pe sine, care se simte bine în pielea lui. Marcat de cuvintele tatălui lui, și-a format propriile principii, pe care a reușit să și le păstreze indiferent de influențele celorlalți. Mi-a plăcut că se îmbrăca întotdeauna în hainele care-l făceau să se simtă în largul lui – cizme de motociclist, blugi, tricou și o geacă de piele uzată, indiferent de ocazia la care mergea. De asemenea, nu părea nici o clipă complexat de faptul că, atunci când Jo purta tocuri ajungea mai înaltă decât el. Este devotat persoanelor la care ține, iar față de Cole se poartă cu multă afecțiune și responsabilitate, luând o parte din greutățile de pe umerii lui Jo. Ca și Cam, Cole era pasionat de desen, iar Cam îl ajută să-și îmbunătățească aptitudinile. De asemenea, Cam îl duce pe Cole la clubul de judo, pentru a lua lecții de auto-apărare.

După ce depășește prejudecățile de la prima vedere, Cam o înconjoară pe Jo cu multă dragoste și înțelegere, reușind să o convingă, încetul cu încetul, de valoarea ei și provocând-o să lupte și să obțină ceea ce își dorea cu adevărat. Alături de el, Jo ajunge să nu se mai prefacă, să fie ea însăși, împăcată cu ceea ce era și încrezătoare în viitor.

Nu puteam descrie în cuvinte acel sentiment de pace pe care îl aveam când priveam în urmă şi nu mai vedeam acel zid pe care Cam mă ajutase să-l escaladez. Nu mai aveam să mă aflu niciodată dincolo de el, culorile nu mai urmau să fie fară viaţă, iar personalitatea mea nu mai avea să se afle prinsă în strânsoarea incertitudinilor mele. Asta eram eu. De acum înainte, viaţa avea să fie formată numai din lucruri reale, ceea ce era oarecum înspăimântător şi eliberator în acelaşi timp.

Şi atunci, în timp ce mă întindeam pe patul nostru, privind acel chip familiar şi chipeş, am ştiut că aveam ceva ce nu mai avusesem vreodată. Aveam pe cineva care nu urma să permită să treacă o zi din viaţa mea fără să-mi spună cât de mult eram eu iubită.

Cred că una dintre părţile mele preferate din toată această poveste a fost faptul că nu ne-a costat niciun bănuţ să aflăm ce aveam în comun.

Ei bine… cu excepția unui inel de logodnă și a unei palete de vopsea pentru apartamentul nostru.

Pe strada Londra este o carte uluitoare, captivantă, caldă și emoționantă, foarte romantică și erotică, în același timp.

dlr-new-cover

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantic-erotice contemporane

Cartea Pe strada Londra de Samantha Young, Editura Trei, Colecția Eroscop poate fi comandată pe edituratrei.rolibris.ro, elefant.ro, carturesti.rolibrarie.net, cartepedia.ro

Recenzii Editura Trei

Recenzii Colecția Eroscop

Recenzii Samantha Young

 

58 Comments

  • Clipa Narcisa Elena

    Mi-a placut mult aceasta carte. Am mai intalnit si in alte carti subiectul cu sora mai mare care este nevoita sa faca sacrificii pentru a-si creste fratele/sora mai mic/a. In aceasta carte parca a fost diferit totusi. Jo a fost obligata de imprejurari sa faca orice pentru a-si ajuta familia. A fost nevoita sa renunte la ceea ce era cu adevarat pentru a castiga bani. Cu toate acestea, a ramas o persoana la fel de puternica, generoasa, iubitoare, pentru ca nimeni nu poate sa schimbe ceea ce suntem noi cu adevarat, poate doar fatada. Jo a suportat criticile, suferinta, toate pentru a-si ajuta fratiorul. Cati dintre noi am mai face acest lucru? La inceput o judecasem gresit, la fel ca si Cam, parerea mi s-a schimbat cand i-am aflat adevarata poveste. Cam este un personaj pe care l-am indragit. Este dragut, amabil, insa la fel ca mine, judeca o persoana inainte sa o cunoasca. Relatia dintre Jo si Cam a evoluat frumos, au ajuns sa treaca peste nesiguranta dintre ei si au devenit puternici impreuna. Mi-a placut mult relatia dintre Jo si fratele ei, e indestructibila, puternica. Mi-as dori sa ma inteleg si eu la fel de bine cu fratii mei. Cartea a fost extrem de frumoasa, ne demonstreaza tuturor ca aparentele insala, ca uneori nu putem face totul de unii singuri, ca impreuna suntem mai puternici.

    • Tyna

      Multumesc ca ai venit si cu impresiile tale!

      Ai punctat foarte frumos ideile, se vede ca ti-a placut mult cartea si ca ai rezonat cu personajele.

    • Tyna

      Multumesc! Si pentru mine e una din cartile mele de suflet, care m-a impresionat in mod deosebit.

  • Barbalata Mirela

    Frumoasa recenzia Tyna
    Imi place cartea doar citind cele exprimate de tine. Cand am sa citesc cartea persaonal o voi devora
    Vreau toata seria

    • Tyna

      Si mie mi-au placut foarte mult amandoi si mi se pare ca formeaza un cuplu foarte reusit.

    • Tudusciuc Cornelia Elena

      Frumoasă recenzia, felicitări! Eu am citit doar „trei străzi ” si mi-au placut toate trei. Abia astept sa o citesc si pe a patra.

  • Dana Petraru

    Iubesc Strazile,atmosfera pe care o evoca,sentimentele pe care ti le trezesc….autoarea te convinge ca pe undeva ,mai exista dragostea adevarata,dragoste pe care toti speram sa o intalnim….

  • Mirela Nenciu

    Am ajuns si la finalul strazii Londra.A fost o carte la fel de emotionanta care te tine in emotii maxime dar cu un final frumos.Dupa citirea primelor doua strazi,preferata mea ramane „Pe Strada Dublin”.

  • Barbalata Mirela

    Sper in luna decembrie sa reusesc sa citesc si eu primele 2 strazi . In viitor ramane sa le iau si pe celelalte din serie
    Pentru inceput Dublin si Londra ma asteapta

  • Barbalata Mirela

    Ziele trecute am terminat si cartea aceasta . Initial mi-am spus dupa primele pagini ca nu va fi atat de intensa ca prima din serie dar m-am inselat. Cu fiecare pagina citita am realizat cat de trista devine povestea lui Jo .Am trait cu ea fiecare jignire, fiecare cuvant spus aiurea, fiecare emotie. M-am bucurat pentru ea atunci cand inralneste iubirea dar nu mi-a placut cand prejudecatile inca isi lasa amprenta.
    Mi-a placut mult realtia lui Jo cu fratele ei. Nu am privit-o ca sora – frate ci mama – fiu. Cole este delicios. Un personaj secundar bine creionat si care apoare in momente cheie. Stie sa se implice , stie sa se impuna, subtil, dar o face. Cam insa nu mi-a placut la inceput. Aroganta lui, ipocrizia, prejudecatile sale ma enervau . Dar cu timpul isi spala pacatele .A stiut intr-un final sa isis recunoasca erorile si sa fie acolo unde trebuie cand trebuie.
    Povestea este trista, este dura dar in final iti aducxe un zambet pe buze. Este bine atunci cand totul se termina cu bine.
    Nu are rost sa mai spun ca i-am adorat pe eroii din „Pe strada Londra”
    Sper sa reusesc cat mai repede sa imi iau si celelalte doua volume aparute deja

    • Tyna

      Mă bucur că ți-a plăcut și că ai revenit cu impresii! Îți aștept cu nerăbdare și părerile la celelalte două din serie apărute la noi

    • Oli

      Ce mult ma bucur ca ti-a placut, Mirela! Este cartea care m-a emotionat cel mai mult din serie, desi de placut, mi-au placut toate…
      Foarte frumos exprimate impresiile tale, multumim ca le-ai impartasit cu noi!

  • FALLON

    In ” Pe strada Dublin” trebuie sa recunosc ca nu am placut-o deloc (dar absolut deloc!) pe Jo. Si nu pot decat sa ma bucur ca am citit-o inaintea strazii „Londra” fiindca asa, pentru mine (cel putin) a facut din Jo cel mai controversat personaj din seria „Strazile”.

    De asemenea, trebuie sa spun ca nu l-am placut inca de la inceput pe Cam. Momentul in care m-a cucerit a fost acela cand i-a inmanat cheia lui Jo (pentru ca Cole sa se poata bizui pe un loc sigur in caz de nevoie). La un moment dat, s-a intamplat ca si la inceput – si tot asa .

    Mi-a facut placere in mod deosebit sa-mi reintalnesc anumite personaje preferate din celelalte carti din serie, si toti ceilalti.

    Tot sper ca seria sa se continue, pentru ca mor sa le cunosc povestea preferatilor mei – Ellie si Alex ( care, cu toate ca s-a tot vorbit despre ei si stim ca vor sfarsi prin a ramane impreuna , mi-as dori sa parcurg pas cu pas povestea lor).

    • Tyna

      Mă bucur că ai venit cu impresii!

      Aceeași percepție am avut-o și eu față de Jo la Pe strada Dublin. Când am aflat că ea va fi personajul principal din Pe strada Londra, am avut o rezervă în privința cărții. Dar, după ce i-am aflat povestea, am îndrăgit-o foarte mult și m-am bucurat că și-a găsit și ea fericirea.Încă o dovadă că nu trebuie să judeci după aparențe… De asemenea, mi se pare că Jo se potrivește foarte bine cu Cam.

      În ceea ce privește cuplul Ellie și Alex , povestea lor este în cartea Until Fountain Bridgen (111 pagini în varianta originală), care este numărul 1.5 din serie. Din păcate, nu cred că va fi tradusă – cele care nu sunt numere întregi din serie au mai puține pagini, sunt ca niște nuvele. Bine ar fi dacă le-ar aduna pe toate într-un roman, sunt convinsă că ar avea succes.

      https://www.goodreads.com/book/show/17665083-until-fountain-bridge

    • Mirela Barbalata

      Acelasi sentiment l-am avut si eu privind-o pe Jo dar m-am bucurat de schimbarea ei in cartea „Pe strada Londra” iar pe Cam, ca si tine Fallon, nu l-am placut de la inceput.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *