Pentru dragostea Cassandrei de Lisa Kleypas, Editura Miron – recenzie

16

Pentru dragostea Cassandrei

(Chasing Cassandra – 2020)

Lisa Kleypas

Editura Miron

An apariție: 2020

  1. Frumos și cu inima de gheață (Cold-Hearted Rake – 2015) – recenzie
  2. Vreau să fiu soția ta (Marrying Winterborne – 2016) – recenzie 
  3. Diavolul în primăvară (Devil in Spring – 2017) – recenzie 
  4. Un străin frumos (Hello Stranger – 2018) – recenzie
  5. Fiica diavolului (Devil’s Daughter – 2019) – prezentare
  6. Pentru dragostea Cassandrei (Chasing Cassandra – 2020)
Totul are un preț, crede el…
Tom Severin este un magnat cu afaceri în domeniul căilor ferate. Bogat și carismatic, puternic, își poate satisface orice dorință.
Ar fi simplu pentru el să-și găsească soția perfectă – dar din prima clipă cînd o vede pe Lady Cassandra Ravenel, este hotărît să o facă a lui. Frumoasa și foarte inteligentă Cassandra este și ea hotărâtă să se căsătorească din dragoste, numai că dragostea este singurul lucru pe care el nu-l poate oferi.
Totul, în afară de ea…
Severin este cel mai atrăgător și provocator bărbat pe care l-a cunoscut Cassandra în viața ei, chiar dacă inima lui este de gheață. Când un nou dușman este pe cale să distrugă reputația Cassandrei, Tom Severin va începe să-și schimbe atitudinea față de ea, apărând-o cu toată ființa lui.
Și acum începe dragostea lor adevărată…
Pentru dragostea Cassandrei este o carte încântătoare, scrisă în stilul inconfundabil al Lisei Kleypas, dulce și foarte romantic. Intrigă captivantă, un cuplu atipic dar cu atât mai fermecător, caractere interesante, umor, replici spumoase, încurcături de situație, sentimente puternice, momente fierbinți – toate acestea sunt ingredientele de succes ale cărții, pe care nu poți să o lași din mână odată ce ai început-o.
Încă de când am citit precedentele cărți din serie așteptam cu nerăbdare să descopăr povestea de iubire dintre Tom Severin și Cassandra Ravenel, cu atât mai mult cu cât, la prima vedere, cei doi păreau complet diferiți între ei, precum ziua și noaptea.
Cassandra era luminoasă, veselă, deschisă, bună la suflet, iar dorința ei cea mai fierbinte era să se căsătorească din dragoste și să aibă copii.
Tom Severin pornise de jos și muncise enorm să-și clădească o avere. Fusese părăsit de tatăl lui pe când el avea doar unsprezece ani și, încă de atunci, fusese copleșit de responsabilități, trebuind să-și întrețină mama și surorile. Cu o minte genială și o memorie fenomenală (nu uita niciodată nici măcar un cuvânt din contractele pe care le semnase de-a lungul vremii), Tom devenise un magnat cu afaceri în domeniul căilor ferate, neezitând să sacrifice o prietenie dacă interesele lui materiale o cereau.
Totuși, de ceva timp, Tom avea senzația că nimic nu-l mai bucura sau mulțumea, de parcă ceva esențial lipsea din viața lui. Când, fără să vrea, a asistat la o discuție dintre Cassandra și vărul acesteia, West Ravenel, în care aceasta, simțindu-se ușor debusolată după nunta surorii ei gemene, Pandora, i-a propus lui West să se căsătorească peste ceva timp dacă nici unul dintre ei nu-și va găsi dragostea adevărată, Tom i-a surprins pe cei doi, cât și pe el însuși, oferindu-se să devină el soțul Cassandrei!
“Tom nu-și putea lua ochii de la Cassandra. În privirea ei mirată strălucea o noapte înstelată, cu lacrimi uitate. Liniile siluetei ei senzuale se reuneau într-o invitație la cunoaștere. Dacă ar fi a lui… în sfârșit ar putea și el să cunoască acea tihnă pe care o resimt alți bărbați. Nu mai trebuia să piardă toată ziua cu bătălii flămânde, din care ieșea la fel de nesătul.
– Eu te voi lua de soție, îi propuse Tom. Oricând. În orice condiții.”
M-am amuzat citind cum încerca Tom să-l convingă pe West să i-o cedeze pe Cassandra, de parcă negocia o tranzacție de afaceri.
”Tom vorbi primul:
– Poate să fie a mea?
– Nu.
– Trebuie să fie a mea, lasă-mi-o mie…
– Nu.
– O vrei pentru tine, spuse Tom pe un ton de businessman. Este de înțeles. Vom negocia.”
Decis, dornic să tranșeze lucrurile cât mai repede în favoarea sa, Tom i-a făcut presupusului rival o ofertă ”de nerefuzat”.
”- (…) îți ofer pentru ea un sfert din compania mea de căi ferate. Mai ofer și acțiuni la o companie de excavații. Vin și cu o ofertă de lichidități. Spune tu suma.”
Propunerea lui era cu atât mai halucinantă, cu cât nu era câtuși de puțin spusă în glumă!
Bineînțeles că West l-a refuzat categoric. Nici cu Devon, fratele mai mare al lui West și tutorele Cassandrei, nu a avut Tom mai mare succes. Ambii i-au spus ”verde în față” că felul lui mult prea rațional și lipsit de sentimente era complet nepotrivit pentru Cassandra, care era atât de sensibilă și de visătoare.
Printr-o conjunctură favorabilă, Tom are șansa să poarte o conversație privată și cu Cassandra. După un schimb interesant de replici, Cassandra îi spune că nu ar deranja-o să intre într-o căsătorie lipsită de dragoste, dacă ar putea crede că aceasta s-ar putea dezvolta în timp. Din păcate, Tom era dispus să-i ofere orice, mai puțin inima sa, pe care o înghețase cu mult timp în urmă.
Paradoxal, Tom s-a retras nu pentru că a fost intimidat de refuzurile celor doi frați sau de reticența Cassandrei, ci pentru că a fost speriat de senzațiile noi pe care ea le stârnise în el. Dacă putea funcționa fără sentimente, prezența acestora îl debusola complet, temându-se să nu piardă controlul. Dar, indiferent cât se străduise timp de trei luni de zile, nici nu putea să o uite…
”Ea era un pericol pentru el, ceva nou și ciudat, ceva ce el nu-și dorea. Nimeni nu trebuia să aibă așa o putere asupra lui.
Era hotărât să o uite.
Măcar dacă asta ar fi posibil.”
Soarta îi readuce din nou față în față la o petrecere. Atracția reciprocă este din nou evidentă, însă condiția Cassandrei plutea între ei, iar Tom nu este încă pregătit să capituleze, în ciuda unui sărut pasional și a unui dans  într-o seră retrasă.
“- Niciodată nu voi putea să uit asta, îl auzi pe Tom spunând trist în cele din urmă. Nici într-o viață nu te-aș putea scoate din mintea mea. (…)
– Vei găsi pe altcineva, spuse ea în sfârșit, deși nu era vocea ei.
– Da, dar nu vei fi tu, rosti el încordat.”
Inima lui Tom nu era nici pe departe înghețată după cum pretindea el, ci era mai degrabă înconjurată cu un scut de autoprotecție, dar care se fisura tot mai mult…
Când Bazzle, un băiat de pe stradă, îmbrăcat în zdrențe, îi aduce la ușă pălăria care-i zburase de pe cap, spunându-i cu mândrie că el nu era un hoț ca să o păstreze, Tom este mișcat, fără voia lui, de candoarea băiatului și îi oferă un post de măturător. Când descoperă că acesta avea păduchi, Tom decide să-l ducă la doctorița Garrett pentru a-l vindeca intenționând, totodată, să-i cumpere o garderobă nouă. Cum însă doctorița Garrett era bună prietenă cu Cassandra, drumurile celor doi se vor intersecta din nou. Deși impresionată de grija lui Tom pentru micul Bazzle, Cassandra i-a atras atenția că nu va rezolva nimic dacă îl va trimite pe Bazzle din nou pe străzi, la așa-zisul ”protector” al acestuia.
În prima fază, Tom a refuzat să-și ia răspunderea, însă când Bazzle s-a întors la fel de zdențăros și înfometat, fisurile din scutul lui Tom s-au lărgit tot mai tare, iar el s-a surprins singur trezindu-se că îi oferea lui Bazzle șansa de a locui la el în casă, ca valet, ajutor de majordom sau grădinar. Înduioșător este faptul că Bazzle nu a sărit în sus de bucurie, nu pentru că nu și-ar fi dorit din suflet acest lucru, ci pentru că se temea pentru siguranța lui Tom.
”- Oh, nu, domnule Severin… un domn ca dumneavoastră… ei ar putea să vă taie cu cuțitul.”
Însă Tom își petrecuse cea mai mare parte a copilăriei în mahalale și depouri de tren, ferindu-se de rele, luptându-se pentru hrană, pentru siguranță, pentru muncă, pentru orice, așa că l-a liniștit pe Bazzle.
”- Bazzle, nu trebuie să te temi. Știu cum să mă apăr în locuri mai periculoase decât St. Giles. Pot să te protejez și pe tine.”
Câteodată, ceva ce pare de-a dreptul catastrofal poate avea consecințe benefice uimitoare. Soarta le-a venit din nou în ajutor lui Tom și Cassandrei.
Un admirator respins a ales să o defăimeze prin diverse cercuri pe Cassandra, iar la scurt timp un articol anonim, acid și veninos a apărut într-un ziar de scandal, atacând-o pe Cassandra și insinuând faptul că ea era o seducătoare nerușinată, care profita de bărbați și îi umilea, prin urmare opinia publică ar trebui să o marginalizeze.
”Obiceiul ei este să ademenească masculul într-un colț ascuns, să-l excite cu sărutări pătimașe și cu pipăieli destrăbălate apoi să-l acuze pe bietul individ că a profitat de ea.”
Deși familia Ravenel a strâns imediat rândurile pentru a o sprijini necondiționat pe Cassandra, dezastrul era unul iminent și, în ciuda influenței familiei Ravenel în societate, se părea că reputația Cassandrei avea să fie distrusă pentru totdeauna.
”- (…) Cu cât aduci mai multe argumente împotriva unei minciuni, cu atât mai mulți oameni insistă să o creadă.”
Din păcate, nici mita, nici amenințările cu procese și agresiuni corporale nu l-au intimidat pe redactorul-șef al ziarului, care a refuzat să divulge cine era autorul articolului, invocând libertatea presei.
Când nimeni nu mai spera că situația mai poate fi redresată, o soluție a apărut ca prin miracol. Tom dispunea de resurse nebănuite și era decis să facă totul pentru a o apăra pe Cassandra cu orice preț.
Cum a reușit Tom să afle cine era autorul articolului și ce urmărea acesta? Cum a fost restabilită reputația Cassandrei? Cum a evoluat relația dintre Tom și Cassandra? A reușit Cassandra să-i topească inima lui Tom? Ce s-a întâmplat cu Bazzle? Vă las plăcerea să descoperiți singuri răspunsurile în carte.
”Poate că inima lui Tom nu era chiar înghețată. Poate că își ridicase un zid în jurul lui, ca să se protejeze… iar zidul devenise închisoare.
Dacă era așa, avea nevoie de mult timp și răbdare ca să-l ajute să găsească drumul spre ieșire. Îi trebuia și iubire.”
Deși cartea mi-a plăcut foarte mult și, ca de obicei, greșelile de editare și de traducere nu mi-au stricat plăcerea lecturii, mi-aș dori totuși ca acestea să nu se mai repete pe viitor. Pe lângă faptul c㠔┠este înlocuit peste tot cu ”î”, am găsit litere inversate (”le” în loc de ”el”), litere lipsă (”intlectuală”, ”necuvință”, ”dcidă” etc.), spații libere lipsă sau, din contră, puse înainte de semnele de punctuație. Nici numele proprii nu au fost mereu scrise corect. Winterbourne a apărut scris și Winerbourne, iar Tolstoi a devenit Tolstoy.
Mai deranjant a fost însă faptul că numele personajelor au fost de câteva ori inversate între ele și trebuia să-ți dai seama din context despre cine era vorba. În Capitolul 4, Devon întreba, tot Devon răspundea, deși dialogul era, de fapt, între Devon și Tom. De exemplu, replica ”– Devon, mă tem că răspunsul este nu, zise lordul Trenear (…)” ar fi trebui să fie, de fapt ”- Tom, mă tem că răspunsul este nu, zise lordul Trenear (…)”, întrucât Devon era lordul Trenear.  Peste două pagini, Tom încearcă să-și apere punctul de vedere, însă replica lui îi este atribuită tot lui… Devon. (”- Eu îmi pot permite speranțele și visurile Cassandrei, insistă Devon prompt.”).
La începutul cărții, se precizează clar că West era vărul Cassandrei, ceea ce, de altfel, știam și din precedentele cărți din serie. Pe la jumătatea cărții, la un moment dat se face referire la West drept ”fratele” Cassandrei, ceea ce e complet absurd. Sunt convinsă că în original nu apărea această gafă.
Mai mult, în unele locuri, traducerea mi s-a părut că schimba inclusiv ideea de bază a autoarei.. De exemplu, când Tom îi propune lui Bazzle să vină să stea cu el, în interiorul lui se dădea o luptă. Pe de o parte, ar fi vrut să rămână detașat, pe de altă parte nu putea să mai ignore faptul că soarta puștiului conta pentru el. Astfel, cred că traducerea ar fi trebuit să fie ”– Bazzle, zise tot străduindu-se să-și scoată din gură cuvintele cu cleștele. Ai vrea să vii să lucrezi pentru mine?” în loc de ”– Bazzle, zise tot străduindu-se să-i scoată din gură cuvintele cu cleștele. Ai vrea să vii să lucrezi pentru mine?”. Puștiul era destul de vorbăreț și dezinvolt, nu avea de ce să-i scoată vorbele din gură cu cleștele.
Când Cassandra a realizat că inima lui Tom era departe de a fi înghețată, ci el ridicase un zid în jurul ei, care devenise practic o închisoare, decisese că pentru a-l elibera avea nevoie de multă iubire. Următoarea propoziție mi se pare incorect tradusă: ”Îl va iubi… nu ca pe un martir, ci așa cum iubești un optimist”. Nu înțeleg de ce Tom ar fi fost vreun martir și nici nu știu să existe vreun fel special de iubire rezervat doar optimiștilor. Cred că mai degrabă traducerea ar fi fost: ”Îl va iubi… nu ca o martiră, ci așa cum iubește un optimist”, în sensul că a realizat că iubirea ei pentru el nu era una lipsită de speranță.
Lisa Kleypas este una dintre autoarele mele preferate și reușește să mă încânte de fiecare dată cu noi intrigi pline de savoare, așa că am trecut peste toate aceste mici inconveniente și m-am pierdut în farmecul poveștii.
Sper să se traducă și cea de-a cincea carte din serie – povestea lui West și a lui Phoebe, Phoebe, sora lui Gabriel din Diavolul în primăvară și fiica lui Sebastian și Evie din Diavolul în iarnă! Eu una o aștept cu multă nerăbdare!

Cărțile autoarei Lisa Kleypas pot fi comandate pe elefant.rolibris.ro, librariadelfin.ro, librarie.netemag.rocarturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Lisa Kleypas

Recenzii și prezentări cărți Editura Miron

About Author

16 comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Felicitări pentru recenzie! Lisa este una dintre autoarele mele preferate și mereu ii citesc cărțile cu mare placere.

  2. familiasimionescuyahooro on

    Splendida recenzie!❤O autoare care stie sa „seduca” cititorul ! Felicitari , Tyna si multumesc mult pentru frumoasa recomandare!❤

  3. O recenzie minunata si de-a dreptul irezistibila! ❤ Cred ca stii care va fi urmatoarea mea lectura! Felcitari Tyna si multumesc pentru ispita! ❤ Lisa Kleypas e una din autoarele mele preferate de carti romantice si abia astept sa savurez aceasta poveste.
    Greselile de scriere si traducere pot afecta intr-o masura placerea lecturii, dar de regula, ca si tine, ma pierd in poveste si de cele mai multe ori nu-mi sar in ochi, dar e evident ca de data asta au fost prea multe. Pacat ca o editura ca Miron nu acorda mai multa atentie acestui aspect.

    • Mulțumesc! Sunt convinsă că o să te încânte cartea!

      Nu e niciun secret faptul că îmi plac foarte mult cărțile apărute la Editura Miron, însă sunt destul de deranjante greșelile de traducere și editare care apar destul de frecvent în aceste cărți. În precedenta carte apărută la această editură, ”Periculos și seducător” de Kat Martin, după un prolog dramatic, următorul capitol începe cu precizarea ”Zece luni mai devreme”, când, de fapt, ar fi trebuit să scrie ”Zece luni mai târziu”, iar exemplele ar putea continua…

      Nu o să mai reiau această temă, din fericire eu reușesc să ignor aceste greșeli și să mă pierd în farmecul poveștii, dar știu că sunt persoane care nu pot să facă abstracție de ele, ceea ce le afectează destul de mult plăcerea cititului.

  4. Felicitări pentru recenzie! O carte foarte frumoasa. Nu este prima data însă, când traducerea lasă de dorit in ce privește cărțile editurii…

  5. Sincer, as citi seria aceasta historical – romance, pare o lectura foarte agreabila, iar acest volum este chiar foarte tentant. Sunt, de regula, un om pretentios, dar pot trece peste scapari, atunci cand ele sunt un incident izolat, iar la un nou lot editat se are in vedere remedierea lor. Persistenta in greseala insa e mai greu de trecut cu vederea. Fara indoiala editura va lua in considerare argumentele aduse, expuse cu multa eleganta si va indrepta situatia. Felicitari pentru recenzie!

  6. Parerea mea e ca editura Miron nu va lua nicio masura. Greselile de traducere si tiparire exista din totdeauna. Vand cartile pentru ca au talent la selectia autoarelor si romanelor. Carti bune pe care nu le gasim decat rar la alte edituri. Am cartile lor de la inceputuri. Cu greseli, cu pasaje lipsa, legate aiurea cu paginile amestecate. Ce sa fac acum? Imi doresc sa citesc povestea lui Tom Severin de cand am facut cunostinta cu personajul. Nu sunt singura care va ignora greselile in favoarea continutului si ei stiu asta. Lisa Kleypas face parte si dintre autoarele mele preferate.
    Multumesc pentru o prezentare fermecatoare !

    • Mulțumesc! Sinceră să fiu, și eu sunt convinsă că Editura Miron nu va lua nicio măsură! Dar, cum îmi plac mult cărțile apărute la ei, și eu voi continua să le cumpăr.

      • Mirela Barbalata on

        Foarte frumoasă recenzia! Se simte că ți – a plăcut!
        Ai punctat foarte bine părțile mai puțin frumoase, dar nici eu nu las astfel de greșeli să îmi strice bucuria lecturii.

Spune-ți părerea!