Delicatese Literare
Recenzii

Pentru toată viața de Marcus Clarke, Editura ALL – recenzie

Pentru toată viața

(For the Term of His Natural Life – 1874)

Marcus Clarke

Editura ALL

Colecția Strada Ficțiunii

Traducere: Stanca Oproiu

Nr. pagini: 496

An apariție: 2015

Marcus Clarke (1846-1881), născut la Londra, emigrează în 1863 în Australia, unde unchiul lui era judecător. În 1867, se alătură redacției cotidianului Argus din Melbourne. Trei ani mai târziu, la propunerea ziarului, vizitează Tasmania ca să se documenteze pentru articolele pe care le scria despre coloniile penitenciare britanice. Din această experiență se va naște concepția ce va sta la baza celui mai cunoscut roman al său, care începe să apară în martie 1870 în foileton în The Australasian, sub titlulHis Natural Life, și care, la publicarea în volum, se va numi Pentru toată viața (For the Term of His Natural Life, 1874; Editura ALLFA, 2015). Foarte apreciat de contemporani, Marcus Clarke înființează în 1868 Yorick Club, din care vor face parte cele mai importante personalități ale lumii literare australiene. Printre scrierile lui se mai numără pastilele de umor The Peripatetic Philosopher (1869) și romanul Long Odds (1870).

În Londra secolului al XIX-lea, Sir Richard Devine este condamnat pentru o crimă pe care nu a comis-o și deportat în cumplitele colonii penitenciare din Tasmania de astăzi. Luându-și un alt nume, ca să nu păteze reputația mamei sale, el descoperă la sosirea în Tasmania o lume subumană, în care legea o fac trădarea, cruzimea și sălbăticia, iar singura alinare este prezența diafană a Sylviei, soția nemilosului căpitan Frere. Dar când se ivește ocazia, este oare evadarea posibilă? Mâna destinului se întinde uneori dincolo de puterea noastră de înțelegere.

Un roman despre crimă și pedeapsă, despre capriciile sorții, despre puterea iubirii și a vinovăției, dar mai ales despre abisurile cruzimii.“ – Australian Book Review

Pentru toată viața” de Marcus Clarke este un roman de aventuri care are ca subiect principal viața deținuților deportați de sistemul de justiție al Coroanei britanice din secolul al nouăsprezecelea, tocmai la antipozi, în zona Tasmaniei. Eu l-am perceput ca pe un roman reprezentativ pentru acea epocă și acel spațiu geografic.

Marcus Clarke a lucrat ca ziarist în Australia, începând din 1867. Astfel, a ajuns să viziteze coloniile de deținuți din Tasmania și a găsit acolo sursa de inspirație pentru această carte.

Pe lângă sistemul de coșmar al acestor instituții și condițiile inumane de detenție, romanul se înscrie și pe alte coordonate: destinul unui om acuzat pe nedrept, capriciile sorții care joacă pe degete un grup de oameni relaționați între ei, o iubire imposibilă. Autorul reușește să proiecteze pe ecranul minții cititorului din sec. XXI scene de mare dramatism, care provoacă o indignare justă și conștientizarea, încă o dată, dacă mai era nevoie, că ororile secolului trecut sunt moștenite dintr-o istorie milenară de orori.

În prolog este prezentată intriga: Richard Devine, un tânăr gentleman află că nu este fiul natural al celui pe care îl credea tatăl său, un constructor bogat de nave ridicat la rangul de cavaler. Cea care face această mărturisire în fața fiului dar și a soțului este însăși mama lui Richard, Ellinor. Tatăl biologic al tânărului este verișorul lui Ellinor, lordul Bellasis. Furios, simțindu-se trădat, Devine senior pleacă hotărât înspre avocat pentru a îl dezmoșteni pe tânăr. Acesta își consolează mama și dă de înțeles că va părăsi Anglia, plecând să își caute norocul în lume. După ce părăsește locuința, se intersectează cu Devine senior care se întoarce fulgerător spre casă, răvășit și se prăbușește ulterior, victimă a apoplexiei. Ceva mai încolo pe drum zace cadavrul unui necunoscut. Tânărul Richard, cercetându-i efectele personale, descoperă că este chiar lordul Bellasis în persoană. Va fi acuzat de crimă și, ulterior, de jaf, însă pentru a-și proteja mama de dezvăluiri rușinoase și crezând că adevăratul criminal este cel pe care l-a crezut tatăl său, își trece numele real sub tăcere și se lasă acuzat drept Rufus Dawes, sub care nume va fi condamnat la sentința pe viață, în celălalt colț al planetei.

Aceste momente sunt factorul declanșator al acțiunii, alături de ceea ce urmează: călătoria înspre îndepărtata destinație. Pe vapor se va vedea implicat în situații care atrag atenția altor oameni foarte importanți pentru el. Printre aceștia se numără vărul sau malefic, Maurice Frere, care ar fi trebuit să devină beneficiarul moștenirii lui Devine cel bătrân; fiica lui Vickers, comandantul, o fetiță angelică dar plină de caracter pe nume Sylvia; impetuoasa așa-zisă servitoare a acesteia, Sarah Purfoy și nu în ultimul rând, John Rex, un deținut condamnat ca și el, cu care are o legătură misterioasă ce se va dezvălui la un moment dat, pe parcursul lecturii.

Toți aceștia devin elementele unui dans al capriciilor sorții, cărora li se va mai adăuga un participant din acel prolog amintit anterior, unde însă era doar un anonim. Veți descoperi singuri legăturile dintre personaje și conjuncturile din acea noapte fatidică, un nod comun în destinul acestor oameni. Dawes reușește să salveze grupul format din doamna Vickers, Sylvia, Frere și el însuși, abandonați de deținuții fugari pe o coastă părăsită și fără resurse, însă căpitanul fără inimă își arogă toate meritele.

Nu veți întâlni în roman minuni care să reabiliteze inocența, veți întâlni încercări teribile, tentative de evadare eșuate, umilințe și torturi. Care sunt limitele pe care un om le poate depăși fără să cedeze? Ce anume se cedează și în ce măsură, cât din umanitate se poate păstra și cât se pierde în aceste condiții? Pentru Rufus Dawes, speranța este o iluzie. Numai puterea spiritului său îl menține, alimentată de o amintire luminoasă.

Printre deținuți existau toate tipurile de infractori, de la răufăcători temuți de toată lumea până la infractori mărunți, care sunt pedepsiți foarte inechitabil pentru încălcări mai puțin grave ale legii. Este prezentată și o închisoare pentru cei cu vârste între 8 și 20 de ani, iar de la un capitol la altul suntem martorii unor scene răscolitoare.

Panoplia personajelor este diversă, eu le-am perceput ca adunând caracteristici diferite: unde Rufus Dawes și Sylvia pot fi considerați personaje clasice, care urmează o linie anume de-a lungul anilor, cu mici abateri inerente unei perioade atât de întinse de timp, de circa 20 de ani între început și final, John Rex și Sarah Purfoy sunt personaje romantice prin excelență, etalând mari calități și mari defecte. Maurice Frere aparține tipologiei realiste a zbirului scelerat, pe când North, prin ale sale introspecții de jurnal are accente moderne.

Tocmai aceste diferențe fac și mai izbitoare relațiile ambigue dintre personaje. Am considerat puțin exagerat episodul amnezic al Sylviei, care o împinge în brațele lui Maurice și o împiedică să îi facă dreptate „bunului domn Dawes”. Lipsită de amintirea care îi dă forță multîncercatului condamnat, ea devine fragilă, se pierde treptat, substanța ei vitală fiind devorată de prezența nefastă a soțului. Sarah Purfoy, pe de altă parte, m-a impresionat prin tăria voinței sale, devenind personajul ale cărui acțiuni le-am înțeles cel mai bine, dincolo de insinuările autorului, cum că o femeie prea inteligentă, chiar foarte frumoasă fiind, își pierde din feminitate. Am putea pune aceste impresii pe seama concepțiilor vremii. În paginile cărții este amintită la un moment dat și opera lui Dumas – „Contele de Monte Cristo”, existând similitudini între tragediile încercate de doi condamnați pe nedrept, care sunt victimele trădării și mârșăviei.

Autorul folosește și alte teme îndrăgite în epoca victoriană, cum ar fi impostura, substituirea unei identități cu scopul îmbogățirii sau tema fiilor nelegitimi.

Titlul este o referire clară la sentința pe viață pe care o primește Richard Devine alias Rufus Dawes. Un roman victorian plin de aventură, o incursiune în viața acestor colonii de unde se va dezvolta ulterior un stat modern, bazat pe principii democratice, Australia de astăzi. Dincolo de micile exagerări în spiritul romanelor vremii, „Pentru toată viața” rămâne o lectură zguduitoare, o mărturie a unor sisteme de penitență barbare.

„- Hai, spuse Meekin simțind nevoia de a-și folosi platitudinile învățate la Londra. Nu te poți plânge. Ai încălcat legea și trebuie să suferi. Societatea civilizată spune că nu trebuie făcute anumite lucruri pe care dacă le faci trebuie să suporți pedeapsa impusă. Nu duci lipsă de inteligență, Dawes, cu atât mai mare paguba.

Rufus Dawes, ca și cum ar fi disprețuit să răspundă în cuvinte, aruncă o privire prin curte, parcă întrebându-se dacă societatea civilizată avansează în acord cu justiția, dacă reușise să construiască astfel de locuri cu ziduri uriașe de piatră și păzite de gardieni înarmați, în care cele patruzeci de bestii erau condamnate să își irosească cei mai buni ani spărgând pietre.

– Nu negi asta, nu? întrebă preotul îngâmfat.

– Nu sunt în măsură să vă contrazic, spuse Dawes pe un ton indiferent, născut din suferința prelungită, ton care balansa atât de frumos între dispreț și respect, încât Meekin nu putea să se hotărască dacă să îl ia ca pe un compliment sau ca pe o injurie. Sunt prizonier pe viață și am altă perspectivă decât dumneavoastră.”

Pentru toată viața” de Marcus Clarke poate fi comandată pe all.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii Editura ALL

18 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *