Perechea dragoste, perechea moarte de Flaviu George Predescu, Editura RAO – recenzie

22

Perechea dragoste, perechea moarte

Flaviu George Predescu

Editura RAO

Anul aparitiei 2018
Nr. de pagini  222
“În 30 octombrie 2015, un incendiu a mistuit un club de noapte din București. Urmare a acestei tragedii, viețile a 64 de tineri s-au încheiat în mod dramatic. Printre cei morți s-a aflat și Valentina o tânără în vârstă de 28 de ani. Ea era perechea lui Răzvan, un băiat care a reușit să supraviețuiască incendiului. Suferința iubitului ei a fost atât de mare, încât, la sfârșitul lunii iulie 2017, acesta s-a sinucis.
Deși inspirată de tragedia care s-a petrecut la Colectiv și din alte fapte reale, scrierea și-a desfășurat independent firul imaginarului “ – Flaviu George Predescu
Flaviu George Predescu s-a născut la dată de 4 februarie 1981, la Cugir, județul Alba – este poet, eseist și romancier, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2011.
Din momentul în care am citit descrierea de pe spatele coperții, am fost aproape sigură că această carte mă va cutremura și îmi va aduce aminte de acea noapte de 30.10.2015, noapte care a îndoliat atât de multe familii și a zguduit întreagă țară.
Deoarece coperta cărții m-a intrigat, am căutat informații pe internet despre ea și am aflat că este o ilustrație după tabloul lui Nicolae Grigorescu – Portretul Mariei Nacu, caire a fost pictat în perioada anilor 1885-1890. După informațiile găsite, Maria Nacu (Mica Gioconadă Levantină) a fost profesoară de limba și literatura română și latină.
Cartea Perechea dragoste, perechea moarte este scrisă la persoana întâi și este doar din perspectiva personajului principal masculin, Laurențiu. Acțiunea cărții are loc în cea mai mare parte în București, autorul menționând foarte multe străzi și locuri din capitala noastră.
Prima frază din carte m-a răscolit, autorul pregătindu-mă din primul moment pentru ce avea să urmeze : „Mi-am pus capăt zilelor și nu știu dacă este un lucru bun sau rău”.
Toată cartea se învârte în jurul tragediei din 30 octombrie 2015, autorul prezentându-ne viața personajului principal înainte și după tragedie.
Începutul cărții ni-l prezintă pe cel mai bun prieten al lui Laurențiu – Costel – cel de care spune că s-a simțit atras din primul moment în care s-au cunoscut. Cei doi au trecut prin multe împreună, petrecându-și împreună anii studenției. Amândoi aveau cam aceleași concepții despre viață, le plăcea să discute mult, doreau să schimbe viitorul, să îl facă un loc mai bun. Laurențiu avea un ONG, „Sâmburele Speranței”, care avea că obiectiv trimiterea de scrisori celor fără speranță, cu încrederea că acele scrisori ii va ajută să devină mai optimiști și încrezători. Din dorința de a schimba lumea împreună, a fost cooptat și Costel în ONG. Dar despre Costel va invit să citiți, menționând doar că oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par…
Într-un stil aparte, autorul ne poartă prin mai multe etape ale vieții lui Laurențiu, când își amintește de anumite fapte de dinainte de incendiul în care a pierit iubita lui, Roberta, sau de perioada de după incendiu. Modul în care suntem purtați în viața lui Laurențiu este lin, autorul lăsându-ne timp să digerăm toate informațiile, dar cartea este o combinație de ficțiune cu realitatea zilelor noastre.
Un personaj foarte important este fostul profesor al lui Laurențiu, domnul Cristoph Georgescu, pentru care acesta avea un respect deosebit și care, atunci când Laurențiu va avea nevoie, va fi acolo că să îl sprijine.
La cea de-a șaizeci și cincea aniversare a domnului Georgescu, Laurențiu i-a făcut cadou o carte cu autograful lui Mihail Sadoveanu, autograf dedicat lui Radu Beligan. Cartea a ajuns în mâna lui Laurențiu prin intermediul Robertei, care era prietenă foarte bună cu fata lui Radu Beligan, Lamia. Roberta ar fi făcut orice ca să își vadă iubitul fericit și știa că dacă îi ducea un cadou deosebit profesorului Georgescu, acesta sigur va fi apreciat și iubitul ei va fi foarte încântat.
Unul dintre subiectele tratate în carte este unul de actualitate, Laurențiu vorbind despre lăcomia care i-a dezumanizat pe atât de mulți oameni în ultimi ani. Toată lumea încearcă să păcălească pe toată lumea, se calcă peste cadavre pentru binele sinelui. După moartea Robertei, la un moment dat personajul nostru se întreabă: „Unde s-a mai pomenit club de noapte într-o fabrică dezafectată?”
Laurențiu și Roberta s-au cunoscut la un curs pe care l-au făcut împreună și au simțit din prima clipă că sunt suflete pereche. Din păcate, le-a fost sortit să fie împreună numai aproximativ doi ani de zile, Roberta pierzându-și viața în acel incediu, intoxicată cu monoxid de carbon.
Pe Roberta o cunoaștem doar din descrierile lui Laurențiu: degaja bunătate prin toți porii, era foarte isteață, liberă, plină de optimism. Chiar și atunci când Laurențiu o vede la morgă, ea parcă doarme, cu ochii închiși, cu un surâs pe față…
Un personaj dubios, alunecos, uns cu toate alifiile, este Suciu Duma, „un tip scund și cam urâțel, împodobit cu toate frustările unui copil de trupă, având la baza nefericita experiență care-i marcase primii ani de viață”, și care ajunge să facă parte din anturajul profesorului Georgescu. În loc să fie recunoscător, uită de unde a plecat, muscă mâna care l-a hrănit. Profesorul îl ajută să facă o facultate, să promoveze un examen la școala de șoferi, ajungând să fie inspector PSI la una dintre primăriile de sector. Conform cărții, acest Suciu este direct răspunzător pentru incediul în care și-a pierdut viață Roberta, el fiind cel care a dat autorizația de funcționare pentru acel club de noapte în schimbul unei sticle de Glenfarclas din 1960, care costă aproximativ 10.000 de euro.
Informațiile pe care ni le oferă autorul despre Colectiv sunt aceleași care au făcut subiectul multor serii pe micile ecrane și pentru care încă nimeni nu a plătit. 64 de vieți s-au pierdut, 64 de familii au rămas îndoliate pe viață, și statul ce a făcut? Absolut nimic, a dat o lege antifumat, chiar dacă incendiul nu a pornit de la o țigară. Autorul menționează zvonurile care s-au vehiculat în jurul tragediei de la Colectiv, speculații privind cauza acelui incendiu și efectele sociale pe care le-a avut.
După tragedie, povestea noastră își continuă firul și suntem alături de Laurențiu, care cade în depresie și nu își poate reveni. Se simte vinovat că nu a fost alături de iubita lui, el fiind trimis într-o misiune de profesorul Georgescu, misiunea care aproape îl costă și pe el viața. Singurul lui gând este să fie împreună cu Roberta, cu sufletul lui pereche, în mintea lui încolțind ideea sinuciderii. Primul lui gând a fost să înghită otravă, el amintindu-și de regretata Mădălina Manole. Vă las pe voi să citiți care este calea pe care a ales-o pentru a încerca să se sinucidă.
După șapte luni de stat în comă în Viena, Laurențiu și-a revenit și, încet, încet, aceste gânduri i-au dispărut, el devenind un alt om, încercând să se împace cu el însuși și cu lumea din jur.
Cartea se termină într-o notă oarecum optimistă, iar la ultima pagină aveam lacrimi în ochii. Aveam lacrimi pentru toți cei 64 de tineri care și-au pierdut viața, pentru rudele lor.
Concluzia mea este că viața este foarte scurtă și trebuie să o trăim, să încercăm să fim mai buni, să ajutăm, să ne străduim să schimbăm ceva fiecare la locul lui, pentru că lucrurile mari se fac cu pași mărunți, dar siguri.
Din punctul meu de vedere această carte este un must read pentru a ne aminti că, într-o noapte de toamnă,  64 de tineri care au vrut să se bucure de un concert rock, și-au pierdut viața.
Felicitări autorului pentru curaj, documentarea minuțioasă și puterea de care a dat dovadă pentru a scrie această carte.
„We’re not numbers we’re free, we’re so alive
And the day we give in is the day we die” ( Goodbye To Gravity)

 

Mulțumim Editura Rao pentru cartea Perechea dragoste, perechea moarte de Flaviu George Predescu, oferită pentru recenzie

Cartea Perechea dragoste, perechea moarte de Flaviu George Predescu poate fi comandată de pe raobooks.ro, libris.ro, elefant.rolibrarie.netcarturesti.ro, dol.ro.

About Author

22 de comentarii

  1. O recenzie răvășitoare și foarte sensibilă! Lectură plăcută! Mi-au dat lacrimile citit-o… O tragedie cumplită, pe care nu trebuie să o uităm!

    • Carolina Bianca on

      Da, este o carte cutremurătoare. Nu avem voie sa uitam ce s-a intamplat in acea noapte!

  2. O carte cutremurătoare și o recenzie plina de emoție și sensibilibilitate! Felicitări Caro și mulțumim de recomandare!

  3. Foarte frumoasa si emotionanta recenzia! Subiectul, avand la baza intamplarile tragice de la Colectiv, este bine ales de autor pentru a nu lasa uitarea sa se astearna. Cartile sunt o marturie care ramane peste ani la dispozitia publicului.

  4. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Cata dreptate are Ana! Dar ma gandesc si la bietii parinti, avem si noi copii , nu pot sa spun mai mult…. O carte cutremuratoare, cu siguranta as plange citind-o! Felicitari Caro, o recenzie minunata!

  5. Mirela Barbalata on

    Se pare ca este o carte cutremuratoare! Recenzia ta, Caro, este sensibila si emotionanta! Felicitari!

  6. Florentina Horia-Gorevici on

    O mica observatie. Daca romanul e scris la persoana I si incepe cu Mi-am pus capat zilelor…Inseamna ca personajul principal a murit deja!!!!

  7. M-ai convins sa cumpar cartea asta. Recenzia mi-a trimis furnicaturi pe sub piele. Cutremurator subiect, mai ales pentru ca se bazeaza pe o intamplare reala. Felicitari autorului si tie pentru felul in care ne-ai ademenit cu aceasta recenzie superba.

  8. danapetraru on

    Felicitări Caro…o recenzie care m-a convins să citesc cartea…ai spus bine:64 de tineri care nu trebuie uitați niciodată …

Spune-ți părerea!