Pericol la End House de Agatha Christie, Editura Litera - recenzie

Pericol la End House

Editura Litera

Data apariție: iulie 2021

Nr. pagini: 288

Traducerea: Costin-Valentin Oancea

AGATHA CHRISTIE este cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“. Hercule Poirot, cel mai renumit detectiv după Sherlock Holmes, a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot și Miss Marple au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.

CEL MAI VÂNDUT SCRIITOR AL TUTUROR TIMPURILOR

CĂRȚI TRADUSE ÎN PESTE 100 DE LIMBI

PESTE 2 MILIARDE DE EXEMPLARE VÂNDUTE

Vacanța relaxantă petrecută de Hercule Poirot pe coasta din Cornwell ia o turnură neaşteptată când o cunoaşte pe tânăra şi atrăgătoarea Nick Buckley, căci Poirot are impresia că cineva încearcă să o ucidă pe Nick şi se hotărăşte să-i ofere protecție. Dar nici chiar ascunderea ei într-un azil nu îl împiedică pe asasin să facă o nouă încercare de a-i lua viața tinerei, aşa că Poirot trebuie să recurgă la subterfugii şi viclenie pentru a rezolva acest caz misterios.

Pericol la End House, pe care am găsit-o pe stoc pe libris.ro, ne oferă o poveste plină de mister și neprevăzut, în stilul binecunoscut al Agathei Christie: o crimă învăluită în mister, un cerc restrâns de suspecți, fiecare dintre aceștia având atât motivația cât și posibilitatea producerii crimei, indiciile care ne sunt oferite sunt adesea înșelătoare, menite să distragă atenția de la adevăratul criminal.

La începutul acțiunii îl regăsim pe Hercule Poirot în vacanță, secondat de bunul lui prieten, căpitanul Hasting, din perspectiva căruia este scrisă cartea la persoana întâi.

În timp ce Hercule Poirot și căpitanul Hastings se relaxau și depănau amintiri pe terasa hotelului Majestic, un glonț a aterizat aproape de locul unde stăteau. Cu binecunoscutul lui simț de observație, Hercule Poirot și-a dat seama că ținta ce fusese ratată era o tânără ce se plimba în apropiere. Apelând la un subterfugiu, Poirot face cunoștință cu tânăra, Magdala Buckley, poreclită de apropiați ”Nick”, după numele bunicului acesteia.

Simțurile lui Poirot au intrat imediat în alertă în momentul în care Nick i-a dezvăluit că scăpase ca prin urechile acului de moarte de patru ori în ultimele zile, în urma unor accidente stupide. Cum Poirot nu credea în coincidențe, a insistat să fie invitat la End House, reședința tinerei, pentru a-i cunoaște companionii.

Totuși, în ciuda precauțiilor lui Poirot, o crimă se petrece, o tânără nevinovată căzând victimă, fiind probabil confundată cu Nick, întrucât purta șalul acesteia.

Mai mult, deși Poirot o internează pe Nick într-un sanatoriu pentru a o proteja, criminalul reușește să se infiltreze până și acolo, Nick scăpând la limită de o moarte prin otrăvire.

Declanșând propria anchetă, Poirot redactează o listă de suspecți de la A la J, împreună cu motivele acestora, literele de la A la I desemnând persoane identificate clar, iar litera J rămânând sub semnul întrebării. Ca de obicei, Agatha Christie ne conduce pe multe piste false, deturnându-ne atenția cu dovezi de vinovăție ce păreau indubitabile, ca mai apoi acestea să fie spulberate de un nou indiciu ce răsturna totul.

Știindu-i stilul Agathei Christie, am bănuit destul de repede cine este adevăratul vinovat, doar că nu îmi dădeam seama de motivațiile acestuia.

Așa cum ne-a obișnuit, Hercule Poirot reușește să dea în final o magistrală lovitură de maestru, răsturnând toate prezumțiile de vinovăție de până atunci, dezvăluind adevăratul criminal, scopurile acestuia și modul în care acționase. Totuși, în acest caz, nu mi s-a părut la fel de genial ca în altele, fiind el însuși orbit la început și făcându-i jocul criminalului o bună perioadă, până când un indiciu, aparent lipsit de însemnătate pentru oricine altcineva, să-i ridice vălul de pe ochi, schimbându-i perspectiva. Până la urmă, și Hercule Poirot este tot un om…

Recomand cu drag cartea iubitorilor de mistere!