Perna cu fluturi de Doina Popescu, Daniela Ulieriu, Editura Paralela 45 – recenzie

Romanul Perna cu fluturi urmărește viața de zi cu zi, punctată de cuceriri, despărțiri, probleme la serviciu, călătorii în Orient, a două femei, Claudia și Anne, care trăiesc fiecare în propria bulă ficțională. La moartea mătușii ei, femeia care a crescut-o, Claudia descoperă un secret deopotrivă incitant și înfricoșător, care va face ca drumurile celor două protagoniste să se intersecteze. Autoarele Doina Popescu și Daniela Ulieriu investighează percutant, cu o scriitură rafinată, felul în care relațiile familiale influențează fiecare aspect al dezvoltării personale. Iar procesul de vindecare individuală poate începe doar când toate cărțile sunt așezate pe masă, când și ultimul secret este dezvăluit.

Un roman minunat, scris de două autoare foarte talentate într-un stil cursiv, dezinvolt, plin de eleganță și sensibilitate. O carte cu povești în poveste, construcția romanului alternează două planuri narative – corespunzătoare semnăturii fiecăreia din cele două autoare -, fiecare plan fiind construit cu migală, piesă cu piesă, pentru a se suprapune firesc și armonios spre final, într-un tot unitar.

Cele două planuri corespund poveștilor de viață ale lui Anne și Claudia, două femei mature care, la prima vedere, nu au cum să aibă ceva în comun, poate doar domeniul de activitate: Anne este o jurnalistă franțuzoaică, iar Claudia este editor de carte și jurnalistă la București. Cele două povești sunt spuse la persoana întâi din perspectiva fiecăreia din ele, în capitole alternative.

Bine ancorat în realitățile contemporane, romanul surprinde dramele din viața zbuciumată a celor două protagoniste, mergând pas la pas cu întâmplările cotidiene, cu problemele la serviciu și cu poveștile amoroase din existența acestora – unde suntem martorii alegerilor neinspirate și în cazul uneia, și al celeilalte -, punctate cu amintiri și revelații. O carte despre destin, alegeri și asumare, despre relații și legături de familie, despre evoluție personală, maturizare, vindecare și împlinire sufletească.

Rod al unui viol colectiv, lipsită de prezența mamei în viața ei – care însă luptase ca o leoaică împotriva tuturor celor din jur ca să păstreze sarcina și să o nască -, Claudia a fost crescută de o mătușă, Maria, sora mai mare a mamei sale, o femeie prea severă, rigidă și cu un fel de a fi plin de dramatism pentru ca între ele să existe o punte sufletească solidă, cele două având o ”relație precară”, în ciuda faptului că țineau una la alta, iar Maria făcuse sacrificii ca să o crească, în perioada comunistă. Irina, mama Claudiei, fugise din țară, stigmatizată de mentalitatea societății românești a acelor ani  – anii ’70 -, și trăise în Franța, întemeindu-și acolo o nouă familie, Anne fiind de asemenea fiica ei! Însă cele două surori află târziu una de existența celeilalte.

”A plecat fiindcă, după ce te-a născut, a fost hărțuită tot timpul. De la portari la șoferi și directori, bărbații trăgeau de ea bătându-i apropouri despe bastard, iartă-mă, despre copilul pe care-l născuse de ”fată-mare”. Pentru ei, devenise o pradă ușoară, unii nu ezitau să-i spună că-i curvă. La fel era privită și de majoritatea femeilor. Vedeau în ea o amenințare la tihna familiilor lor.”

Frământată de îndoieli și incertitudini, cu o viață personală dezordonată, nesigură în privința propriului trecut, Claudia începe drumul spre cunoaștere și vindecare odată cu găsirea ”pernei cu fluturi”, o pernă pe care o descoperă între lucrurile mătușii sale după moartea acesteia, în care descoperă poze, scrisori, caiete, toate pline de date revelatoare, care aruncă o lumină nouă asupra propriului trecut, dar și al trecutului mamei și mătușii sale.

”Fiind prea obosită să mai stau în picioare lângă fereastră ca să scutur scrumul pe geam, în lipsa unei scrumiere la vedere, am luat de pe scrin o mică bombonieră de cristal, mi-am aprins țigara și am dat la o parte o pernă cu fluturi mari, imprimați, ca să mă așez în locul ei pe fotoliul de lângă lampadar și să-mi întind picioarele pe footrest-ul cubic din față. Am ridicat imediat perna, contrariată de niște foșnete bizare și de greutatea ei nefirească. Am pipăit-o febril; i-am găsit un fermoar, l-am deschis și… poala mi s-a umplut de blocnotesuri, agende de buzunar, fotografii vechi, calendare cu date încercuite, chitanțe îngălbenite. Hârtii măcinate de vreme. Pe unele, ca și pe dosul unor fotografii, scrisul Mariei, pe altele, așa cum sperasem, al mamei, înscrisuri scurte, semnate ”Irina”, fără formule de adresare sau de încheiere. Mi-am sprijinit capul în mâini. Nu știu cât am stat așa.” 

Anne este o tipă deșteaptă, îndrăzneață și nonconformistă, o jurnalistă de succes care călătorește peste tot în lume în căutarea subiectelor de impact pentru reportajele sale. Însă, pe cât de realizată este pe plan profesional, pe atât de dezamăgitoare viața ei personală.

”Oriunde mă aflu, oricâte emoții și oricâte satisfacții mi-ar aduce contactul cu locuri și oameni la care alții, poate chiar jurnaliști, nici nu visează, problemele personale continuă să fiarbă în mine ca într-o oală sub presiune.”

M-au impresionat detaliile aflate din călătoria ei în Thailanda pe urmele prostituției ca mod de supraviețuire, sau cele din călătoriile în Orientul cel plin de contradicții, prejudecăți și limite absurde.

„Țara părea constituită din petice de normalitate. Era un amestec unic de modernitate și înțepenire într-un trecut sumbru, care-și arogase parcă dreptul de-a o ține în captivitate pe veci. Nu apuca să-și lingă rănile vechi că altele noi, și mai hâde, îi infectau peste noapte țesutul.” 

Galeria de personaje e foarte bine creionată, iar decorurile în care e plasată povestea sunt ”pictate” respectând culoarea și atmosfera locală, fie că e vorba de București, de Constanța, de Teheran (am rămas uluită de diferențele culturale, aici intimitatea fiind un semn de impolitețe, totul trăindu-se la comun) de Aurillac, în Franța, de Barcelona sau Sevilla (m-a cutremurat scena de la coridă), sau de Thailanda. Scenele cărții sunt redate cinematografic, ”în mișcare”, cu detalii pline de viață, emoțiile personajelor sunt la suprafață, ușor de simțit, iar dialogurile sunt firești, pline de vervă.

Cartea este împărțită în trei părți, în corelație cu stările sufletești prin care trec cele două protagoniste: ”Căutări”, ”Prăbușiri” și ”Regăsiri”, fiecare din acestea fiind plină de trăiri intense, care sunt din plin transmise cititorului. Totul este foarte bine redat, am rezonat cu fiecare din cele două surori, le-am simțit zbuciumul sufletesc le-am înțeles nesiguranța și frustrările, mai ales pe ale Claudiei, dar le-am îndrăgit în egală măsură pe amândouă. Scena regăsirii e extrem de emoționantă, apoi interacțiunea lor, ca și când fiecare ajunsese la un liman, ca un val învolburat ce se sparge și se liniștește la mal…

Nu vă spun mai multe, sper că v-am făcut curioși și v-am atras atenția acestei cărți cu adevărat superbe, începând de la copertă, titlu, subiect, personaje și stil de scriere. Deși are doar 160 de pagini, povestea este amplă, complexă și bine dezvoltată, nimic în plus, nimic în minus, fiecare ”piesă” încadrându-se perfect în context. Pentru mine a fost o surpriză literară încântătoare, o carte de citit și recitit, pe care o recomand cu mult drag!

”Mama a păstrat scrisorile în plicurile cu ștampila Republicii Socialiste România. Îl deschid pe cel de deasupra. Are data Poștei Române: 22 ianuarie 1975. Fac socoteala: împlinisem deja cinci ani. Pe o foaie de caiet de matematică e un desen ce ar fi trebuit să reprezinte o femeie ținând de mână un copil cu o floare. E și un soare mare, roșu, în colțul din stânga , care-și răspândește razele multicolore până deasupra femeii. Dedesubtul ei, am scris cu litere de toate culorile: «Te iubesc»”.

Cartea Perna cu fluturi de Doina Popescu, Daniela Ulieriu poate fi comandată de pe edituraparalela45.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, librariadelfin.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți Editura Paralela 45