Piatra Craiului

15
Mult așteptata călătorie a început la ora 4 și 10 minute, dimineața desigur! Cu bagajele aranjate de trei zile, pregătiți sufletește și material, am pornit la un drum lung de aproape șase ore până la Zărnești. Dimineața ne-a întâmpinat cu un răsărit frumos și o pătură de ceață deasupra părmântului. Nu am fost foarte pregătiți pentru ceea ce ne aștepta, trebuia să ajungem la Cabana Curmătura, dar nu știam exact unde este, astfel că cerând informațiile necesare am pornit la drum. Am intrat în Rezervația Piatra Craiului alegând drumul mai lung dar mai ușor, neavând nici o idee asupra distanței pe care trebuia să o parcurgem! Pregătiți pentru o noapte în cort, bagajele au fost multe și voluminoase. Am ținut drumul întins, adică la pas vioi și abia când am ajuns în Poiana Zărnești, am realizat că noi de fapt făcusem deja un traseu turistic, care a durat 2 ore și jumătate!! Ne-am bucurat ochii și sufletul trecând prin zona numită de localnici ”Prăpăstiile Zărneștilor”, acestea fiind de fapt niște chei impresionant de înalte!

p1p2p3p4

Mi-a fost foarte greu să aleg din pozele făcute, pe cele mai frumoase! Mi-a fost greu să aleg încotro să îndrept aparatul foto pentru a prinde toate peisajele! p5

p6p7p8p9p10p11

Din Poiana Zărneștilor se vede Cabana Curmătura, doar că până la ea mai aveam vreo jumătate de oră de mers. În fața cabanei ne-am montat cortul iar la ora 20 eram deja foarte obosită!

p12p13p15

p16p17p18

p19

Da, mi-a fost frică! Nu cred că pozele au reușit să surprindă ceea ce ochii mei au văzut cu adevărat! Cu cât înaintam emoțiile deveneau mai puternice pentru că a fost prima mea experiență de cățărare pe munte. Culmea cea mai înaltă atinsă de noi a fost la circa 1800 m, mai mică decât la Țarcu, aici însă m-a frapat sălbăticia peisajelor. Urcușul s-a făcut pe porțiuni de stâncă aproape verticale!

p25

Nu credeam că sunt acolo și că sunt în stare așa ceva! Chiar și acum, când scriu, resimt emoțiile! Panoramele de pe stâncă sunt absolut impresionante, îți taie respirația! Când am ajuns pe creastă am realizat că o greșeală de a nu propti bine piciorul în stâncă, te poate costa viața….Nu știu dacă am reușit să surprind, dar de o parte și de alta a crestei sunt prăpăstii!! Întoarcerea de pe creastă la cabană s-a făcut prin pădure și încă o dată mi-a fost teamă, pentru riscul de a mă întâlni cu un urs….Am evitat de a pune întrebări, dar mai târziu am aflat că își lăsaseră urmele pe cărare…
p20
Traseu de creastă! Aici în jur de 1800 m altitudine! Absolut impresionant!

p29

p21p22p23
Au fost necesare hainele de vânt, a fost frig iar norii au început deja să ne ia la întrebări, căci eram pe teritoriul lor!!

p24

p26

De cealaltă parte unde eram noi, muntele a început să-și încrunte sprâncenele a ploaie!

p28

Încă o dată , a fost o experiență unică și de de neuitat!

p14

About Author

15 comentarii

  1. O experienta extraordinara, un traseu de drumetie spectaculos, amintiri de neuitat si poze superbe, ramase drept marturie! 🙂

  2. Barbalata Mirela on

    Wow!!! Miruna este eroina mea. Si mie si sotului meu ne place sa mergem cu cortul dar eu nu as avea curaj sa ajung atat de sus. Pentru mine este o reusita ca merg in drumetii la munte, trasee acceptabile, tinand cont ca am rau de inaltime.
    Cred ca am sa iti cer parerea cand mai vrem sa plecam undeva 😉
    Nu am ajuns in zona aceasta 🙂
    Frumoase poze 🙂

    • Multumesc pentru aprecieri!! Si pentru mine a fost o experienta noua, dar pentru ca am avut deja la `activ`cateva drumetii mai usoare, am reusit sa fac fata cu bine acestei escaladari. Pe Varful Tarcu, de exemplu, am urcat la 2000 de metri altitudine, dar drumul a fost usor, adica nu a fost vorba de escaladari de stanci.

      • Barbalata Mirela on

        Daca este vorba de drumetii usoare ma incumet insa la cele mai grele, cu stanci si periculozitate mai mare nu ma incumet. Plus ca iti trebuie echipament de munte. Asa ar fi sanatos 🙂 .

Lasă un răspuns