Piază rea de Camilla Läckberg, seria Fjällbacka, Editura Trei – recenzie

Acțiunea cărții de față, ca a tuturor romanelor seriei, după cum ne arată și numele acesteia, se petrece în Fjalbacka, orașul natal al autoarei, o localitate pitorească aflat pe malul oceanului, pe coasta de vest a Suediei.

După cum am mai menționat și în recenziile volumelor precedente, cărțile seriei pot fi citite de sine-stătător, fiecare prezentând un caz de sine-stătător, cu finalitate proprie, însă, în paralel cu acțiunea principală urmărim poveștile de viață ale unor personaje prezente în toate volumele, povești al căror parcurs suntem curioși să-l urmărim derulându-se de la volum la volum, această continuitate fiind unul din atuurile seriei, după părerea mea, și motivul pentru care recomand citirea în ordine a seriei. Iar combinația dintre thriller și povești de viață e minunat realizată.

În primul rând avem îndrăgitul cuplu format din Patrik Hedström, destoinicul poliţist din Fjällbacka, secția Tanumshede, şi partenera sa, scriitoarea Erica Falck, cu a lor adorabilă bebelușă, Maia. Dacă în volumul trecut am asistat la emoționanta cerere în căsătorie a lui Patrik, în volumul de față vom urmări în fundal pregătirile de nuntă! Totodată, la finalul volumului anterior am avut parte de un adevărat șoc în ceea ce o privește pe Anna, sora Ericăi, ce era, împreună cu cei doi copii ai ei, victimă a violenței domestice, la bunul plac al abuzivului ei soț, Lucas. Ei bine, spre surpriza mea, atunci când viața copiilor ei a fost în joc, Anna și-a găsit resurse nebănuite și l-a ucis pe Lucas! Fiind în legitimă apărare, a fost achitată, însă teribila experiență a marcat-o profund, nemaivrând să interacționeze cu nimeni, nici măcar Erica, ce avea și grija ei și a copiilor, nereușind să o scoată din această stare. Însă cineva a reușit, până la urmă, să-i trezească pofta de viață. Veți vedea despre cine e vorba, îl cunoaștem de asemenea din volumele anterioare.

Piază rea e un thriller foarte bine închegat, cu o intrigă complexă, împletind două cazuri, ambele cu trimiteri în trecut, unde se află motivul declanșator al faptelor anchetate în prezent.

Pentru început, să aruncăm o privire asupra forțelor polițienești implicate și să vedem în ce constau  și cum erau organizate acestea. Ambele anchete vor fi conduse de Patrik Hedström, secondat de Martin Molin, tânărul polițist pe care îl știm din volumele anterioare. În locul lui Ernst, care, în urma gafelor repetate a fost în sfârșit înlăturat din funcție, a venit o tânără și foarte ambițioasă polițistă, Hanna Kruse. Cât despre Gösta Flygare, obosit și plictisit, e mai preocupat de golf decât de cercetarea cazurilor, dar, într-un moment important al cercetărilor, experiența și flerul lui își vor spune cuvântul. Șeful secției, Bertil Mellberg, e la fel de incompetent și plin de el ca și până acum. Pe plan profesional nu se implică prea mult, însușindu-și, ca de obicei, meritele celorlalți, pe plan personal însă, are parte de o aventură cu un final neașteptat.

Temele cărții sunt și de această dată variate: urmările violenței domestice, labilitatea emoțională a tinerilor neglijați afectiv, prejudecățile legate de orientarea sexuală, relațiile incestuoase, urmările consumului de alcool la volan.

Punctul de pornire al acțiunii îl constituie un accident de mașină. Patrik Hedström, chemat la fața locului, constată că a fost implicată o singură mașină, șoferul decedând în urma impactului produs ca urmare a pierderii controlului volanului, pe seama consumului de alcool. Este vorba de o femeie, Marit Kaspersen, care plecase cu o seară înainte de acasă în urma unei certe cu iubita ei. Marit era divorțată și mama unei fete de 15 ani. Cazul pare clar, dar câteva indicii nu-i dau pace lui Patrik: atât iubita lui Marit, cât și fiica ei și fostul soț afirmă cu tărie că Marit era antialcoolică, nepunând vreodată gura pe băutură. În plus, în urma autopsiei, ies la iveală niște ciudate vânătăi în jurul gurii și urme de bandă adezivă. Toate acestea îl duc cu gândul la un caz asemănător, dintr-un alt district, din păcate nesoluționat. Patrik începe să facă cercetări, dar o nouă crimă are loc, care-i solicită toată atenția, de data aceasta un caz ”în lumina reflectoarelor”. Fata ucisă, Barbie, găsită într-un tomberon de gunoi, era participantă la un reality-show televizat care se filma în Fjällbacka și care se bucura de o foarte mare audiență în rândul tinerilor, în ciuda faptului că era de prost-gust, promovând comportamente de o moralitate îndoielnică. Primele indicii arată că fata se certase cu o seară înainte cu ceilalți colegi de platou, cearta degenerând și fiind necesară intervenția poliției – cei chemați să dezamorseze situația fiind Martin și Hanna, al cărei soț era psihologul ce-i consilia pe participanții la show.

Din păcate, toate cercetările păreau că duc într-un punct mort. Nimic nu se lega…

Revenind la ancheta accidentului, mergând pe urmele cazului asemănător, din aproape în aproape indicii noi și inedite apar: lângă fiecare din victime fusese găsită o pagină dintr-o carte de povești, Hansel și Gretel! Și pornind de aici, ies la iveală și alte accidente de mașină, din districte și ani diferiți, în care lângă victimă fusese găsită o pagină din Hansel și Gretel.

”Fiecare se gândea ce anvergură căpătase ancheta cu care se confruntau în momentul respectiv. Și încercau să accepte ideea că aveau să fie nevoiți să-și introducă în vocabular cuvintele ”criminal în serie”. Așa ceva nu se ai auzise niciodată în toată istoria poliției din Tanumshede.”

Iar în curând o descoperire absolut neașteptată leagă cele două cazuri.

”Patrik simți pereții învârtindu-se în jurul său. La început, nu fu în stare să prelucreze informația. (…) Lillemor, Barbie, era fata celei de-a doua victime. Iar în urmă cu opt ani ea îl văzuse pe criminal.”

Autoarea dă glas tuturor părților implicate, din partea fiecăruia aflăm câte o frântură de poveste, dar nu avem acces la toate indiciile, astfel încât, deși am bănuit la un moment dat pe cineva – a fost mai mult o senzație, dar s-a dovedit corectă -, nu aveam cum să descopăr criminalul, sau criminalii.

”Când femeia le citea, îi pierea orice dorință de a păși în afara ușii încuiate. Apoi rămânea doar un tărâm al aventurii plin de culoare, dragoni, prinți și prințese. Nu o ușă încuiată. Nu două uși încuiate.

Își amintea vag cum la început îi fusese frică. Însă nu și în clipele acelea. Nu și când ea mirosea atât de bine și atingerea ei era atât de catifelată, iar vocea i se înălța și cobora într-un ritm liniștitor. Nu și când femeia îl proteja. Nu și când se știa a fi o piază rea.”

O carte cu o intrigă amplă, foarte frumos structurată, pe mai multe planuri trecut-prezent și fire ale acțiunii, cu un deznodământ surprinzător, cu o excepțională galerie de personaje atent creionate și cu un element care, și de această dată, face trecerea spre volumul următor: în urma unei discuții cu Anna, Erica e frământată în privința trecutului mamei sale, realizând că aceasta, pe lângă faptul că fusese foarte rece cu fiicele ei, nu le dezvăluise niciodată nimic din trecutul său. Prin urmare, se hotărăşte să sondeze trecutul familiei sale şi să-i afle secretele. Oare de ce mama ei a păstrat, într-un vechi cufăr din pod, o medalie nazistă şi cămăşuţa însângerată a unui copil? Abia aștept să aflu ce era cu acestea, în ”Copilul german”.

Nu închei până nu spun câteva cuvinte și despre nunta îndrăgitului nostru cuplu. Pregătirile au dat mari bătăi de cap celor implicați, făcute pe ultima sută de metri. M-au amuzat propunerile aiurite ale mamei lui Patrik și felul în care abia ținea  Erica piept soacrei sale. Dar, totul e bine când se termină cu bine, iar nunta a fost minunată.

”Primele note ale ”Marșului nupțial” de Mendelssohn răsunară în biserică. Patrik își simți gura uscată. O privi pe Erica, aflată lângă el, și se strădui să nu plângă. Toate aveau o limită. Doar nu putea merge hohotind de-a lungul altarului. Însă era atât de fericit. O strânse de mână pe Erica și primi un zâmbet larg din partea acesteia. (…) Mult mai târziu, în noaptea aceea, formația Garaje cântă Wonderful Tonight, baladă care fusese totdeauna cântecul lor de încheiere, dedicat fericitului cuplu. Erica se lipi de Patrik, își rezemă obrazul pe umărul lui și închise ochii.”