Pierduți în Cartierul Spaniol de Heddi Goodrich, Editura RAO – recenzie

12

Pierduți în Cartierul Spaniol

(Perduti nei Quartieri Spagnoli – 2019)

Heddi Goodrich

Editura RAO

Colecția: Biblioteca RAO

An apariție 2019

Traducere din limba italiană: Elena Bănică

Nr.pagini: 432

”Uitați de Elena Ferrante! În acest roman, Napoli este încântător, hipnotic, descris cu iubire și nostalgie.”  – Daniele Bresciani, IL MESSAGGERO
„Imposibilitatea de a părăsi un oraș care își urmărește proprii copii.” – IL FOGLIO
”O poveste care este o declarație de dragoste pentru Napoli, deloc previzibilă, puternică și autentică, tocmai pentru că vine dintr-o privire străină ce nu este deloc intimidată de vârstă și adesea dificila înțelegere a orașului.” – LA REPUBLICA
”Napoli, văzut prin ochii unei străine care, surprinzător, i-a găsit cea mai autentică voce.” – CORRIERE DELLA SERA
Heddi studiază la Facultatea de Litere a Universității Orientale. Este americancă. Pietro studiază geografia. Este italian.
Ea este săracă și nomadă. El este bogat și tradiționalist. Amândoi sunt străini într-un oraș dens, plin de istorie și de viață: Napoli!
Este dragoste la prima vedere. O dragoste complicată și profundă, care îi pune la încercare în toate modurile pe tinerii boemi. În adâncul galeriilor de sub oraș, dar și pe culmile Vezuviului.
Cartierul Spaniol este deopotrivă un labirint atrăgător și un păpușar care conduce o scenă de iubire.
Heddi Goodrich are curajul să povestească o parte din propria dragoste studențească, pe care mulți dintre cititori au trăit-o.

Pierduți în Cartierul Spaniol este o carte care atrage cu siguranță privirile. Coperta, extrem de reușită și titlul foarte sugestiv,  invită la călătorie și denotă mult romantism. De altfel, povestea în sine este o lungă călătorie prin Cartierul Spaniol și, în același timp, o dublă declarație de dragoste: una pentru celebrul oraș Napoli și a doua pentru ființa umană.
Autoarea construiește o poveste de dragoste furtunoasă având drept cadru de fundal Cartierul Spaniol – care există și în realitate, un cartier pitoresc dar și periculos al orașului Napoli – , unde locuiesc eroii noștri – Heddi și Pietro – , un loc plin de contraste,  frământări și nesiguranță, cu sărăcie, dar și prietenie, iubire. 
”În Cartierul Spaniol există un fel de ierarhie a curților. La etajul șase sau șapte aveam parte de un surplus de soare, de priveliști panoramice și uneori de o briză marină. De la înălțimea aceea , anarhia de pe străduțe părea deseori foarte îndepărtată. Acele o sută șaizeci și opt de trepte erau în același timp o probă de supraviețuire  pentru cei mai puternici și Marele Zid chinezesc al nostru.
Dar, deja la etajul trei, pentru a nu mai vorbi de etajul doi – sau Doamne ferește, la primul -, te simțeai ca într-un castel din cărți de joc. Balcoane care se înălțau unele peste altele, așternuturi întinse unele peste altele și chiar blocurile, de parcă nu ajungea că erau foarte apropiate între ele, erau legate unele de altele prin cabluri electrice, de care rezemau stâlpi de iluminat, parcă încercând să nu le lase să se îndepărteze. Până când moartea vă va despărți. La etajele inferioare , lumina soarelui putea fi măsurată în centimetri. Câte un lingou de soare apărea o dată pe zi, ca și când n-ar fi fost uitat de un musafir, pe masa din bucătărie, dar până sa-l poți băga în buzunar se transforma într-un romb strâmb cu marginile franjurate, roase de întuneric, până când devenea doar o pepită – și apoi dispărea.”
Asemeni Cartierului Spaniol, Heddi și Pietro sunt doi tineri diferiți, cu vieți mereu în opoziție, dar uniți sufletește de o pasiune pură. Studenți în Napoli – ea americancă venită la studii în Italia, el italian, originar dintr-un sătuc uitat de lume -, eroii noștri se îndrăgostesc cuprinși de febra vieții haotice din cartier, plini de năzuințe și speranțe. La început, relația lor decurge frumos și pasional, dar, la scurt timp, realitatea își face simțită prezenta. Sunt prea diferiți, ca mentalitate, caracter dar, mai ales, origini, pentru ca viitorul lor, împreună, să fie realizabil.
Deosebirile dintre cei doi devin dureros de evidente atunci Heddi merge in vizită la familia lui Pietro, la țară. Cu nonșalanță, părinții acestuia își arată fățiș dezaprobarea față de Heddi în ciuda eforturilor acesteia de a deveni plăcută și, implicit, acceptată.  Cu stupoare, Heddi află că destinul lui Pietro este deja trasat de către familia sa, viitoarea sa soție urmând să fie o fată simplă de la țară, a cărei singură calitate este aceea că deține pământ. De altfel, dorința de înavuțire, obsesia pentru pământ, sunt puternic evidențiate de-a lungul întregii narațiuni și, totodată, sunt nelipsite și din realitatea zilelor noastre.
Pentru prima dată, tânăra Heddi începe să își privească iubitul cu alți ochi. Pentru ea, Pietro este marea sa iubire. Dar, treptat, realizează că acesta este omul cuvintelor și nu al faptelor. Acesta nu reacționează la dezamăgirea iubitei, la durerea sa; de multe ori păstrează tăcerea sau se ascunde sub diverse pretexte și scuze, fugind într-un mod laș de confruntarea cu propria familie, dar mai ales cu mama sa.
”– Tu nu vezi, Pietro? Ai tăi profită de disponibilitatea ta. Ce le pasă lor – sau nu, ce-i pasă mamei tale – de cariera ta, de realizările tale personale, de fericirea ta? Față de foametea pe care a îndurat-o după război, astea nu sunt nimic mai mult decât un lux, mofturi, care nu intră în modul ei de a gândi, pentru că, în lumea Lidiei Iannace, singurele valori sunt munca, economisirea, sacrificiul până la moarte! Și o să-ți ofere sprijinul ei și poate chiar afecțiunea ei abia în momentul în care vei fi renunțat la viața ta, așa cum a făcut și ea!”
Pierduți în Cartierul Spaniol nu este pentru cei care își doresc un final fericit. De altfel, încă de la început autoarea ne dezvăluie deznodământul iubirii dintre Heddi și Pietro. Firul epic alternează între trecut – anii 1990, când cei doi tineri s-au cunoscut și si-au trăit iubirea în Cartierul Spaniol – și prezent – unde ne dăm seama, în urma conversațiilor purtate prin intermediul e-mailurilor, că cei doi s-au despărțit.
Știu că preferi să mă știi mort. Sunt aproape viu. Nu mă aștept la răspuns și n-o să-ți mai scriu. Dar sunt aproape patru ani de când încerc să îți scriu ceva. Ar trebui să-ți scriu o scrisoare de cel puțin o sută de pagini pentru a încerca o explicație. N-aș reuși niciodată. Nu îți voi da explicații nici de data aceasta.
Sunt un incapabil, am avut mereu încredere în instinctul meu, care este fals, trădător și idiot. Dar, acum câțiva ani, am făcut cea mai mare greșeală din viața mea, irecuperabilă, inexplicabilă, inimaginabilă. (…)
Nu mă ierta, nu-mi răspunde, nu te întrista. Fii foarte fericită, fă copii, scrie cărți, înregistrează niște casete, fă niște poze….. așa îmi place să mi te imaginez mereu. Și, din când în când, dacă poți și dacă vrei, amintește-ți de mine.”
Cum am spus, un om al cuvintelor! 😉
Cum se derulează întreaga poveste, care sunt circumstanțele despărțirii lor și evoluția, în timp, a eroilor noștri, vă las pe voi să descoperiți, dacă veți citi cartea.
Pierduți în Cartierul Spaniol a fost o carte interesantă deși, pe alocuri, lectura nu a fost reconfortantă. Povestea este frumoasă, bine gândită, cu personaje desprinse parcă din realitate; mi-a plăcut modul cum a fost conturată, pendulând între trecut și prezent, chiar dacă știam de la început finalul, mi-a plăcut stilul de a creiona personajele secundare, într-un mod pasiv și totuși activ, personaje ce dau un plus de savoare poveștii.
Recomand cartea tuturor celor care iubesc călătoriile, Italia, atmosfera boemă din cartierele pestrițe, dar și poveștile de dragoste atipice.

Romanul Pierduți în Cartierul Spaniol de Heddi Goodrich poate fi achiziționat de pe  raobooks.com, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

About Author

12 comentarii

  1. Cred ca mi-ar placea cartea, nu atat datorita povestii de dragoste cat mai degraba datorita atmosferei boeme. Imi place foarte mult Italia, in special Roma, dar si Napoli este un oras deosebit si imi plac cartile a caror actiune se desfasoara acolo. Multumesc pentru recomandare, o recenzie frumos alcatuita!

  2. O recenzie frumoasă la o carte interesantă, deosebită față de clasicele cărti cu happy-end! ❤ Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤

  3. Felicitari Mirela, foarte frumoasa si frumos nuantata recenzie, imi place ce ai scris despre carte si, cu exceptia finalului, pare o carte pe gustul meu, ma atrag povestile ce au ca decor Italia, iar aceasta se pare ca surprinde nu atat Napoli -ul „turistic”, cat spiritul locului.

    • Mirela Barbălată on

      Mulțumesc, Oli!
      Știu că îți plac finalurile fericite. Aici nu este cazul dar este interesantă evoluția personajelor. Recunosc că cele secundare mi-au plăcut mult .

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: